Wayne Newton, “Mister Las Vegas”

joi, 4 aprilie 2013

Unii îi spun legenda, iar alții doar Mister Las Vegas, însă Wayne Newton nu este doar unul dintre cei mai celebri entertaineri ai Americii, ci și una dintre personalitățile care s-au identificat cel mai bine cu istoria orașului Las Vegas. Cântăreț, actor sau filantrop, Wayne Newton a reușit ca prin cântecele sale sau rolurile jucate în filme să aducă zâmbete și bună dispoziție în inimile oamenilor. Poate tocmai de aceea, The Midnight Idol sau Mr. Entertainment sunt doar alte câteva forme de alint pe care i le-a găsit publicul american acestui mare simbol al orașului Las Vegas. Povestea sa este una care ilustrează cel mai bine ideea de “american dream”.

Anii de început

Newton s-a născut cu numele Carson Wayne Newton în Norfolk, Virginia, mama sa fiind Evelyn Marie (născută Plasters; mai târziu Smith) iar tatăl său, Patrick Newton, care era mecanic auto. În perioada în care tatăl său lucra în cadrul Marinei SUA, Newton și-a petrecut primii ani ai copilăriei în Roanoke, învățând să cânte la pian, chitară și chitară electrică la vârsta de șase ani.

La o vârstă fragedă, Wayne era deja veteran al show business-ului. Avea numai 4 ani când și-a ales drumul în viață. Părinții l-au dus la un spectacol Grand Ole Opry în Roanoke, Virginia, iar acesta a privit cu mare admirație show-ul oferit de Hank Williams și Kitty Wells, și mulți alții. Când spectacolul a luat sfârșit i-a spus mamei sale, “Asta vreau să fac.” “Poftim?” a întrebat aceasta. “Asta,” a răspuns el arătând spre scenă.

Accesele severe de astm ale lui Wayne au obligat familia să se mute din Virginia în Phoenix, Arizona, unde acesta și-a revenit și și-a continuat cariera. Wayne a crezut întotdeauna că rezistența care l-a ajutat în acestă perioadă dar și în multe alte perioade dificile, a moștenit-o de la tatăl său care era jumătate indian Powahatan și jumătate irlandez, care și-a învins propria soartă lovită de sărăcie, și de la mama sa cu origini jumătate în tribul Indian Cherokee și jumătate germană. Această dezamăgire a fost un regres minor al copilăriei sale plină de probleme serioase de sănătate.

Cariera

În primăvara lui 1958, spre sfârșitul primului an de liceu al lui Wayne, un agent din Las Vegas a văzut un spectacol local de televiziune, Lew King Rangers Show, în care jucau cei doi frați Newton și i-a invitat la o audiție. Inițial, s-a semnat un contract pe două săptămâni, dar frații au jucat timp de cinci ani, cinci spectacole pe zi. Pe 29 septembrie 1962, au jucat pentru prima dată în The Jackie Gleason Show. În următorii doi ani, spectacolul Gleason a fost ținut de 12 ori.

Amfitrionul

Mulți dintre amfitrionii renumiți cum ar fi Lucille Ball, Bobby Darin, Danny Thomas, George Burns, și Jack Benny l-au sprijinit pe Newton. În special, Benny care l-a angajat pe Newton să susțină actul de deschidere din spectacolul său. După ce contractul cu Benny s-a încheiat, Newton a primit o ofertă de job în deschiderea unui alt comic la Flamingo Hotel, dar Newton a cerut și a primit un spectacol cap de afiș. În 1972, melodia acestuia, “Daddy, Don’t You Walk So Fast” s-a vândut în peste un million de exemplare, și a primit discul de aur de la Asociația Americană a Industriei Înregistărilor Muzicale (Recording Industry Association of America – R.I.A.A) în iulie 1972.

Dar Jack Benny a fost cel care a avut grijă ca într-o zi, Wayne Newton să promoveze în principalele săli de spectacole din Vegas și nu în lounge-uri. Wayne a refuzat miile de dolari oferite de lounge-uri ca să lucreze în cea mai mare sală de spectacol, în deschiderea actului principal al lui Benny pentru suma de 1.500$ pe săptămână, poziție pe care a ocupat-o timp de cinci ani.

În Las Vegas mai era un singur țel de atins, acela de a fi cap de afiș în marile săli de spectacole. Cu curaj și cu ajutorul fanilor săi, pentru care acesta a lucrat mereu din greu, Wayne a reușit și acest lucru. După colaborarea cu Benny, Wayne a primit șansa de a deschide spectacolul pentru un alt comic la Flamingo Hilton. El a răspuns că vrea să fie titlu de afiș, iar proprietarul, a fost atât de surprins încât a spus “da”. Totuși, era o problemă.

Wayne a doborât toate recordurile de audiență ale hotelului, și de atunci a rămas un sinonim cu Las Vegas. În 1994, Wayne a jucat în Las Vegas spectacolul său solo cu numărul 25.000 și este cunoscut în toată lumea ca “Mister Las Vegas.” Producția spectaculoasă a spectacolului Wayne Live (care i-a adus acestuia multe premii “Amfitrionul Anului”) a reușit, de asemenea, să convingă criticii și să îi facă pe jurnaliști să scrie că spectacolul reprezintă Experiența Las Vegas. Mulți ani la rând, Nevada Magazine și multe alte reviste l-au votat pe Wayne “Amfitrionul Anului”. În 2005, Nevada Magazine declara, “Poate că ar trebui să renunțăm la această categorie, având in vedere că de opt ori la rând, Wayne Newton a fost votat “Best Entertainer.”

Actorul

Calitățile de actor le-a dobândit pe scenă, în compania lui Lucky și a lui “The Great One,” dar și prin intermediul momentelor cu invitați, cum au fost cele din “Bonanza,” care erau “în floare” în anii de început. Unele dintre filmele în care a jucat sunt “Vegas Vacation”, “Ocean’s Eleven,” thriller-ul lui James Bond “License To Kill,” “The Adventures of Ford Fairlane,” “The Dark Backward,” “The Best of the Best II”, “Night of the Running Man,” “Who’s Your Daddy?” “Elvis Has Left the Building” și “Smokin’ Aces.”

A jucat și în filme de televiziune cum ar fi, la NBC în “Las Vegas,” “According to Jim,” “Kingdom Hospital,” mini-serialul ABC, “North and South, Book II,” “Roseanne,” “Ellen,” “My Wife and Kids,” “The Fresh Prince of Bel Air,” “Renegade,” “Perfect Strangers,” “LA Law,” și în serialul HBO “Tales from the Crypt,” acestea fiind doar câteva. Wayne a primit critici uimitoare pentru rolul său în care l-a portretizat pe “shock jock” Harold Wick în serialul de televiziune de succes “Ally McBeal”. În februarie 1999, a primit pentru rolul său din “Ally McBeal,” premiul “First American in the Arts Award” pentru “O evoluție spectaculoasă a unui invitat într-un serial de televiziune”.

Cântărețul

Printre cele mai cunoscute cântece ale sale se numără “Daddy, Don’t You Walk So Fast” 1972 (cel mai mare hit al său, care a ajuns pe locul 4 în Billboard), “Years” (1980), și versiunea sa vocală a lui “Red Roses for a Blue Lady” (1965). Este cel mai bine cunoscut pentru cântecul său reprezentativ, “Danke Schoen” (1963), care a fost folosit cu succes în “Ferris Bueller’s Day Off” (1986). Pe 23 mai 1989, spectacolul de teatru live a lui Newton a fost transmis ca un eveniment Pay-Per-View numit Wayne Newton Live in Concert. În 1999, Newton a semnat un contract pe 10 ani cu Stardust Resort and Casino, care l-a solicitat pentru a suține spectacole 40 de săptămâni pe an, cu șase reprezentații pe săptămână a unui show care îi purta numele.

Aladdin

Deși Newton va fi ținut minte ca unul dintre cei mai buni performeri din istoria Las Vegas-ului, scurta sa experiență de proprietar de cazinou a arătat lumii o altă față a omului de spectacol: și anume aceea de un foarte bun om de afaceri. Newton a cumpărat Aladdin într-o perioadă dificilă din istoria Las Vegas-ului. Era perioada de vărf a răfuielii guvernului federal cu mafia și proprietățile corporatiste de gaming.

În martie 1979, patru reprezentanți Aladdin au fost condamnați în Detroit sub acuzația că au permis mafiei să conducă acest complex. În august 1979, statul a închis Aladdin, dar judecătorul federal Harry Claiborne a ordonat imediat redeschiderea acestuia. 11 luni mai târziu, oficialii din gaiming l-au închis din nou. La un moment dat, Comisia de Gaming din Nevada a creat poziția de administrator din oficiu, care trebuia să conducă Aladdin, chiar dacă în legea statului acest post nu apărea nicăieri.

În septembrie 1980, Newton și Ed Torres, fost director executiv la Riviera și un prieten vechi al lui Newton, au cumpărat Aladdin cu 85 de milioane $ și l-au redeschis luna următoare. După 21 de luni în care au condus împreună complexul Aladdin, Torres și Newton erau într-o continuă ceartă. În iulie 1982, Torres a cumpărat partea lui Newton cu 8,5 milioane $.

Printre lucrurile la care aceștia nu s-au înțeles se afla și reducerea personalului, cu care Newton nu era de acord. O altă dispută era despre mărimea paharelor de shot-uri din bar. Dar picătura care a umplut paharul a fost cearta cu privire la achiziționarea unei benzinării pe Las Vegas Boulevard prin care Aladdin ar fi obținut un acces mai bun la Strip. Newton era dispus să îi plătească proprietarului proprietății prețul cerut, 16 millioane $. Torres nu ar fi dat mai mult de 4 milioane $.

În cele din urmă, proprietatea nu a fost achiziționată de Newton și Torres, iar Aladdin nu și-a atins niciodată adevăratul potențial. Cazinoul a avut proprietari diferiți de-a lungul timpului – Sinatra a fost și el interesat să o cumpere în 1990, dar afacerea nu s-a materializat. În cele din urmă Aladdin a fost reconstruit cu 1,4miliarde $ și s-a redeschis în august 2000 dar nu s-a ridicat niciodată la nivelul așteptările noilor proprietari. A fost vândut proprietarilor lui actuali în 2003 și în aprilie 2007 a devenit Planet Hollywood.

Premii și recunoaștere

În septembrie 2006, Newton a fost inclus în Nevada Hall of Fame, Amfitrioni/Artiști la Artemus Ham Hall, UNLV. Locuitorii din Las Vegas și Nevada, pe care i-a iubit atât de mult, i-au acordat la rândul lor artistului, cele mai înalte onoruri. El este unul dintre cei doi oameni din istoria Las Vegas-ului care au primit Medalia de Onoare a orașului, statul l-a numit Ambasador al Bunăvoinței iar cel mai mare pasaj din aeroportul Las Vegas McCarran International Airport, a fost redenumită “Wayne Newton Boulevard.” Wayne a fost desemnat și unul dintre “cei mai buni 3 amfitrioni ai secolului din Nevada și din întreaga lume” (împreună cu Frank Sinatra și Elvis).

În noiembrie, 1998, a primit onoarea de a fi numit cavaler “Sir Wayne Newton”. În februarie 2000, a primit premiul “Lifetime Achievement Award” de la First American’s in the Arts, iar în octombrie 2000, a fost introdus în “Gaming Hall of Fame” a Asociației Americane de Gaming.

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *