A Romanian on top of Everest -Part 1-Un român pe Everest -partea 1-

April 25th, 2015. An earthquake measuring 7.9 on the Richter scale shakes Nepal, killing 8,000 people, injuring thousands and bringing down dozens of historical and cultural monuments. It moves Kathmandu, the capital of Nepal, 3 meters to the south and produces a series of powerful avalanches in the Himalayas. At 160 kilometers from the capital, on Everest, the highest mountain of this chain, the Romanian climber Justin Ionescu is climbing to the top. He’s not alone, the Romanian Zsolt Torok is with him; another two Romanians are situated in different points of Everest. Hitting in full the base camps of the Everest, the avalanches mess with their plans and force them to return.

June 3rd, 2015. Back in Bucharest. We are meet again with Justin, after 2014, when Casino Inside nominated him the man of the year in the first edition of the Celebration of Gambling in Romania. We are speaking, Justin describes an almost unreal episode to most of us.

Casino Inside: Justin, tell us what were the conditions and where were you when the earthquake begun?

Justin Ionescu: It was a foggy day and it was snowing; a nasty day, so instead of walking, as we would have wanted, I was sitting in the tent, and Zsolt had just left it. Camp 2, where we were, at an altitude of 6,400 meters, is in a horseshoe shaped area situated between Everest, Lhotse and Nuptse. There our tent was. Everest and Lhotse have a height of 8,000 meters, Nuptse is about 7,900m. At the beginning of the earthquake, avalanches started on all the surrounding slopes. Their extremely loud rumbling was surrounding us, we did not even know what caused the shaking. We could not see a thing, we could not realize how close they are, whether or not they are close to where we were. So we did not know that it was an earthquake; we thought that a large piece of ice hit the glacier and it moved, creating an avalanche. As we were in a more protected area, right in the middle, away from the walls, I was not worried that they would reach us, I was relatively calm. Perhaps because of the altitude, I did not realize how serious it is. However, in case of an earthquake, there’s nothing to be controlled, it’s a phenomenon that destabilizes rocks, ice, and snow. Zsolt, however, was stressed, because during another expedition he had experienced an avalanche that caught him by surprise in the tent, but without hurting him though.

Casino Inside: What happened after you saw the avalanche?

Justin Ionescu: We went out off the boil, we calmed down and we went on doing whatever we were doing, because we did not know anything of what happened, absolutely nothing. We left the tent and we continued our activity. There were other climbers in camp 2, our location, so we had no one to talk to and we slept peacefully that night. The next morning we woke up at 8 am .There was another serious reply and the avalanches started again, but this time everyone stayed quiet because we knew what was happening. Avalanches are a fairly common phenomenon in the mountains, they occur often, so we did not worried so much. But soon we realized that something was wrong, because we did not see other Sherpas passing, as they usually do, bearing various things to the camps. We explained their absence by the fact that it had snowed and now there was a layer of 30-40 centimeters of snow on the ground. At one point, three Sherpas who came from up passed by, one of them with an oxygen mask; we realized it was affected by the altitude.

After having spent two nights in camp 2, we have prepared to descend to the base camp as well; it was located at 5,300 meters altitude. We left a material storage at the camp, with food, gas, sleeping bags, water, tents for superior camps, we have put everything in order, we closed and then we left. I noticed then that sherpas mentioned above had stopped a little lower and we thought they were waiting for us, to go together. They told us that they had stopped because they hadnot found a ladder over crevasse (crevasses are often equipped to facilitate transition) and we said that we will go in front of them. We managed to get to camp 1, where we were told about the earthquake and that there are victims in the base camp. We did not talk much, they did not know English very well. Also then a helicopter came and took the sick man, which was wearing an oxygen mask.

Casino Inside: What did they say to you about the earthquake?

Justin Ionescu: The crew of the helicopter had a walky-talky and knew more. We were told there were victims in the base camp, that it was an earthquake and avalanche, but without much detail. There, in camp 1, we met few of Zsolt’s fellow expedition colleagues, who told us that one of them had died in base camp, during the avalanche, and that the situation is quite serious, so that we cannot descend below camp 1. That day there were just a few rescues, for more serious cases, because the weather was still bad and the helicopter could not fly. When we reached the base camp, I asked for a satellite phone and we both called home. My parents were very worried. They knew nothing of me – Zsolt, who had called first, did not say anything about me – and I phoned a little later.

After the first night in camp 1 where we had food, gas and sleeping bags, all we needed in fact, starting from the appearance of day light the helicopters began to fly. While flying was possible, almost everyone in camps 1 and 2 went down. We had hoped that we can descend on foot, without being rescued or evacuated. In the evening we realized that our group, Zsolt’s team and I were the only ones left. When I called home, my wife told me to take the helicopter, because my insurance would cover everything. We asked for a helicopter eventually. The next day, there were 18 people – 9 Sherpas and 9 climbers – waiting for the helicopter, but it never came. When the first helicopter finally came, three people left with him, I, an American and a Scottish. A man got out of the helicopter and said our names. In fact, those who had a strong insurance left first.

Casino Inside: Where did the helicopter take you?

Justin Ionescu: As it was only an evacuation, it led us to base camp, they brought us down to 5,300 m in just 4 minutes. The pilot was an Italian, Maurizio Folino, which performs the most difficult rescues. The day before there were 2-3 helicopters evacuating the camps, but they only flew up to Camp 1; He was the only one who flew to the camp 2 or even higher. Although the chief of Zsolt’s expedition had ordered for another agency, which did not send a helicopter and there was nothing else to be done. After getting us 3, Maurizio had also evacuated the rest. This pilot who saved us, make the most difficult rescues and owns the record for height rescue.

To be continued25 aprilie 2015. Un cutremur de 7,9 grade pe scara Richter zdruncină Nepalul, omorând peste 8.000 de oameni, rănind alte mii și culcând la pământ zeci de monumente istorice și culturale. Mută Kathmandu, capitala Nepalului, 3 metri mai la sud și produce o serie de avalanșe puternice în Himalaya. La 160 de kilometri distanță de capitală, pe Everest, cel mai înalt munte al acestui lanț, alpinistul român Justin Ionescu se află în plină ascensiune către vârf. Nu e singur, românul Zsolt Torok e cu el; alți doi români se află în diverse puncte ale Everestului..Lovind în plin tabăra de bază a Everestului, avanlanșele le dau planurile peste cap și îi forțează să se întoarcă.

3 iunie 2015. Înapoi în București. Ne reîntâlnim cu Justin, după ce, în 2014, Casino Inside l-a desemnat omul anului în cadrul primei ediții a Sărbătorii Gamblingului din România. La o vorbă, Justin redă acum un episod aproape ireal pentru cei mai mulți dintre noi. 

Casino Inside: Justin, spune-ne care erau condițiile și unde te aflai în momentul în care s-a produs cutremurul?

Justin Ionescu: Era o zi cu ceață și ningea; era o zi urâtă, de aceea în loc să ne plimbăm, așa cum ne-am fi dorit, eu stăteam în cort, iar Zsolt tocmai ieșise. În tabăra 2, unde eram noi, la altitudinea de 6.400 metri, este o zonă ca o potcoavă între Everest, Lhotse și Nuptse. Acolo aveam cortul amplasat. Everestul si Lhotse au înălțime de peste 8.000 de metri, Nuptse circa 7.900. În momentul declanșării cutremurului au pornit avalanșe de pe toți versanții. Huruitul lor extrem de puternic ne înconjura, nici nu ne-am dat seama ce a provocat zguduirea. Nu vedeam nimic, nu ne puteam da seama cât de aproape sunt, dacă se apropie sau nu de locul în care ne aflam. Așadar noi nu am știut că a fost cutremur; ne-am închipuit că o bucată mare de gheață a lovit ghețarul și acesta a mișcat, dând naștere unei avanlanșe. Cum noi eram într-o zonă mai ferită, chiar la mijloc, departe de pereți, nu mă temeam că o să ajungă la noi, eram relativ liniștit. Poate și din cauza altitudinii, nu mi-am dat seama cât de grav e. Oricum, în cazul unui cutremur nu mai poți controla nimic, e un fenomen care destabilizează stânci, gheață, zăpadă. Zsolt, în schimb, era stresat, pentru că trecuse, într-o altă expediție, prin experiența unei avalanșe ce l-a surprins în cort, fără să-l rănească însă.

Casino Inside: Ce s-a întamplat după momentul în care ați văzut avalanșa?

Justin Ionescu: Am depășit momentul, ne-am liniștit și ne-am văzut de treabă, pentru că încă nu știam nimic din ceea ce s-a întâmplat, absolut nimic. Am ieșit din cort și ne-am continuat activitatea. În tabăra 2, unde eram noi, nu erau alți alpiniști, așadar nu am avut cu cine discuta și ne-am culcat liniștiți în acea noapte. A doua zi dimineață ne-am trezit, pe la ora 8. A mai fost o replică serioasă și au pornit din nou avalanșele, însă de data aceasta toată lumea a stat liniștită, pentru că știam ce se întâmplă. Avalanșele sunt un fenomen destul de obișnuit la munte, se întâmplă des, de aceea nu ne-am îngrijorat foarte tare. Curând, însă, ne-am dat seama că ceva nu e în regulă, pentru că nu am văzut alți șerpași trecând, așa cum fac de obicei, să care lucruri între tabere. Ne-am explicat absența lor prin faptul că ninsese și că era un strat de 30-40 centimetri de zăpadă. La un moment dat, au trecut trei șerpași ce veneau de sus, unul dintre ei cu o mască de oxigen; ne-am dat seama că era afectat de altitudine.

Ne-am pregătit și noi să coborâm către tabăra de bază, aflată la 5.300 de metri altitudine, după ce petrecusem două nopți în tabăra 2. Am lăsat un depozit material acolo cu mâncare, gaz, saci de dormit, cu apă, corturi pentru tabere superioare, am aranjat tot și am închis, apoi am plecat. Am observat atunci că șerpașii de mai înainte se opriseră puțin mai jos și am crezut că ne așteaptă pe noi, să mergem împreună. Ne-au spus că s-au oprit pentru că nu găseau o scară peste crevasă (crevasele sunt de multe ori echipate, pentru a ușura trecerea) și le-am zis că mergem noi înainte. Am reușit să ajungem în tabăra 1, unde ni s-a spus despre cutremur, că sunt victime în tabăra de bază. Nu am discutat prea multe, că nu știau foarte bine engleză. Tot atunci a venit un elicopter și l-a luat pe cel bolnav, care purta mască de oxigen.

Casino Inside: Ce v-au zis despre cutremur?

Justin Ionescu: Echipajul elicopterului avea walky-talky și știa mai multe. Ne-au spus că au fost victime în tabăra de bază, că a fost cutremur și avalanșă, dar fără prea multe detalii. Acolo, în tabăra 1, i-am întâlnit pe colegii de expediție ai lui Zsolt, ce ne-au zis că unul din ei murise în tabăra de bază, în avalanșă, și că situația e destul de gravă, că nu putem coborî mai jos de tabăra 1. În ziua aceea au fost doar câteva salvări, cazurile mai grave, pentru că vremea era în continuare proastă și elicopterul nu a putut zbura. Când am ajuns în tabăra de bază, am cerut un telefon prin satelit și am sunat amândoi acasă. Ai mei erau foarte îngrijorați. Nu știau nimic de mine –  Zsolt, care sunase primul, nu a spus nimic de mine – iar eu am sunat un pic mai târziu.

După prima noapte în tabăra 1, unde aveam mâncare, gaz și saci de dormit, tot ce ne trebuia, au început să zboare elicopterele încă de când s-a luminat. Cât s-a putut zbura, a coborât aproape toată lumea din taberele 1 și 2. Noi speram să putem coborî pe picioare, fără să fim salvați sau evacuați. Seara ne-am dat seama că a rămas doar grupul nostru, echipa lui Zsolt și eu. Când am sunat acasă, soția mi-a spus să iau elicopterul, pentru că asigurarea mea urma să acopere tot. Am cerut și noi un elicopter, în cele din urmă. A doua zi, eram 18 persoane – 9 șerpași și 9 alpiniști – care așteptau elicopterul, însă nu a mai apărut. Când a venit, în sfârșit, primul elicopter, am plecat 3 oameni cu el, respectiv eu, un american și un scoțian. A coborât un tip din elicopter și a citit de pe niște bilețele numele noastre. De fapt, au plecat primii cei care aveau asigurări puternice.

Casino Inside: Unde v-a dus?

Justin Ionescu: Fiind doar o evacuare, ne-au dus în tabăra de bază, ne-au coborât la 5.300 în doar 4 minute. Pilotul era un italian, Maurizio Folino, care face cele mai dificile salvări. Cu o zi înainte erau vreo 2-3 elicoptere care făceau evacuarea din tabere, însă nu zburau decât până în tabăra 1; doar el zbura până în tabăra 2 sau chiar mai sus. Deși șeful expediției lui Zsolt comandase altă agenție, aceasta n-a trimis elicopter și n-au avut ce să facă. După ce ne-a evacuat pe noi 3, Maurizio i-a evacuat pe restul. Acest pilot, care ne-a salvat pe noi, face cele mai grele salvări și are recordul de salvare la înălțime.

Va urma