Stelian Muscalu: “Comunicarea este cheia. Trebuie să le arătați oamenilor cine sunteți.”
“Trebuie să le explicați că o parte din drumul pe care merg dimineața cu mașina ducându-și copilul la școală este făcută cu bani din industria jocurilor de noroc.”
“Un popor educat nu ar fi acceptat tot ceea ce s-a întâmplat în această țară în ultimii 30 de ani”

Stelian Muscalu
Stelian Muscalu este unul dintre cei mai respectați și stimați jurnaliști de profil economic din România și una dintre cele mai importante personalități din media cu o prezență foarte activă și apreciată și în mediul online. Am vorbit despre economie, educație, politică și jocuri de noroc. Probabil unul dintre cele mai importante interviuri realizate de revista noastră în ultimii ani.
Ești una dintre cele mai urmărite personalități tv cu profil economic în mediul online și social media din România, lucru îmbucurător pentru toți cei care preferă să citească și să se documenteze dintr-o sursă de calitate. Cum îți explici acest succes? Încep oamenii să se informeze din surse profesioniste, în care știrile și analizele sunt expuse cu argumente și bine documentate?
Am în spate peste 20 de ani de presă în care nu m-am abătut nicio secundă de la tot ceea ce am crezut eu că este corect. Nu am făcut compromisuri. Am 20 de ani de muncă în TV, perioadă în care am transmis de peste tot din lume informații verificate, corecte și coerente. Cred că ăsta-i motivul pentru care am un grup, select, dar nu foarte mare, de urmăritori. Din păcate nu cred că oamenii profită de sursele de informare sigure și care le sunt puse la dispoziție gratis. Iar exemplul pe care îl pot da este simplu – uitați-vă la reacțiile pe care le primește un articol care vizează o teorie a conspirației și uitați-vă la o analiză economică perfect argumentată, o să vedeți un ecart uriaș. Avem o problemă de educație a acestui popor. Explicația este simplă, politicienii și-au dorit să mențină un nivel cât mai scăzut de cunoaștere, astfel încât manipularea lui, odată la patru ani, să fie doar o formalitate. Un popor educat nu ar fi acceptat tot ceea ce s-a întâmplat în această țară în ultimii 30 de ani.
Business Club este una dintre cele mai urmărite emisiuni cu profil economic din România. În fața avalanșei de informații de proastă calitate pe care o recepționăm zilnic, simți că ai pe undeva și o responsabilitate față de publicul care te urmărește?
Responsabilitatea este uriașă. Din fericire pentru mine, ea este împărțită cu toată echipa fără de care această emisiune nu ar fi existat. Producătorul ei, omul din umbră, este un stâlp ar corectitudinii. Însă, din păcate, și în peisajul media, cu cât este mai corect și implicit mai puțin senzațional, cu atât ai un bazin mai restrâns al publicului căruia te adresezi. Noi ne-am asumat acest lucru.
Cât de importantă ți se pare educația economică în viața unui om? În școli avem educație religioasă, educație sexuală, dar nu avem și ore dedicate educației economice, cu toate că în economie trăim mare parte a vieții, depindem de informațiile economice și ar trebui să avem un bagaj minimal de cultură economică înainte de a porni în viață.
Este crucială. Dacă am fi avut educație economică, nivelul de trai în această țară ar fi fost altul. Dacă am fi avut educație economică, ne-am fi drămuit bugetele, am fi câștigat timp și bani. Resurse extrem de importante pentru o viziune corectă asupra vieții. Timp ce ne-ar fi ajutat pentru a obține noi informații, pentru a face noi cursuri care să ne deschidă mintea, să ne lărgească orizonturile. Dar societatea consumeristă a câștigat. Banii s-au dus pe mașini scumpe, chiar dacă mulți dintre șoferi nu au mai avut bani de carburant, și pe telefoane unde cei mai mulți au căzut în capcana grupurilor conspiraționiste.
Avem nevoie de educație financiară ca de aer. Am văzut mulți oameni dându-și cu părerea despre momentul în care aceasta ar trebui să intervină în viața unui copil. În clasa a V-a, a VIII-a, la liceu? Eu spun că de la clasa pregătitoare ar trebui să existe primele noțiuni de educație financiară. Problema este că am pierdut deja 30 de ani. Dacă astăzi s-ar lua decizia introducerii în școli a unei materii de educație financiară, deși nu este cazul, rezultatele se vor vedea peste 20 de ani. Prin urmare vorbim de generații pierdute din cauza unei clase politice iresponsabile, care și-a urmărit doar interesul de grup și sub nicio formă pe cel al alegătorului.
Mare parte a crizelor economice majore pe care le-a suferit omenirea în ultimele decenii au la bază o insuficientă cunoaștere a mecanismelor economice de către oamenii de rând. Suntem maturi. Nu avem cine știe ce cunoștințe despre economie. Nu ni s-a părut important până acum. Cum ne putem proteja în fața acestor crize? De cine să ascultăm?
Crizele nu le putem evita. Aici este o discuție uriașă legată de apariția lor. Însă cu o bază minimă de prudența financiară putem atenua căderile în momentul în care astfel de crize apar. Am spus-o și o repet. Avem nevoie ca tot timpul să avem în conturi cel puțin 3 salarii, ideal ar fi 6. Trebuie să prioritizăm lucrurile atunci când vine vorba de cheltuieli. Să încercăm să investim banii și nu să-i cheltuim. Exceptând zona de facturi de utilități, mâncare, toate celelalte cheltuieli trebuie analizate cu mare atenție. Doar așa putem pune bani deoparte și atenua șocurile crizelor care apar periodic.
Avem vreo soluție să putem decupla ușor-ușor ventuzele Statului risipitor de la banii plătiți de noi prin taxe și impozite, sau suntem fără speranță?
Eu sunt foarte pesimist în privința acestui capitol. Încerc să fiu moderat în exprimarea ideilor deși realitatea ne arată că lucrurile sunt extrem de grave. Am observat în timp că indiferent de partidul sau partidele aflate la guvernare, că sunt de stânga sau de dreapta, toate își vor dreptul. Și când spun asta mă gândesc la toate sinecurile care s-au înființat în acești 30 de ani, locuri călduțe pentru oamenii fideli partidului. Oameni plătiți cu banii de autostrăzi, de spitale, de grădinițe. Se scurg sume din averea națională inimaginabile prin aceste căpușe numiți angajați ai statului român. Sunt și bugetari foarte bine pregătiți, ce-i drept din ce în ce mai puțini, care-i țin în spate pe toți ceilalți care nu au habar pe ce lume trăiesc. Care plimbă hârtii și încasează sporuri și pensii speciale. Nu avem cum să scăpăm de ei, pentru că a devenit deja o cutumă, când ajungi la guvernare îți pui oamenii în funcții cheie, și nu numai.
Industria jocurilor de noroc a ajuns o minge de ping-pong în mâinile politicienilor, îți amintești discursurile de anul trecut de genul “la păcănele da, în biserică ba”. Ce trebuie să facem ca industrie pentru a ieși din această “încercuire”?
Răspunsul este similar cu ceea ce am spus până acum. Politicienii români sunt extrem de fățarnici, ipocriți, prefăcuți. Ies cu declarații care știu că aduc voturi. În realitate nu-i interesează de economie, de bunul mers al lucrurilor. Nu se uită pe cifre ca să vadă cât varsă la bugetul de stat industria jocurilor de noroc pentru că nu reușesc să înțeleagă cifrele. Poate dacă s-ar uita spre Las Vegas ar înțelege care este potențialul financiar al acestei industrii, cum poate crește un oraș și de ce nu o națiune. De cealaltă parte, trebuie ținut cont și de dependența pe care aceste jocuri o pot crea. Dar trebuie subliniat că majoritatea firmelor care au un astfel de domeniu de activitate oferă consultanță, din bugete proprii, pentru cei care cad în plasa dependenței.
Aici trebuie păstrat un echilibru, pe care orice politician responsabil, l-ar putea păstra între sănătatea nației și folosirea banilor din această industrie pentru a aduce plus valoarea națiunii pe care o reprezintă. Nu am analizat foarte profund fenomenul, dar rămân la ideea că o bună comunicare poate schimba percepția despre ce înseamnă această zonă a jocurilor de noroc.

Stelian Muscalu
Industria jocurilor de noroc din România reprezintă un domeniu important pentru economie având peste 45.000 de angajați, 99% grad de colectare a taxelor, 894 de milioane de euro taxe și impozite plătite în 2020, 7 tipuri de taxe plătite, 257 de milioane de euro salarii plătite anual, o legislație care reglementează domeniul foarte bine articulată, dar cu toate acestea avem o imagine negativă în percepția oamenilor și politicienilor. Unde greșim? Ce nu facem bine, de suntem tot timpul blamați?
Probabil lipsa de comunicare dinspre industrie. Eu tot ce știu despre această parte a economiei este din reclamele de la tv sau care apar pe diferite site-uri. În plus recunosc că am un foarte bun prieten în această zonă, de la care am aflat despre consilierea persoanelor care devin dependente dar și despre mulțimea de taxe pe care industria le plătește către stat. Dar, dacă nu era el, rămânem doar cu imaginea reclamelor și ale cazinourilor cu geamuri opace. Comunicarea este cheia. Trebuie să le arătați oamenilor cine sunteți, trebuie să le explicați că o parte din drumul pe care merg dimineața cu mașina ducându-și copilul la școală este făcută cu bani din industria jocurilor de noroc. Comunicarea este cheia.
Industria jocurilor de noroc a suferit enorm în această perioadă de pandemie covid. A fost închisă mereu prima, și deschisă mereu ultima, cu toate că Institutul Național de Sănătate Publică a catalogat domeniul nostru cu risc epidemiologic scăzut, cu toate că toți operatorii de jocuri de noroc au făcut toate eforturile posibile și imposibile de a oferi angajaților și clienților lor cele mai bune condiții de desfășurare a activității, respectiv cel mai sigur cadru de desfășurare a unei activități de entertainment. Angajații au ajuns la capătul puterilor și nu mai pot trăi din celebrul șomaj tehnic, firmele au ajuns la capătul puterilor, nefiind ajutate cu nimic, puse să plătească taxe când de fapt au avut lacătul pe ușă și în plus, suntem industria care ne-am vaccinat împotriva covid în proporție de peste 65% având și o campanie proprie pro-vaccinare finanțată din fonduri proprii, #NoiNeVaccinăm. Tu ai o perspectivă mai neutră, din afara domeniului, te rog să ne spui ce putem face pentru a nu mai fi victimele de serviciu ale pandemiei, pedepsiți de autorități doar pentru a da bine la popor, pentru a arăta oamenilor că au făcut ceva ca să stopeze dezastrul sanitar pe care nu-l pot gestiona nicicum?
Din păcate astfel de probleme nu se pot rezolva de pe o zi pe alta. Tot ce am spus până acum legat de comunicare, presupune o strategie care să se întindă pe ani întregi. Până acum nu ați fost nevoiți să aratați cine sunteți, cu ce vă ocupați, cât cotizați, nu v-a împins nicio pandemie de la spate să faceți asta. Și acum plătiți pentru ceea ce-și imaginează unii că sunteți. Important este să vă uitați în față, învățând din greșelile trecutului. Strategia de comunicare trebuie să înceapă ieri și să dureze până în momentul în care industria nu o să mai fie închisă prima și deschisă ultima. Atunci veți putea spune că ați avut o strategie de comunicare de succes.
Pe 30 Septembrie Comitetul Național pentru Situații de Urgență a emis Hotărârea cu nr. 76 prin care (printre altele) s-a decis ca funcționarea sălilor de jocuri și cazinourilor din România să fie permisă operatorilor care pot primi în spațiile destinate jocurilor de noroc doar persoane vaccinate cu schemă completă sau care au trecut prin boală. Evident că această decizie îngrădește accesul în locațiile respective a persoanelor nevaccinate dar care ar fi putut prezenta un test antigen/PCR negativ și ar fi putut beneficia de serviciile de distracție a industriei de gambling. Această segregare sanitară ți se pare o decizie normală? Cât de mult va afecta această decizie economia în întregul ei pentru că în afară de jocuri de noroc și în alte domenii s-a dispus același lucru? Seamănă a vaccinare obligatorie în plină pandemie, un fel de îngrășare a porcului în Ajun?
Nu sunt în măsură să comentez deciziile CNSU. Eu sunt un tip care susține vaccinarea. Și cred că asta este cheia. Restricțiile ucid economia încet dar sigur. Problema nu o reprezintă restricțiile de azi, ci incapacitatea guvernului și în general a autorităților statului de a construi o strategie de vaccinare ca să urmeze trendul european. Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru azi nu mai vorbeam de restricții. Din păcate guvernul este unul slab, atât cât mai este, politicienii aleargă după voturi fiindu-le frică să pună piciorul în prag. Atât timp cât vom avea această clasă politică tot timpul va trebui să găsim (a se citi să găsească) un acar Păun, un țap ispășitor… iar în rolul acesta vor pica toți cei care nu vor ști cum să-și comunice nevinovăția.