Schimbul de Informații în contextul noului Regulament AML al Uniunii Europene

După o (destul de lungă) perioadă de absență de pe scena editorială, revin cu un subiect de actualitate din sfera eforturilor internaționale de combatere a spălării banilor, finanțării terorismului și proliferării armelor de distrugere în masă. Mai ales că aveam o ”datorie” de un articol la prietenii de la ”Casino Inside”.

 de Daniel Staicu, expert AML/CFT

Daniel Staicu

În peisajul discuțiilor din țară, acest subiect a fost tratat superficial, deși reprezintă un pilon fundamental în cadrul mecanismelor de prevenire și combatere a infracțiunilor financiare. Schimbul de informații are loc atât la nivel național, între autoritățile competente, cât și la nivel internațional, între unitățile de informații financiare (UIF). De ce m-am oprit la acest subiect? Recenta adoptare a noului pachet legislativ AML al Uniunii Europene, publicat în vara anului 2024, a marcat o schimbare semnificativă de paradigmă în acest domeniu. Dar să începem cu începutul.

Rolul Unității de Informații Financiare

În centrul arhitecturii sistemului de schimb de informații se află Unitatea de Informații Financiare (UIF), cunoscută în România sub denumirea de Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor care acționează ca un hub. Aceasta colectează și analizează datele primite de la entitățile obligate conform legislației în vigoare și le transmite autorităților competente, atât pe plan național (supraveghetori, organe de urmărire penală, etc.), cât și internațional, către alte unități similare. Conform reglementărilor anterioare, schimbul de informații între entitățile raportoare era permis doar în cadrul aceluiași grup, conform directivelor AML 4/5. Însă, noul pachet legislativ al Uniunii Europene introduce, pentru prima dată, posibilitatea schimbului de informații între entități private distincte.

Schimbul de informații în sectorul privat

 Pentru ca acest schimb de informații să fie posibil, trebuie îndeplinite anumite condiții stricte. Elementul central sine qua non este existența unui parteneriat pentru schimbul de informații, definit ca un mecanism ce permite transferul și procesarea datelor între entitățile obligate și, dacă este cazul, autoritățile competente, fie la nivel național, fie transfrontalier.

Acest mecanism nu este un organism formal, ci mai degrabă un cadru de colaborare care asigură respectarea cerințelor legale. Entitățile participante trebuie să (i) notifice autoritățile de supraveghere relevante, (ii) evalueze impactul asupra protecției datelor cu caracter personal, conform GDPR, în consultare cu autoritatea națională de profil, (iii) se asigure că respectă reglementările europene și naționale. Asta înseamnă o serie de garanții cu privire la legalitatea schimbului de infomații, scopul acestuia și protecția datelor cu caracter personal.

Beneficiile și limitările schimbului de informații

O primă remarcă se impune aici: un parteneriat pentru schimbul de informații poate fi încheiat între diferite categorii de entități raportoare, așa cum sunt ele definite de EU AMLD sau legea națională pentru prevenirea și combaterea spălării banilor. Nu este obligatoriu ca un parteneriat să existe numai între bănci, de exemplu, sau între furnizorii de jocuri de noroc. De asemenea, următorul punct de evidențiat este că parteneriatele pot fi încheiate atât la nivel național cât și regional/internațional/global.

Este posibil și în opinia mea este de dorit ca aceste colaborări să fie  transsectoriale și transnaționale pentru a spori eficiența luptei împotriva spălării banilor. Imaginați-vă furnizorii de jocuri de noroc făcând schimb de informații cu instituțiile financiare cu privire la clienții asupră cărora planează suspiciuni de spălare a banilor sau viceversa. Folosind un clișeu, ar fi o situație ”win/win”.

Continuând, instituțiile private vor face schimb de informații numai când acest lucru este strict necesar în scopul respectării obligațiilor AML/CFT și în conformitate cu drepturile fundamentale și acordând garanțiile procedurale judiciare necesare, așa cum am arătat mai sus . Acest lucru decurge logic din faptul că reglementarea este dată de un act AML.

Schimbul de informații are loc numai în legătură cu clienții: (i) ale căror comportamente sau tranzacții sunt asociate cu un risc mai ridicat de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului, astfel cum au fost identificate în temeiul evaluării la nivelul Uniunii și a evaluării naționale a riscurilor (ii) care se află în țări terțe cu deficiențe strategice în domeniul AML/CFT, VASP-uri, în legătură cu instituții financiare fictive, posesorii de ”golden visa”, PEP rudele și persoanele cunoscute ca asociați ai acestora sau (iii) în cazul cărora entitățile obligate trebuie să colecteze informații suplimentare pentru a stabili dacă sunt asociați cu un nivel mai ridicat de risc de spălare a banilor, de săvârșire a unor infracțiuni premisă în domeniul spălării banilor sau de finanțare a terorismului. Deci numai pentru acea categorie de clienți considerată a fi high-risk din punct de vedere AML/CFT.

Tipurile de informații care pot fi schimbate sunt, de asemenea, clar reglementate. Acestea includ date despre clienți, scopul relațiilor de afaceri, sursa fondurilor și tranzacțiile acestora, precum și suspiciunile raportate UIF.

Deși la prima vedere ar părea că acest mecanism este unul limitativ, Regulamentul folosind termeni precum ”numai” ”limitat” ”strict necesar”, trebuie să menționez că acesta reprezintă un major pas înainte față de reglementările anterioare. Sau mai bine spus față de lipsa prevederilor anterioare unde schimbul de informații între unitățile de informații financiare era reglementat mai bine de Carta Egmont și Principiile Schimbului de Informații ale aceleiași organizații. De asemenea trebuie să avem în vedere si noua autoritate europeană de luptă împotriva spălării banilor și finanțării terorismului AMLA și nevoia de informații a acesteia pentru a își indeplini cu brio atribuțiile.

Exemple de bune practici la nivel european

Deși noua reglementare europeană este relativ recentă, mai multe inițiative au demonstrat deja eficiența schimbului de informații în sectorul privat:

• Europol Financial Intelligence Public Private Partnership (EFIPPP) – creat în 2017, acesta este primul mecanism transnațional de schimb de informații între Europol, unități de informații financiare și instituții financiare private. În perioada în care am condus Unitatea de Informații Financiare a Republicii Moldova, am avut onoarea să facilitez aderarea Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor al Republicii Moldova la această inițiativă.
• National Crime Agency Public Private Partnership (Marea Britanie) – o colaborare între principala agenție britanică de combatere a criminalității și șapte bănci din Regatul Unit, care a evoluat dintr-un proiect pilot desfășurat între 2021-2022, pornind de la numai două bănci și NCA.
• Fintell Alliance NL (Țările de Jos) – un parteneriat între unitatea de informații financiare olandeză și cele mai mari patru bănci din țară (ABN AMRO, ING, Rabobank și Volksbank), care colaborează în mod direct într-un cadru unic.

Concluzii

Nu mi-am dorit, în această opinie, să fac o analiză exhaustivă a art. 75 din AMLR ci mai mult să prezint specialiștilor din domeniu oportunitățile pe care le aduce această reglementare. Deși impune anumite restricții, pusă pe baze solide (politici și proceduri care de altfel sunt cerute de actul normativ în cauză) poate duce la o eficientizare a luptei împotriva flagelului reprezentat de spălarea banilor și finanțarea terorismului, poate reduce riscul la care sunt expuse entitățile raportoare și nu în ultimul rând sprijină autoritățile în apărarea integrității sistemului financiar național și european.

În final, deși implementarea acestor parteneriate presupune alocarea de resurse și poate genera presiuni bugetare suplimentare asupra entităților obligate, beneficiile pe termen lung – inclusiv evitarea sancțiunilor severe și îmbunătățirea securității financiare – justifică pe deplin această investiție.