SANCȚIUNEA INOPOZABILITĂȚII REGLEMENTĂRII TEHNICE ADOPTATE CU ÎNCĂLCAREA DIRECTIVEI 2015/1535

Primul pachet legislativ elaborat de Guvernul Bolojan și aprobat de Parlament în procedură urgentă a produs deja consecințe serioase în domeniul jocurilor de noroc. 

de Teodora Luca, Avocat definitiv C.A. Luca Mihai Cătălin

Teodora Luca, Avocat definitiv C.A. Luca Mihai Cătălin

Urmare a adoptării Legii 141/2025, schimbarea condițiilor de exploatare a activității a fost aplicată în numai 3 zile de la data publicării legii, fără avertisment și fără termen de grație, de la data de 1 august, afectând deopotrivă operatorii care erau deja licențiați și autorizați, precum și pe cei în curs de licențiere.

În același timp, la distanță de 4 luni de la intrarea în vigoare a legii, în accepțiunea autorității și a legiuitorului (date fiind proiectele aflate în prcedură de aprobare), este încă incert dacă operatorii au sau nu opțiunea de a renunța la dreptul de a organiza și de a exploata această activitate, mai ales în condițiile schimbării condițiilor legale, fără a fi penalizați și, astfel, obligați la plata taxelor.

Deși pare un pasaj demn de romanele lui Kafka, această realitate nu este suprinzătoare pentru profesioniștii din acest domeniu, cel puțin ultimii 3 ani fiind marcați de stângăcii uluitoare în materia reglementării acestui domeniu economic, ale căror efecte sunt resimțite puternic de industrie.

Din păcate, aplicarea retroactivă a legii, (în ciuda principiilor constituționale, care o interzic), pe care organizatorii de jocuri de noroc au învățat să o accepte în timp, nu este singurul viciu al normei.

După încercările reprezentate de creșterea intempestivă a taxelor, va trebui ca organizatorii de jocuri de noroc să se conformeze cerinței privind dotarea mijloacelor de joc cu dispozitive GPS.

Conform modificărilor aprobate prin Legea 141/2025, articolul 15 alin. 2 din OUG 77/2009 se completează cu un nou articol, impunându-se astfel o nouă condiție de autorizare, care va intra în vigoare în ianuarie 2026:

(2) Pentru obţinerea autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, operatorii economici trebuie să facă dovada că:

f ¹) mijloacele de joc tip slot-machines, precum şi terminalele de tip VLT sunt dotate cu dispozitiv GPS stand alone, care să asigure trasabilitatea în timp real a mijlocului de joc, de la momentul producerii, achiziţiei intracomunitare sau a importului şi până la momentul casării, exportului sau livrării intracomunitare;

Și de această dată norma este incompletă, la această dată nefiind cunoscute cerințele tehnice avute în vedere de legiuitor, prin urmare, existând un potențial important de a fi blocat procesul de autorizare a mijloacelor de joc începând cu luna ianuarie 2026, dat fiind că noua condiție nu va putea fi îndeplinită.

În graba cu care a fost adoptată Legea 141/2025, pe lângă obișnuitele erori de tehnică legislativă prezente în cvasi-totalitatea actelor normative din domeniul jocurilor, legiuitorul a omis (și de această dată) obligația de notificare prealabilă a Comisiei Europene, care îi revenea conform Directivei 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice.

Conform prevederilor art. 5 alin. 1) din Directiva 2015/1535, statele membre comunică de îndată Comisiei orice proiect de reglementare tehnică, cu excepția situației în care doar se transpune integral textul unui standard internațional sau european, caz în care este suficientă informația referitoare la standardul în cauză; de asemenea, acestea înaintează Comisiei o expunere a motivelor care fac necesară adoptarea unei astfel de reglementări, în cazul în care aceste motive nu au fost clarificate suficient în proiectul de reglementare tehnică.

Conform art. 1 alin. 1 litera f) din Directivă, ’’reglementarea tehnică’’ este definită drept o specificație tehnică sau o altă cerință sau normă cu privire la servicii, inclusiv dispozițiile administrative relevante, a cărei respectare este obligatorie, de jure sau de facto, în cazul comercializării, prestării unui serviciu, stabilirii unui operator de servicii sau utilizării într-un stat membru sau într-o parte semnificativă a acestuia, precum și actele cu putere de lege sau actele administrative ale statelor membre, (…), care interzic fabricarea, importul, comercializarea sau utilizarea unui produs sau care interzic prestarea sau utilizarea unui serviciu sau stabilirea în calitate de prestator de servicii.

Din maniera în care este redactată norma juridică în discuție, apare ca evident caracterul tehnic al reglementării, comercializarea și utilizarea produsului pe teritoriul României urmând a fi restricționată de la data intrării în vigoare a legii.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. litera f) și art. 5 alin. 1) din Directiva (UE) 2015/1535, obligația de notificare prealabilă a Comisiei este, în opinia subsemnatei, indiscutabilă.

Potrivit practicii CJUE, articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2015/1535 trebuie interpretat în sensul că o reglementare națională care constituie o „reglementare tehnică”, în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (f) din această directivă,  este inopozabilă operatorilor economici atunci când nu a fost respectată obligația de notificare. (Cauza C-120/24, Unigames).

Prin urmare, efectele preconizate ale legii ar putea fi paralizate de eroarea procedurală săvârșită la adoptarea Legii 141/2025. În eventualitatea în care Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc va refuza autorizarea motivat de neîndeplinirea acestei condiții (sau chiar ar emite acte administrative prin care să impună conformarea și pentru mijloacele de joc deja autorizate), organizatorii de jocuri de noroc au la îndemână mijloacele procesuale prevăzute de Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ pentru a solicita nelegalitatea unei astfel de măsuri administrative, întemeiat pe faptul că obligația stabilită de Legea 141/2025 este inopozabilă.

Într-o societate la care deocamdată doar visăm, o astfel de perspectivă, ar trebui să determine legiuitorul să refacă procedura legislativă și, deci, să amâne intrarea în vigoare a noii cerințe până la aprobarea sa în condiții de legalitate. Cum această perspectivă e doar o utopie, rămâne și de această dată, în sarcina autorității executive și instanțelor judecătorești să tranșeze această chestiune, iar contribuabilului român să suporte costurile.