NU ne mai închideți! NU noi răspândim virusul!

RETROSPECTIVA AFACERILOR DIN INDUSTRIA NAŢIONALĂ DE JOCURI DE NOROC ÎN ANUL COVID

marţi, 16 februarie 2021
de Av. Prof. dr. Marius Pantea

de Av. Prof. dr. Marius Pantea

Anul care tocmai s-a încheiat, a fost unul foarte complicat, nu numai pentru industria naţională de jocuri tradiţionale, dar şi pentru multe alte afaceri la nivel naţional şi global.

 

Impactul pandemiei a fost pe alocuri devastator, lăsând în urmă, afaceri brusc încheiate, cu angajaţi în şomaj, datorii la stat, bănci neplătite şi toată pleiada de probleme care se înlănţuiesc într-o asemenea situaţie. Populaţia şi oamenii de afaceri nu bănuiau, la începutul anului care a trecut, ce mare nenorocire va veni din China, şi nici acum nu se conştientizează pericolul care încă nu a trecut, cu cele două componente, cea sanitară şi cea economică, ambele lovind din plin societatea umană care pare că va fi greu încercată.

 

Industria de divertisment, cu cea mai importantă parte a sa HORECA, dar şi industria de jocuri de noroc tradiţionale, au resimţit din plin efectele nefaste ale măsurilor, uneori disperate, luate de autorităţile sanitare, la care s-au adăugat bâlbele, care în primă fază pot fi oarecum fireşti, dar odată cu trecerea timpului dovedesc de fapt nepricepere şi neprofesionalism, proastă gestiune şi alegerea nefericită a persoanelor care trebuie să gestioneze astfel de situaţii, dar şi lipsa de informaţii, comunicarea defectuoasă şi o sumedenie de alte motive, au condus la desăvârşirea unui an cu adevărat nefast pentru afacerile din acest segment al economiei.

 

Dacă la jumătatea lunii martie 2020, a fost introdusă starea de urgenţă, care a durat două luni, până la jumătatea lunii mai, iar actele normative care au reglementat, au fost făcute „pe picior”, am sperat că odată cu starea de alertă, să primim o gură de aer, dacă nu din punct de vedere sanitar, măcar prin prismă datelor şi informaţiilor cu care trebuia alimentată populaţia şi oamenii de afaceri, sau măcar o fermitate din partea celor care trebuiau să gestioneze criza care deja se prefigura. Din păcate, haosul s-a generalizat, iar abuzurile şi-au făcut apariţia în mai toate domeniile cu repeziciune.

 

Ce vreau să spun cu aceasta, faptul că operatorii de jocuri de noroc tradiţionale, au fost „puşi la zid”, de organele de poliţie locală şi naţională, prin aplicarea eronată şi pe alocuri cu „rea credinţă” a normelor legale, prin sancţionarea cu sume importante de bani a unor fapte închipuite sau inexistente (operatori sancţionaţi pentru deschiderea locaţiilor în baza unor prevederi ale autorităţilor locale, prevederi care se contrazic cu cele ale autorităţilor judeţene şi chiar naţionale, etc.), prin conducerea la sediile de poliţie a angajaţilor, „pentru identificare”, uneori chiar ameninţarea voalată a acestora şi aşa mai departe.

 

Nu a fost de ajuns hăţişul legislativ care şi pentru juriştii cu experienţă provoacă semne de întrebare (acte normative subsecvente, care adaugă la lege şi care dau interpretări care nu au nici o legătură cu actul de bază, care nu respectă termene etc.), au apărut şi situaţii în care nu se mai ştie cine şi ce trebuie să decidă cu privire la piaţa naţională de jocuri de noroc tradiţionale (ANAF-ul pasează la ONJN şi invers), dar şi situaţii de concurenţă neloială între operatorii de jocuri, precum şi între cei care desfăşoară activităţi conexe.

 

În concluzie, 2020 a fost un an care a generat frustrare, nervi şi pierderi economice inimaginabile, pentru operatorii de jocuri de noroc, a creat premisele unei migrări către zonele gri şi chiar negre ale industriei, a permis pe de o parte alegeri parlamentare dar a ţinut industria de divertisment închisă pentru perioade lungi, a permis deschiderea litoralului dar sărbătorile de iarnă au trebuit să fie petrecute în casă, a permis vacanţă în afara ţării dar a închis restaurantele şi o sumedenie de alte exemple pe care fiecare dintre dumneavoastră le-aţi observat ori le-aţi simţit.

 

Digitalizarea instituţiilor de stat, pornită cu avânt, a încetinit şi pe alocuri chiar s-a oprit, „telemunca” mult lăudată a condus efectiv la blocarea unor instituţii de stat, sistemele informatice ale ministerelor importante au cedat şi au rămas blocate pentru lungi perioade de timp, banii pentru şomajul tehnic au început să ajungă în buzunarele angajaţilor din ce în ce mai greu, într-un cuvânt afacerile româneşti se află pe marginea prăpastiei, şi pare că nimeni nu vede această situaţie.

 

Cât de curând trebuie să apară şi bilanţul celor de la ONJN, pe care îl aşteptăm cu interes, iar cifrele vor arăta dezastrul care a fost în anul 2020. Funcţie de acesta, poate se vor lua măsuri care să sprijine industria de jocuri tradiţionale, să protejeze locurile de muncă şi investiţiile.

 

Speram că odată cu stabilirea câştigătorilor alegerilor, odată cu apariţia vaccinului, lucrurile se vor calma şi se vor aşeza în firesc, dar ce să vezi, parcă nu mai vrem să ne întoarcem în normalitate, parcă facem totul ca lucrurile să devină din ce în ce mai grele, mai întortocheate, mai „anapoda”. Anul care a trecut, a luat cu el bucuria de a trăi, de a dărui, de a iubi, nu mai socializăm, Moş Crăciun şi Iepuraşul de Paşti au purtat mască, copiii învaţă scrierea on-line, au dispărut florăresele de la colţul străzii şi zâmbetul de pe faţa oamenilor.

 

Cu speranţa că acel 2020 să rămână singurul care a fost marcat de toate relele, privim spre viitor, şi încercăm să ne întoarcem la normalitate, să putem zâmbi, să dăm mâna unul cu celălalt, să oferim flori şi să ne strângem în braţe.

 

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *