Retro Qatar cu parfum de blat

Campionatul Mondial de Qatar 2022 a fost unul mult așteptat și care a suscitat destul de multă atenție. Ca orice turneu final de cea mai mare importanță pentru pariori, această competiție a avut destule momente atractive. Din punct de vedere al spectatorilor prezenți la meci, cred că adrenalina, atmosfera de sărbătoare și petrecere au compensat calitatea (de multe ori) scăzută a partidelor. În privința telespectatorilor (cum am fost și eu), poate că așteptările au depășit posibilitățile jucătorilor. Principalii actori din teren au rămas datori la foarte multe capitole.

E foarte dificil de făcut comparații, parcă impresiile sunt mai potrivite să exprime senzațiile avute la fiecare meci. Pentru că nu au fost eroi, dar au existat surprize. Poate că nu au fost blaturi, poate că nu au fost meciuri arajate, dar imaginea generală este jalnică. Echipe întregi care au arătat ca niște delicvenți, găști de infractori, alții aducând cu trupe din desenele animate iar alții care au părut foarte rătăciți. Motivele sunt diverse și pot fi interpretate.

Prea puternic pentru gustul meu

Parfumurile arăbești au mirosuri puternice, tari, unele chiar îți zgâlțâie simțurile. Iar mirosurile parfumurilor reușesc, de multe ori, să acopere mizeria acumulată, strânsă cu atenție și păstrată cu grijă.

Echipele sud-americane au venit însoțite de mii (chiar zeci de mii) de suporteri. Care au dansat, au scandat, s-au distrat și au reușit să pună presiune. Vezi cazul Argentinei, o echipă care și-a vândut talentul pe cote mari, foarte mari. Dar suporterii au continuat să scandeze și să îl invoce pe Diego Armando Maradona.

E cert că Maradona e mort, restul e poveste. Diego a transformat fotbalul în circ, circul l-a transformat în poveste magică iar povestea a transformat-o în religie. Restul…sunt jucători, deci credincioși. Unii mai mult, alții mai puțin. Unii mai habotnici, alții mai zglobii.

Din Qatar până în sferturi și semifinale

Cu acuzații de corupție dovedite, cu proteste, fără Italia, Campionatul Mondial din Qatar a debutat. Surprinzător cu surprize. Pentru unii, dar nu pentru toată lumea. Cei care au pariat pe Arabia Saudită și/sau pe Japonia în primele meciuri s-au îmbogățit mai mult decât erau.

Lionel Messi Argentina

Argentina

După eliminarea Braziliei din competiție, Argentina a devenit principala favorită la cucerirea trofeului, cu o cotă mai mică de 3.00, urmată de Franța, Portugalia, Anglia, Croația și Maroc. Messi a ajuns la 95 de goluri la echipa naţională, în 170 de selecţii. În sfertul cu Olanda a marcat golul cu numărul 2.700 din istoria Cupei Mondiale.

Orice ar fi, Argentina a dat naștere la multe discuții la acest Campionat Mondial. De la înfrângerea cu Arabia Saudită și până la presiunea constantă pusă pe arbitri. Iar declarațiile și gesturile jucătorilor au fost, de multe ori, sub limita acceptabilă.

Franța

Fără Benzema dar cu Mbappe și Griezmann în formă, ”Cocoșul Galic” a confirmat. A trimis Anglia acasă, a avut un joc solid, a marcat eficient și a făcut ceva spectacol. Fără să se forțeze prea mult. Dembele, Griezmann, Mbappe, Giroud – o forță ofensivă înspăimântătoare. O echipă care îl poate ignora pe Lloris.

Ar putea fi prima națională care își păstrează titlul mondial de la Brazilia lui Pele în 1962. O echipă pe care este mai simplu să pariezi decât să o analizezi. Pentru că a tratat CM cu mare grijă, atenție și nu a lăsat prea multe la voia întâmplării.

Brazilia

O echipă spectacol, plină de jucători sclipitori, proactivi. Cea mai bună echipă din lume (conform FIFA) a venit ca principală favorită și a plecat acasă râzând. Vinicius nu și-a făcut numărul, Dani Alves nu a reușit să danseze samba cu trofeul în brațe.

Neymar s-a declarat ”distrus psihologic” după ce Croația a câștigat sfertul. Distractivă declarație de la un jucător care își pupa mâna singur după golul marcat în acel joc. Iar imaginile cu circarul brazilian făcând turul colegilor și împărțind bezele fac deliciul acestui turneu. Păcat ca îî murdărește tricoul lui Ronaldinho.

După fiecare gol, elevii lui Tite au dansat pe teren. Au plecat dansând și pupându-se între ei. Totuși, râmâne singura echipă cu 5 titluri la activ și tot singura care a marcat de 4 ori într-o repriză la această ediție (în partida cu Coreea de Sud prin Vinicius Junior (7), Neymar (13 – penalty), Richarlison (29) şi Lucas Paqueta (36).

Anglia – mereu dornică, capabilă, puternică și oricând gata să se împiedice a fost Naționala Albionului. Harry Kane l-a egalat pe Wayne Rooney, cei doi fiind acum golgheterii all-time ai naţionalei Angliei, cu 53 de goluri.

A început în forță, a trecut de grupe la pas, a jucat la maxim. Și Kane a tras tare, prea tare. Direct în tribună. Mai avea puțin și dădea după avion.

Spania – travestiți în jucători, trupa lui Luis Enrique a jucat calculat, doar cu gândul de a-și găsi traseul către semifinale. Iar după victoriile din grupe, spaniolii au devenit infatuați. Iar Marocul le-a explicat despre ruleta penalty-urilor. Calculele făcute au fost date peste cap și totul a fost rezolvat cu biletele de avion.

Germania – definiția eșecului care dă vina pe ghinion. Dar nemții nu invocă norocul prea des.

Spania şi Germania au ieşit din faza grupelor după ce au cucerit titlurile mondiale în 2014, respectiv 2018.

Olanda – imposibila Portocală Mecanică ar fi vrut să treacă în semifinale bazându-se pe un fundaș. Au o singură mare realizare la această ediție. Faptul că FIFA a deschis o anchetă după ce argentinienii au câștigat sfertul și i-au batjocorit pe olandezi.

Cred că Van Basten e trist, van Dik și de Jong sunt prea departe de așteptările create în jurul echipei.

Belgia – generația dezamăgirii de aur a confirmat și la acest turneu. A câștigat cu Canada (1-0) și a pierdut cu Maroc. Simplu și elegant. Medaliată cu bronz în urmă cu patru ani, echipa lui Hazard, Lukaku, Witsel, De Bruyne, Courtois nu a inspirat nimic. Nici nu a putut prea mult cu jucători de hârtie.

Danemarca – vecini cu tristețea iernii nordice, danezii au reușit să infirme toate așteptările. Echipa care domina Franța în ultimele confruntări directe, a fost de nerecunoscut. Cu atât mai mare frustrarea pentru mine care mi-am pus nădejdea în 2 așteptate ”surprize”: Danemarca și Senegal.

Din Qatar încotro?

A fost nevoie de ani de pregătire și controverse. Apoi au urmat trei săptămâni de competiție acerbă, cu rezultate neașteptate, cu surprize mari sau foarte mari, cu favoriți plecând acasă fără glorie precum Germania, Spania, Brazilia și Portugalia.

Al Hilm – balonul cu design unic prezent în finala CM din Qatar

„Trăim un vis și nu vrem să ne trezim”, a declarat internaționalul marocan de origine pariziană Sofiane Boufal. Suprinzător sau nu, naționala supriză a acestei ediții a încasat un singur gol până în semifinală.

Și uite așa, Visul (Al Hilm) merge mai departe!

La Anu` și la Mulți Bani! Din Qatar