Raporturile de muncă în Contextul COVID-19 în industria jocurilor de noroc

vineri, 3 aprilie 2020

de Dumitru Loredana-Marlen, Avocat Stagiar Colaborator la CA Luca Mihai-Cătălin și Ana Maria Calancea – Avocat Definitiv la CA Luca Mihai-Cătălin

Dumitru Loredana-Marlen

Ana Maria Calancea

 

 

 

Având în vedere că, în contextul prevenirii cazurilor de Covid-19, începând cu data de 18.03.2020, operatorii economici care desfășoară jocuri de noroc tradiționale și de tip slot-machines își suspendă activitatea pe toată perioada stării de urgență, și având în vedere dificultățile cu care se confruntă în această perioadă atât operatorii, cât și salariații acestora, ne-am propus, cu acest prilej, să vă aducem în atenție principalele instrumente juridice pe care reglementările Codului Muncii le pune la dispoziția tuturor angajatorilor afectați de această perioadă.

 

În sprijinul operatorilor de jocuri de noroc afectați, în cele ce urmează vom proceda la o trecere în revistă a principalelor soluții reglementate de legislația muncii, cu accent pe procedura așa-zisului șomaj tehnic și a principalelor dificultăți pe care acesta le ridică din punct de vedere economic.

Astfel, pentru ipoteza în care operatorul economic ar putea să facă dovada faptului că urmare a decretării stării de urgență și a suspendării activității sale, acesta se află într-o situație de forță majoră, Codul Muncii prevede soluții care au în vedere specificul muncii prestate de angajat, fără a se depărta, pe de altă parte, de la caracteristicile  forței majore.

O primă alternativă pe care o au la îndemână operatorii de jocuri de noroc obligați să își suspende activitatea în perioada următoare este reglementată în cuprinsul art. 48 din Codul muncii. Astfel,  dispozițiile art. 48 prevăd că angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului:

  • în cazul unor situații de forță majoră;
  • ca măsură de protecție a salariatului.

În această ipoteză, prin ”forță majoră” înțelegem acel eveniment absolut imprevizibil ce face ca desfășurarea relațiilor muncă la locul de muncă stabilit să fie imposibilă, dar angajatul poate să-și continue munca în alt loc, cum ar fi acasă (aceasta este ipoteza personalului administrativ, spre exemplu, care ar putea să își desfășoare în continuare activitatea de la domiciliu).

Precizăm că în contextul epidemiei cu virusul COVID-19, angajatorii sunt încurajați de către Ministerul Muncii să ceară salariaților acestora să își desfășoare activitatea prin telemuncă, în cazul salariaților care își îndeplinesc atribuțiile prin tehnologia informației și comunicațiilor, respectiv prin munca la domiciliu pentru salariații care dețin o funcție compatibilă cu o astfel de muncă.

 

Este important de menționat că pe întreaga durată a modificării unilaterale a locului și a felului muncii, drepturile salariale ale angajaților rămân nemodificate.

 Pentru ipoteza în care munca prestată de salariat nu este compatibilă cu o astfel de modificare a condițiilor de desfășurare a raporturilor de muncă, soluția legislativă se regăsește în cuprinsul art. 50 lit. f), care reglementează suspendarea de drept a contractului individual de muncă în caz de forță majoră.

În opinia noastră, delimitarea între modificarea unilaterală a locului și felului muncii și suspendarea de drept a contractului individual de muncă, ca urmare a forței majore, se realizează în felul următor: Dacă forța majoră determină imposibilitatea executării de către salariat a sarcinilor de serviciu, atunci angajatorul poate constata suspendarea de drept a contractului individual de muncă. Dacă felul muncii permite îndeplinirea atribuțiilor de serviciu dintr-un alt loc/ sau într-o altă modalitate, atunci angajatorul poate decide unilateral modificarea locului de muncă și/sau a felului muncii, prin decizia sa de a cere salariatului să lucreze de acasă, de pildă.

Chiar dacă din maniera de reglementare rezultă că suspendarea contractului individual de muncă  intervine automat, prin simpla apariție a cauzei de suspendare, consideram că, în practică, trebuie îndeplinite mai multe condiții.

Mai exact, un angajator care invocă forța majoră trebuie să evalueze, înainte de toate, dacă poate dovedi forța majoră. În acest scop, angajatorul trebuie să verifice dacă evenimentul a fost constatat ca atare printr-un document emis de autoritățile publice, dacă se poate proba caracterul imprevizibil al evenimentului, dacă starea de urgență invocată reprezintă un pericol specific pentru viața/sănătatea salariaților.

De asemenea apreciem că din raţiuni practice se impune ca în acest caz angajatorul să emită, la nivel intern, o decizie de constatare a situaţiei, decizie care trebuie să fie comunicată şi salariaților vizați. 

În conformitate cu dispozițiile aer. 49 alin. (2) din Codul Muncii suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator.  

Având în vedere pe de o parte că, în practică, s-a arătat dificilă dovedirea evenimentelor de forță majoră, și pe de altă parte, eforturile salariaților de a depăși o astfel de perioadă dificilă în ipoteza suspendării de către angajator a plății drepturilor de natură salarială, apreciem că este de evitat, acolo unde este posibil, această abordare.

 O alternativă a suspendării de drept a contractelor individuale de muncă în caz de forță majoră, care ne-a atras atenția în această perioadă și care pare a avea în vedere atât interesele angajatorului, cât și pe cele ale salariaților, este  reprezentată de așa-zisul Șomaj Tehnic.

Astfel, conform prevederilor art. 52 alin (1) lit. c) din Codul Muncii Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.

Suntem de părere că suspendarea activității mai multor operatori economici în această perioadă ca urmare a emiterii Ordonanței Militare nr. 1/18.03.2020 poate fi încadrată cu ușurință în ipoteza textului de lege indicat, întreruperea activității operând în acest caz în temeiul legii, ca o consecință firească a măsurilor adoptate.

Precizăm că în situația personalului administrativ din cadrul societăților care desfășoară activități de jocuri de noroc, în privința căruia angajatorul a decis că poate presta activitate pe perioada stării de urgență, se poate opta pentru reducerea programului de muncă.

Amintim faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (3) din legislația muncii, pe perioada reducerii temporare a activității, pentru motive economice, tehnologice și structurale sau similare, pentru perioade care depășesc 30 de zile, angajatorul poate reduce săptămâna de lucru de la 5 zile la 4 zile, cu reducerea corespunzătoare a salariului până la remedierea situației care a cauzat reducerea programului.

Dispozițiile citate privesc numai ipoteza reducerii activității (nu şi întreruperea acesteia), precizându-se neechivoc motivele ce determină aceste reduceri (economice, tehnologice, structurale sau similare), motive ce îşi produc efectele pe o perioadă de cel puţin 30 de zile.

Legiuitorul nu a lăsat la îndemâna angajatorului facultatea de a decide modalitatea de reducere a activității, în sensul că nu există o alternativă de reducere de a programului de lucru, spre exemplu de 5 zile pe săptămână, la 7 ore pe zi.

Cu privire la drepturile salariale ale angajaților a căror program de lucru a fost redus, precizăm că acestea nu se cumulează cu indemnizația prevăzută la art. 53 alin. (1) din Codul Muncii, aceștia beneficiind în continuare de drepturi salariale, reduse corespunzător noului program de lucru.

În schimb, în cazul personalului a căror sarcini de serviciu se desfășoară în punctele de lucru, a căror activitate va fi întreruptă pe perioada stării de urgență, angajatorul poate opta pentru suspendarea contractelor de muncă.

 În cazul în care angajatorul decide să suspende contractele individuale de muncă în conformitate cu art. 53 alin. (1) lit. c)  este util ca angajatorul să întocmească o decizie (dispoziție, ordin, etc) prin care:

  • să dispună suspendarea contractelor individuale de muncă;
  • să precizeze temeiul legal;
  • să menționeze durata (perioada) suspendării (termenul până la care îşi produce efectele).
  • termenul în care salariatul poate contesta decizia.

Decizia privind suspendarea contractelor individuale de muncă ale angajaților trebuie comunicată salariaților pe care îi privește, urmând ca în cele din urmă, mențiunea privind suspendarea contractelor individuale de muncă  să fie înregistrată și în Revisal, precizându-se perioada, cauzele de suspendare şi data încetării suspendării contractului individual de muncă.

Aceste date se vor transmite către Inspectoratul Teritorial de Muncă cel târziu în ziua anterioară datei suspendării.

Astfel, se va completa în Revisal:

 

  • Data de început a suspendării (este data de la care salariatului i-a fost suspendat contractul individual de muncă conform deciziei de suspendare);
  • Data de sfârșit a suspendării(este data până la care salariatului i-a fost suspendat contractul individual de muncă conform termenului limita stabilit prin decizia de suspendare).

 

Pe durata întreruperii temporare a activității, salariații implicați în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfășoară activitate, beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu mai poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător.

Dificultățile pe care le implică, în acest caz, șomajul tehnic, dat fiind actualul context economic generat de suspendarea jocurilor de noroc tradiționale pe întreg teritoriul României ca urmare a instaurării stării de urgență, sunt reprezentate de faptul că în lipsa încasărilor pe toată această perioadă, indemnizația de 75% din salariul de bază datorată angajaților, din fondul de salarii, va deveni o povară în sarcina angajatorilor.

În sprijinul operatorilor economici afectați de efectele stării de urgență și a măsurilor dispuse în consecință,  Guvernul a aprobat Ordonanța de urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 (denumită în continuare Ordonanța).

Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 21.03.2020 și, în ceea ce privește șomajul tehnic, în cuprinsul art. XI din Ordonanță, Guvernul a stabilit că în timpul stării de urgență, pentru perioada suspendării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, în cazul întreruperii temporare a activității, indemnizația de care beneficiază salariații să fie suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Nivelul indemnizației va fi de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat plătit din fondul de salarii, dar nu mai mult de 75% din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea nr. 6/2020 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2020, respectiv 5.429 lei.

De aceste facilități vor beneficia angajatorii care îndeplinesc una din următoarele CONDIȚII:

  1. Întrerup activitatea total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente potrivit legii, pe perioada stării de urgență decretate și dețin Certificatul de situații de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri.
  2. Reduc activitatea ca urmare a efectelor epidemiei COVID-19 și nu au capacitatea financiară de a achita plata tuturor salariilor angajaților lor.

Angajatorii care își reduc activitatea ca urmare a efectelor epidemiei COVID-19 pot beneficia de plata indemnizației pentru cel mult 75% dintre angajații care au contracte individuale de muncă active la data intrării în vigoare a  ordonanței, respectiv 21 martie 2020.

Pentru acești angajatori plata indemnizațiilor se va realiza în baza unei declarații pe propria răspundere din care să reiasă faptul că aceștia înregistrează o diminuare a încasărilor din luna anterioară depunerii declarației cu cel puțin 25% față de media încasărilor din perioada ianuarie-februarie 2020, și că nu are capacitate financiară de a plăti toți salariații.

Din moment ce jocurile de noroc tradiționale sunt suspendate pe întreaga perioadă a stării de urgență, suntem de părere că organizatorii de jocuri de noroc se încadrează pe prima ipoteză a textului de lege, aceștia făcând parte din categoria angajatorilor afectați direct ca urmare a decretării stării de urgență, fiind, pe cale de consecință, nevoiți să-și întrerupă pe toată această perioadă activitatea.

În ambele cazuri, însă, indemnizația de șomaj este supusă impozitării și plății contribuțiilor sociale obligatorii.

Calculul, reținerea și plata impozitului pe venit, a contribuției de asigurări sociale de stat și a contribuției de asigurări de sănătate se realizează de către angajator din indemnizațiile încasate din bugetul asigurărilor pentru șomaj.

TERMENUL de plată și declarare a obligațiilor fiscale prevăzute mai sus este data de 25 inclusiv, a lunii următoare celei în care se face plata din bugetul asigurărilor de șomaj.

Astfel, din interpretarea noilor dispoziții legale, rezultă, cel puțin din punctul nostru de vedere, că aceste contribuții nu vor fi suportate de către angajator din fonduri proprii, urmând a se calcula, reține și plăti de către acesta ulterior obținerii de la bugetul asigurărilor de șomaj a îndemnizațiilor.

De asemenea, pentru indemnizații nu se datorează contribuție asiguratorie pentru muncă.

În ceea ce privește PROCEDURA pentru obținerea indemnizațiilor, conform prevederilor art. XII din Ordonanța, angajatorii depun, prin poștă electronică, la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, precum și a municipiului București, în raza cărora își au sediul, o cerere semnată și datată de reprezentantul legal, însoțită de lista persoanelor care urmează să beneficieze  de această indemnizație, asumată de reprezentantul legal al angajatorului, întocmită conform modelului atașat (anexa 3);

În vederea acordării indemnizațiilor, Cererile vor fi întocmite pentru operatorii economici care își întrerup activitatea pe perioada stării de urgență conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 la Ordonanța, iar pentru operatorii economici care își reduc activitatea, conform modelului prevăzut de anexa nr. 2 la Ordonanța.

Prevederile legale stabilesc că plata acestor sume se realizează în baza cererii semnate și datate  de reprezentantul legal, depusă prin poștă electronică, la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, precum și a municipiului București, în raza cărora își au sediul social.

Documentele amintite mai sus se depun la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în luna curentă pentru plata indemnizației din luna anterioară.

Conform noilor dispoziții legale, plata indemnizației se face în cel mult 30 de zile de la depunerea documentelor.

În ceea ce privește obținerea Certificatului de situații de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, conform art. 12 din Decretul 195/2020 de instituire a stării de urgență, acesta se eliberează  angajatorilor în baza documentelor justificative.

În concluzie, ne arătăm încrezători și avem convingerea că atât urmare a eforturilor organizatorilor de jocuri de noroc, care sunt cât se poate de evidente în momentul de față, cât și urmare a sprijinului pe care autoritățile statului îl acordă în aceste momente dificile operatorilor economici afectați, vom identifica soluții optime, care să permită ca și ulterior încetării stării de urgență, organizarea și exploatarea jocurilor de noroc să se realizeze în aceleași condiții precum cele de înaintea suspendării activității.

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *