Rainier al III-lea, un vizionar pentru secolul 21

luni, 25 februarie 2019

Chiar și pentru cei mai bogați oameni din lume există superlativul absolut, iar Monte Carlo este, de câteva decenii, locul unde găsim cei mai mulți miliardari pe metru pătrat. Statisticile indicau în 2014 că o treime din populația orașului-stat Monaco (n.r.:Monte Carlo este o subdiviziune administrativă, cartierul exclusivist din Monaco) este alcătuită din milionari, rivalizând astfel cu Geneva sau Zurich. Însă, micuțul stat din sudul Franței nu a fost dintotdeauna un paradis, așa cum îl știm astăzi.

A început să înflorească abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu apariția primului cazino. Din acel moment, întreg statul Monaco a văzut o dezvoltare istorică pe care puține țări au putut-o egala. Iar Vizionarul a fost prințul Ranier al III-lea, parte a familiei Grimaldi, cea care conduce principatul, cu mici întreruperi, din 1297.

Rainier III

Vizionarul

Cea mai importantă atracție turistică din Monte Carlo este chiar cazinoul cu același nume. Deschis pentru prima dată publicului în urmă cu un secol și jumătate, Cazinoul din Monte Carlo este o companie publică de care Guvernul și familia regală sunt foarte interesate. Probabil cea mai mare contribuție la dezvoltarea orașului a avut-o prințul Rainier al III-lea care a condus statul Monaco timp de 56 de ani. El este responsabil pentru reformele aplicate Constituției și pentru extinderea economiei dincolo de tradiționalele cazinouri și jocuri de noroc. În prezent, gamblingul aduce la bugetul de stat doar 3% anual. Când Rainier a urcat pe tron, în 1949, cazinourile aduceau peste 95%  din venitul anual al națiunii.

Potrivit cronicilor vremii, când principele a urcat pe tron, statul se confrunta cu o sărăcie cruntă, în mare parte din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, după ce a fost ocupat de fasciștii italieni. Pasionații de jocuri de noroc, în mare parte aristocrați europeni, s-au trezit cu bani mai puțini în urma războiului. Pentru a profita de perioada prin care trece statul de la Marea Mediterană, alte centre de jocuri de noroc au fost deschise pentru a concura direct, iar multe dintre ele au avut și succes. Pentru a compensa pierderea, Rainier a decis să promoveze Monaco drept un paradis fiscal, fără taxe, cu oportunități de dezvoltare imobiliară și atracții turistice internaționale.

Relația cu Onasis

Primii ani ai domniei sale au condus la implicarea magnatului grec Aristotel Onassis. În 1953, armatorul Onassis a cumpărat acțiunile Société des Bains de Mer (SBM), care deține Cazinoul, Opera și Hotelul Paris din Monte Carlo, prin utilizarea companiilor sale în paradisul fiscal din Panama și a preluat controlul organizației. Preluarea a fost inițial văzută cu ochi buni de principe, deoarece țara avea nevoie de investiții, dar relația dintre Rainier și Onassis a avea să se strice în următorii ani, în urma boicotului Franței lui Charles de Gaulle., urmare a statutului de paradis fiscal adoptat, de care profitau bogătașii francezi.

Ranier și Onassis  aveau viziuni diferite pentru Monaco. Onassis își dorea ca țara să rămână o stațiune pentru clientelă exclusivistă, în timp ce Rainier voia să construiască multe hoteluri pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști. Asta l-a făcut pe Onassis să aibă reticențe în a construi hoteluri fără o garanție din partea prințului că nu vor exista unități de cazare care să-i facă reală concurență. În cele din urmă, magnatul grec a fost de acord să ridice două hoteluri și un bloc de apartamente. Nefiind de acord cu garanția impusă, Rainier și-a folosit dreptul de veto pentru anularea întregului proiect hotelier și a atacat public la televizor SBM pentru “rea credință”.

Relația dintre Rainier și Onassis a rămas tensionată până în 1966, când principele a aprobat un plan prin care s-au creat 600.000 de acțiuni noi în SBM, lucru ce a făcut ca Onassis să devină din acționar majoritar (deținea 52% din companie), un simplu acționar ce mai avea doar o treime. Onassis a atacat măsura la Curtea Supremă de Justiție, însă a pierdut. În urma deciziei, Onassis și-a vândut toate acțiunile companiei SBM către statul Monaco pentru 9,5 milioane de dolari (echivalentul a 271 milioane de dolari la nivelul anului 2015), după care a plecat din țară.

Société des Bains de Mer

Société des Bains de Mer se ocupă și în prezent cu servicii de cazare, divertisment și jocuri de noroc, printre altele. SBM administrează și deține cazinouri, hoteluri, restaurante, baruri, cluburi de noapte și cluburi de golf. 52 din cele 58 de proprietăți se află în Monaco.

Le casino de Monte-Carlo

Prințul Rainier a fost pasionat încă de tânăr de jocurile de noroc. Chiar și la începutul anilor ’70, cazinourile și implicit jocurile de noroc încă erau o parte integrantă a vieții din Monte Carlo. Rainier al III-lea a reușit să trasnforme Monaco într-un oraș care atrage bani și celebrități ca un magnet și datorită taxelor mici pe care statul le percepe.

Rainier III

Jocurile de noroc continuă să reprezinte un reper important în economia orașului și să atragă turiști, chiar dacă veniturile nu mai sunt ca în perioada de glorie. Însă când spui Monte Carlo spui cazinouri și asta va ramâne pentru mult timp o realitate, indiferent de tendințele vremii.

de Paul Dan

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *