Publicitatea la jocuri de noroc – în centrul atenției

De-a lungul timpului, am dedicat numeroase articole unei teme comune, respectiv publicitatea la jocuri de noroc și măsurile de reglementare aferente. Motivele sunt evidente deoarece oricine a avut vreodată un minim contact cu industria cunoaște deja că publicitatea la jocuri de noroc reprezintă probabil subiectul preferat de discuții și (uneori) de legiferare al factorilor de decizie.

Iată că și la finalul anului 2018 ne aflăm în situația de a trata același subiect, din moment ce avem încă o dovadă despre preferințele legislative ce vizează sectorul de jocuri de noroc. Deși atât propunerile, cât și modificările intervenite recent sunt arhicunoscute în industrie, vom expune în continuare câteva observații rezultate din interpretarea literală a celor mai recente texte ce vizează publicitatea la jocuri de noroc.

Astfel, acum câteva luni, Consiliul Național al Audiovizualului (”CNA”) a publicat un proiect de decizie de modificare și completare a Codului de reglementare a conținutului audiovizual (”Codul Audiovizualului”). Conform acestui proiect, Articolul 89 din Codul Audiovizualului ar urma să se modifice în sensul în care spoturile publicitare care promovează jocurile de noroc ”se supun condițiilor de protecție a minorilor prevăzute în cap. II <<Clasificarea programelor în vederea protecției minorilor>> din titlul II <<Protecția minorilor>>. Excepție fac spoturile publicitare pentru pariurile online care pot fi difuzate și în timpul transmisiunilor sportive în direct.”.

Raportându-ne la deciziile de intrare în legalitate emise de CNA în 2017, precum și la discuțiile purtate în ședința în urma căreia membrii CNA au propus textul de mai sus, s-ar putea considera că intenția reală a autorității este să interzică difuzarea reclamelor la jocuri de noroc înainte de ora 23. Cu toate acestea, modificarea propusă nu reflectă nici pe departe o astfel de intenție, ci dimpotrivă, creează o zonă de profundă incertitudine. În concret, capitolul din Codul Audiovizualului la care se face trimitere prin norma propusă clasifică programele după o gamă variată de criterii. Dacă am lua în considerare reperul temporal la care aparent se raportează CNA (ora 23), s-ar putea aprecia că spoturile la jocuri de noroc sunt asimilate categoriei de programe interzise minorilor sub 15 ani, aceasta fiind singura categorie prevăzută de art. 21 din Codul Audiovizualului în care este specificată ora 23. Desigur, dacă am accepta o astfel de interpretare am ajunge la o concluzie care înfrânge cel puțin rigorile logicii din moment ce laitmotivul nevoii de reglementare invocat de CNA constă în protecția minorilor față de publicitatea la jocuri de noroc, or în scenariul de față, ar reieși că minorii intre 15 și 18 ani nu vor beneficia de o astfel de protecție.

Într-o altă ipoteză, bazată pe principiul general din Codul Audiovizualului referitor la protecția minorilor, s-ar putea ajunge la concluzia că reclamele la jocuri de noroc pot fi difuzate ”numai dacă vizionarea este restricționată printr-un sistem de acces condiționat”, astfel cum prevede art. 12 din același capitol II la care face trimitere CNA.

Scenariile de mai sus nu materializează deprinderea profesională de a ”diseca” orice text cu conținut juridic. Din păcate, neclaritatea reglementării propuse rezultă la o simplă citire a normelor existente în capitolul din Codul Audiovizualului la care se face trimitere, unde nu poate fi identificat niciun barometru cert pentru a stabili eventualele restricții pentru difuzarea spoturilor la jocuri de noroc.

Mai mult, textul propus nu suferă doar la nivelul tehnicii de reglementare, un alt viciu putând fi identificat la o propoziție distanță. Mai exact, este greu de înțeles de ce se propune o exceptare doar pentru spoturile la ”pariuri online” și cum o asemenea normă derogatorie nu ar genera un tratament discriminatoriu față de celelalte categorii de jocuri de noroc, atât online cât și tradiționale.

Dacă s-ar realiza un clasament al normelor neclare, propunerea de amendare a Codului Audiovizualului nu ar putea totuși să surclaseze recenta modificare la OUG nr. 77/2009 conform căreia și furnizorilor cu licențe Clasa a 2-a li se poate suspenda activitatea ”până la încetarea situației care a generat suspendarea”. Identificarea acestor ”situații” nu se poate realiza printr-un examen riguros și previzibil din punct de vedere juridic, ci mai degrabă suscită imaginația și creativitatea.

Revenind la publicitate, o altă modificare intervenită asupra OUG nr. 77/2009 privește interdicția ”afișării în exteriorul locațiilor de jocuri de noroc a valorilor sau bunurilor acordate prin bonusuri, promoții sau jack-pot-uri reale sau simulate. Este posibil ca intenția din spatele acestei modificări să vizeze exclusiv stoparea anumitor practici de promovare ale operatorilor de jocuri de noroc tradiționale. Textul adoptat nu reflectă însă cu deplină claritate această intenție, iar semantica termenului ”afișare” ar putea conduce la o interpretare extensivă a restricției în sensul în care această nu privește strict lipirea unui afiș cu scop promoțional în exteriorul ”locațiilor de jocuri de noroc” (sintagma de altfel nedefinită de legislația în materie).

Dat fiind contextul actual, sperăm că interesul de (supra)reglementare pentru publicitatea la jocuri de noroc, dacă va continua să se materializeze, să se fundamenteze în primul rând pe claritatea normelor, deoarece o normă neclară nu va putea niciodată să atingă scopul urmărit, ci doar să dea naștere la arbitrariu (sau, ca să urmăm formularea din legislație, la ”situații”).

Faceți jocurile (până la clarificarea situației)!

text: Andrei Cosma – Avocat, Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *