Gambling advertising – in the spotlightPublicitatea la jocuri de noroc – în centrul atenției

joi, 3 ianuarie 2019

We have drafted several articles in time on a common topic, namely gambling advertising and the related regulatory measures. The reasons are obvious since anyone who had a minimum contact with the industry already knows that gambling advertising is probably the favorite subject for discussions and (sometime) regulation for the decision-making factors.

At the end of 2018 we are facing the situation to analyze the same subject, since we have a new proof about the legislative preferences targeting the gambling sector. Even though both the proposals, as well as the actual amendments are well known in the industry, we shall present hereinafter a few observations stemming from the literal interpretation of the most recent texts related to gambling advertising.

Thus, a few months ago, the National Audiovisual Council (”NAC”) has a published a proposal for the amendment and supplementation of the Code regulating the audiovisual content (the ”Audiovisual Code”). In accordance with this proposal, Article 89 of the Audiovisual Code would be changed in the sense that advertising spots promoting gambling ”are subject to the conditions related to the protection of minors provided in chapter II <<Classification of programs for the protection of minors>> from title II <<Protection of minors>>. Advertising spots for online betting are exempted and such may be broadcasted also during live sport events.”.

Where we refer to the decisions for entering into legality issued by the NAC in 2017, as well as the discussions held during the meeting where NAC’ members have proposed the above text, it may be deemed that the real intention of the authority is to prohibit the broadcast of gambling commercials prior to 11PM. However, the proposed amendment does not reflect at all this intention, but, to the contrary, it creates a very unclear situation. Namely, the chapter of the Audiovisual Code which is referenced in the proposed amendment classifies programs in accordance with various criteria. If we were to take into account the landmark apparently envisaged by the NAC (11 PM), it may be stated that gambling advertising are assimilated to the category of programs prohibited to minors under 15 years old, since this is the only category provided by Article 21 of the Audiovisual Code where 11PM is mentioned. Naturally, such an interpretation would lead to a conclusion breaching at least the rules of logic since the core reason invoked by the NAC for regulating gambling advertising is the protection of minors, but, in the analyzed scenario, it would follow that minors between 15 years old and 18 years old are not benefiting from this protection.

In a different hypothesis, based on the general principle from the Audiovisual Code related to the protection of minors, it may be concluded that gambling advertising may be broadcasted “only if the broadcast is restricted via a conditional access system”, as provided in Article 12 from the same chapter II referenced by the NAC.

The above scenarios do not show the professional feature to “dissect” any text having a legal content. Unfortunately, the lack of clarity of the proposed regulation results from a simple reading of the provisions existing in the discussed chapter of the Audiovisual Code, where no clear landmark may be identified to establish eventual restrictions for airing gambling commercials.

Further on, the proposed text is not deficient only in what concerns the legislative technique, since a different issue can be identified in the very next sentence. Namely, it is hard to understand why an exception is proposed only in what concerns the commercials for “online betting” and how such an exception would not create discrimination in relation to all other categories of games of chance, be it land-based or online.

If a top of unclear provisions is made, the proposal to amend the Audiovisual Code cannot however outpace the recent modification of GEO no. 77/2009 which sets forth that also the activities of Class 2 licensed providers may be suspended “until the situation which generated the suspension ceases”. A rigorous and predictable legal analysis cannot identify such “situations”, since this is a matter which is more related to imagination and creativity.

Going back to advertising, a different modification of GEO no. 77/2009 refers to the restriction “to display the value or goods awarded through bonuses, promotions or real or simulated jackpots outside gambling locations”. It is possible that the real intention behind this amendment refers solely to stopping certain promotional practices pertaining to land-based operators. However, the enacted text does not reflect in entirety this intention and the sense of the term “display” may lead to an extensive interpretation of the restriction in the sense that such does not refer solely to the placement of a poster
outside gambling locations” (this notion is not defined in the applicable regulation).

Given the current context, we hope that the interest to (ultra)regulate gambling advertising, if further materialized, will be based firstly on the clarity of the provisions since a provision lacking clarity cannot achieve the intended purpose, but only create arbitrariness (or, if we follow the wording of the legislation, create ”situations”).

Place your bets (until the situation is clarified)!

text by: Andrei Cosma – Avocat, Nestor Nestor Diculescu Kingston PetersenDe-a lungul timpului, am dedicat numeroase articole unei teme comune, respectiv publicitatea la jocuri de noroc și măsurile de reglementare aferente. Motivele sunt evidente deoarece oricine a avut vreodată un minim contact cu industria cunoaște deja că publicitatea la jocuri de noroc reprezintă probabil subiectul preferat de discuții și (uneori) de legiferare al factorilor de decizie.

Iată că și la finalul anului 2018 ne aflăm în situația de a trata același subiect, din moment ce avem încă o dovadă despre preferințele legislative ce vizează sectorul de jocuri de noroc. Deși atât propunerile, cât și modificările intervenite recent sunt arhicunoscute în industrie, vom expune în continuare câteva observații rezultate din interpretarea literală a celor mai recente texte ce vizează publicitatea la jocuri de noroc.

Astfel, acum câteva luni, Consiliul Național al Audiovizualului (”CNA”) a publicat un proiect de decizie de modificare și completare a Codului de reglementare a conținutului audiovizual (”Codul Audiovizualului”). Conform acestui proiect, Articolul 89 din Codul Audiovizualului ar urma să se modifice în sensul în care spoturile publicitare care promovează jocurile de noroc ”se supun condițiilor de protecție a minorilor prevăzute în cap. II <<Clasificarea programelor în vederea protecției minorilor>> din titlul II <<Protecția minorilor>>. Excepție fac spoturile publicitare pentru pariurile online care pot fi difuzate și în timpul transmisiunilor sportive în direct.”.

Raportându-ne la deciziile de intrare în legalitate emise de CNA în 2017, precum și la discuțiile purtate în ședința în urma căreia membrii CNA au propus textul de mai sus, s-ar putea considera că intenția reală a autorității este să interzică difuzarea reclamelor la jocuri de noroc înainte de ora 23. Cu toate acestea, modificarea propusă nu reflectă nici pe departe o astfel de intenție, ci dimpotrivă, creează o zonă de profundă incertitudine. În concret, capitolul din Codul Audiovizualului la care se face trimitere prin norma propusă clasifică programele după o gamă variată de criterii. Dacă am lua în considerare reperul temporal la care aparent se raportează CNA (ora 23), s-ar putea aprecia că spoturile la jocuri de noroc sunt asimilate categoriei de programe interzise minorilor sub 15 ani, aceasta fiind singura categorie prevăzută de art. 21 din Codul Audiovizualului în care este specificată ora 23. Desigur, dacă am accepta o astfel de interpretare am ajunge la o concluzie care înfrânge cel puțin rigorile logicii din moment ce laitmotivul nevoii de reglementare invocat de CNA constă în protecția minorilor față de publicitatea la jocuri de noroc, or în scenariul de față, ar reieși că minorii intre 15 și 18 ani nu vor beneficia de o astfel de protecție.

Într-o altă ipoteză, bazată pe principiul general din Codul Audiovizualului referitor la protecția minorilor, s-ar putea ajunge la concluzia că reclamele la jocuri de noroc pot fi difuzate ”numai dacă vizionarea este restricționată printr-un sistem de acces condiționat”, astfel cum prevede art. 12 din același capitol II la care face trimitere CNA.

Scenariile de mai sus nu materializează deprinderea profesională de a ”diseca” orice text cu conținut juridic. Din păcate, neclaritatea reglementării propuse rezultă la o simplă citire a normelor existente în capitolul din Codul Audiovizualului la care se face trimitere, unde nu poate fi identificat niciun barometru cert pentru a stabili eventualele restricții pentru difuzarea spoturilor la jocuri de noroc.

Mai mult, textul propus nu suferă doar la nivelul tehnicii de reglementare, un alt viciu putând fi identificat la o propoziție distanță. Mai exact, este greu de înțeles de ce se propune o exceptare doar pentru spoturile la ”pariuri online” și cum o asemenea normă derogatorie nu ar genera un tratament discriminatoriu față de celelalte categorii de jocuri de noroc, atât online cât și tradiționale.

Dacă s-ar realiza un clasament al normelor neclare, propunerea de amendare a Codului Audiovizualului nu ar putea totuși să surclaseze recenta modificare la OUG nr. 77/2009 conform căreia și furnizorilor cu licențe Clasa a 2-a li se poate suspenda activitatea ”până la încetarea situației care a generat suspendarea”. Identificarea acestor ”situații” nu se poate realiza printr-un examen riguros și previzibil din punct de vedere juridic, ci mai degrabă suscită imaginația și creativitatea.

Revenind la publicitate, o altă modificare intervenită asupra OUG nr. 77/2009 privește interdicția ”afișării în exteriorul locațiilor de jocuri de noroc a valorilor sau bunurilor acordate prin bonusuri, promoții sau jack-pot-uri reale sau simulate. Este posibil ca intenția din spatele acestei modificări să vizeze exclusiv stoparea anumitor practici de promovare ale operatorilor de jocuri de noroc tradiționale. Textul adoptat nu reflectă însă cu deplină claritate această intenție, iar semantica termenului ”afișare” ar putea conduce la o interpretare extensivă a restricției în sensul în care această nu privește strict lipirea unui afiș cu scop promoțional în exteriorul ”locațiilor de jocuri de noroc” (sintagma de altfel nedefinită de legislația în materie).

Dat fiind contextul actual, sperăm că interesul de (supra)reglementare pentru publicitatea la jocuri de noroc, dacă va continua să se materializeze, să se fundamenteze în primul rând pe claritatea normelor, deoarece o normă neclară nu va putea niciodată să atingă scopul urmărit, ci doar să dea naștere la arbitrariu (sau, ca să urmăm formularea din legislație, la ”situații”).

Faceți jocurile (până la clarificarea situației)!

text: Andrei Cosma – Avocat, Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen





Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.