Protecția minorilor în domeniul jocurilor de noroc: provocările legislative și oportunitățile autoreglementării pentru operatori

de Andrei Cosma, Partner si Cosmin Todirascu, Junior Associate BACIU PARTNERS

Cosmin Todirascu, Junior Associate BACIU PARTNERS

Andrei Cosma, Partner BACIU PARTNERS

Protecția minorilor și prevenirea accesului acestora la jocurile de noroc reprezintă atât o prioritate, cât și o provocare semnificativă pentru operatorii din industria jocurilor de noroc.

Totuși, aceste obiective pot deveni greu de atins în absența unui cadru legislativ clar și coerent, care să permită aplicarea uniformă a reglementărilor de către operatori. În fața limitelor reglementării, autoreglementarea poate deveni o oportunitate pentru industrie de a deschide calea către un model de protecție solid și durabil.

Într-un context marcat de o preocupare sporită din partea operatorilor, autorităților de reglementare și reprezentanților societății civile față de impactul jocurilor de noroc, atenția se îndreaptă către două aspecte esențiale: 1) comunicările comerciale și 2) accesul propriu-zis al minorilor la aceste activități. Una dintre întrebările care se ridică este: în ce măsură poate autoreglementarea să funcționeze ca un supliment legislativ pentru asigurarea mijloacelor necesare respectării principiilor protecției minorilor?

În România, Codul Consiliului Român pentru Publicitate (“Codul RAC”) constituie un punct de plecare valoros în autoreglementarea comunicărilor comerciale din diverse domenii. Cu toate acestea, varianta actuală a Codului RAC nu detaliază modalitățile prin care protecția minorilor față de accesul la jocurile de noroc poate fi concret implementată, mai ales în fața noilor provocări precum influența social media și accesibilitatea sporită a conținutului publicitar în mediul digital.

În acest context, analizăm cum legislația actuală, practica autorităților de reglementare și normele dezvoltate de organismele de autoreglementare, precum Codul RAC, pot contribui la uniformizarea abordărilor operatorilor, spre beneficiul direct al tuturor celor implicați.

Protecția minorilor si prevenirea accesului acestora la activități de jocuri de noroc sunt reglementate la Art.10 alin. 3) lit. (i) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc (“O.U.G. 77/2009”). Deși reglementate la rang de principiu în legislația primară, legislația secundară în domeniul jocurilor de noroc, respectiv Normele Metodologice din 2016 privind punerea in aplicare a O.U.G. 77/2009 (“Normele metodologice”), se limitează la reglementarea câtorva interdicții exprese care vizează accesul minorilor la activități de jocuri de noroc desfășurate în locații specializate (“land-based”), fără a acorda aceeași atenție aspectelor ce țin de jocurile de noroc online.

În ceea ce privește promovarea jocurilor de noroc, Articolul 6 alin. (1) din Normele metodologice prevede că Acţiunile de promovare a activităţilor de jocuri de noroc desfăşurate pe teritoriul naţional se realizează cu respectarea principiilor privind protecţia minorilor şi participarea responsabilă la jocul de noroc.

Protecția minorilor în domeniul jocurilor de noroc

Prevederea din legislația specifică jocurilor de noroc este transpusă în mod aproape identic in Codul RAC, care la Articolul 37.2 prevede următoarele: “Comunicarea privind promovarea activităților de jocuri de noroc trebuie să se realizeze cu respectarea principiilor privind protecția minorilor și participarea responsabilă la jocul de noroc.”

Așadar, atât din perspectiva legislației din domeniul jocurilor de noroc, cât și din perspectiva Codului RAC, nu sunt specificate modalități concrete prin intermediul cărora se poate asigura o respectare corespunzătoare a principiilor protecției minorilor și prevenirii accesului la activități de jocuri de noroc. Normele metodologice stabilesc la același Articol 6 alin. (1) că Materialele de promovare nu vor putea fi amplasate în incinta sau pe împrejmuirile instituţiilor de învăţământ, a aşezămintelor socio-culturale sau religioase şi vor cuprinde în mod vizibil interdicţia minorilor de participare la jocul de noroc.

Deși această regulă este una firească și necesară, este totuși suficientă?  De-a lungul timpului, epicentrul atenției noastre s-a mutat în mod treptat din lumea “reală” în spațiul virtual, acolo unde barierele creativității sunt redefinite în mod constant. Provocările generate de rețelele sociale și de accesibilitatea facilă a conținutului publicitar în mediul digital dau naștere nevoii de adoptare a unor măsuri concrete pentru asigurarea unei protecții sporite a minorilor (și adolescenților în special) vizavi de activitatea de jocuri de noroc. Platformele online permit accesul la conținut pentru o audiență vastă, iar acest lucru înseamnă că minorii pot fi expuși cu ușurință la mesaje publicitare care promovează activitățile de jocuri de noroc. În fața acestei realități, o reglementare legislativă lacunară se poate dovedi retrogradă.

Acest aspect devine cu atât mai relevant cu cât respectarea principiilor privind protecția minorilor în promovarea jocurilor de noroc nu este supravegheată exclusiv de autoritatea de reglementare de resort. Consiliul Național al Audiovizualului a devenit, prin practica recentă, un factor suplimentar de control, intensificând monitorizarea respectării principiului protecției minorilor în materialele de promovare/conținutul online la jocuri de noroc.

Aceste provocări impun o adaptare rapidă și continuă, iar autoreglementarea se prezintă ca o soluție promițătoare pentru a răspunde (măcar parțial) acestor nevoi emergente. Fără a pierde din vedere că o astfel de abordare presupune un efort comun din partea operatorilor de a se alătura unui organism de autoreglementare (sau de a agrea un cod/set de reguli în acest sens), avantajele pot fi semnificative.

• Autoreglementarea are ca fundament asumarea responsabilității de a respecta un set de standarde etice și, de ce nu, de măsuri tehnice omogene, fără a rămâne într-o poziție pasivă, așteptând o intervenție legislativă directă. O astfel de strategie ar permite operatorilor să își adapteze rapid practicile la noile realități ale pieței și societății, fără a fi constrânși de soluții legislative care se lasă așteptate sau care sunt insuficient detaliate.
• Un set de norme solide de autoreglementare ar putea însemna stabilirea unui set de bune practici și măsuri uniforme, care să sprijine colaborarea între operatori și autoritățile de reglementare în scopul asigurării unui cadru legislativ mai clar.

În contextul expansiunii mediului digital și al formelor de publicitate, autoreglementarea se conturează ca un instrument potential în suplinirea lacunelor legislative, oferind soluții rapide și flexibile, adaptate noilor provocări tehnologice și sociale. Aderarea la coduri de etică dă formă unei strategii colaborative care are potențialul de a crea un model solid de bune practici, în baza căruia industria jocurilor de noroc să obțină o direcție mai clară în responsabilizarea publicitară și protejarea minorilor.

BACIU PARTNERS