Poker beats life: It is all about situationPokerul bate viața: Totul se rezumă la situații

miercuri, 17 iulie 2013

by Christiansen Sava

How important is it to expect a favorable conjuncture? How do we make a decision in a vital moment? The answers to these two questions are almost identical whether we refer to poker or to life in general.

Have you ever had the “chance” to listen to a poker fan when he recounts his game table adventures? If the answer is no, you don’t even know what you missed out on, as a well-known Romanian slogan says.

In general, amateur poker players put much of their gains and losses on chance and cut a dash of this.

Their stories are as follows: “I had two Aces. I put on a serious face and I raise. I get paid by four opponents. What do they have, I don’t know. The flop comes 7 7 K. I receive a check and I bet. Three players after me throw in their hands that the one that initially checked enters all in. Normally, I paid because he was bluffing for sure. And what do you think he had? 7 8 of spades. What an idiot!”

If this story would be heard by someone who knows what poker means, then he would automatically ask the story teller the following questions: what was the game table position of the five players involved in the pot? What stacks did they each have? What was the image of our hero at the table? What information did he have on his opponents involved in hand?

This is common sense stuff, for those interested to evaluate the situation correctly.

I emphasized the word situation, because in poker we speak of situations, or conjectures if you want, and not about hands.

At this time, Poker and real-life  meet again, and there is a SITUATION in which we can learn a lot as  players barely involved in the sport, or as individuals who want to better manage our personal and professional relationships.

Situations in poker

I started by giving you some elements featured by an event in the world of poker, and I will continue by detailing every aspect of it.

We can consider that a situation in poker is some point in the game as defined by the cards that are held by the players in their hands, the position occupied by them at the table, their stacks, the blinds, the number of remaining players until the payout (if we talk about a tournament), the image each player has at the table, the level of proficiency of the players.

We note that those cards we hold in our hands represent approximately 10-15% of the evaluation of a situation. If you have full information about your opponents and you are aware of the parameters listed above, then you will be able to play poker without having to look at your cards. Doyle Brunson stated that “if I have a good position (at the button) I can play without having to look at the cards.”

If we play Texas Holdem for example, the amateurs tend to get excited about those two cards received from the dealer and forget about the rest of the parameters. They overlook the importance of the position, the opportunity to be the last player who “speaks”. Or the size of the stacks, and they wonder when their Aces are paid with 78 matched when the opponent has in front of him a stack of chips  a heap of coins representing over 100 blinds. The logic of the one paying on the table is simple:  he catches two pairs on the table, set or color, plays aggressively and is likely to take all your chips unless you cancel. You realize that when you hold a pair of Aces in your hands and little gaming experience, you will not surrender the hand on a 7 8 K flop, no matter how aggressive your opponent is.

The image of the opponents is also overlooked by amateurs when they are involved in a game situation. For them it doesn’t really matter that the opponent did not play almost any hand for an hour and that now, when they got a monster, the guy next to him shows aggression.

In order to perform at the game table, the poker player must take into account all the parameters listed above, considering that most of them will be uncertain. The poker player will work with assumptions and statistics, and that is precisely why it is important to consider as many aspects of the game as possible to complete the lack of information.

Life in terms of situation

If in poker things rest on a theoretical level, at least as presented in the preceding paragraphs, in life everything is more complicated, but the pattern of assessment is the same.

Unlike Texas Holdem, in live we’re somewhat accustomed to talk about chance, with the broader meaning of conjuncture. Someone made money because chance was on his side. Someone else has found the right partner because he was lucky. In fact, we talk about favorable conjectures, about opportunities.

Analogies between poker and life from this point of view come very natural and I propose that we shall focus on the professional side of our lives in order not to complicate too much the theme of the article.

We start from the premise that poker situations can be compared to life situations and that their assessment and the decisions we make as a result of these assessments should follow almost the same procedure.

As we have seen, the first element of the poker situation is the starting hand, or the cards that we receive from the dealer. In daily life we may find that, our professional training would be “the starting hand”.

As in poker, where you can get two Aces, two Kings, or 2-7 off-suit, in life also, one might be a Harvard licensee, an ASE licensee, a Spiru Haret one or simply one might have a baccalaureate degree. Eventually you could own several other qualification certificates to increase your market value.

Do these diplomas guarantee one’s success in life? Just as the Aces against a certain hand can win in proportion of 87%, in the same way, education may not be guarantying entirely one’s success. How many people with a “university degree” complaining of not having a job, or of not being paid at level of their qualification, you’ve met so far? I’m willing to risk: Many. These people are those who overbid the value of “the starting hand” and never paid attention to situations that arise “post-flop”, i.e. after having perfected one’s education.

The power of position, that is what we call in poker a chance “to be the last player who speaks” at the game table, after listening to what every opponent has to “say”, is underestimated in life, even if it has the same value.

Often we encounter people who are wasting a good opportunity to shut up and miss opportunities because they don’t know when to speak and to manifest their intentions vis-à-vis a topic, a specific project. A great Greek philosopher said that the mere fact that we have two ears and one mouth, should tell us that it is better to listen more and talk less.

So, do not overestimate the value of education and pay attention to what your competitors say in order to formulate correct opinions. Do so to act the last of those competing for a job, project, etc.

The competitors’ image along with your own image in the eyes of others, constitute important elements when assessing situations. You need to know with whom you speak in order to avoid making blatant mistakes and you have to be aware of how others perceive you in order to be able to exploit the moments. If others believe you to be a “specialist” in a certain field, then you can obtain the value without having to make great efforts, but for the simple reason that you are authority and nobody really has the courage to contradict you. It’s just like in poker when all recognize you as a player, and any bet of yours inspires fear, the other competitors throw their hands instinctively, to not enter into a dispute with you.

In poker, the size of the stacks can be compared to the availability of people to verify the truth of our sayings. If in poker a huge stack allows us to pay almost any pre-flop bet, making it impossible to bluff on all possible streets, flop, turn, river, in life as well we must try not to lie, or to induce an untruth in front of someone willing to investigate meticulously everything we say.

To have information about interlocutors, or partners, is vital because they allow us to assess the situations in which we engage and to design a winning strategy. Just like in poker.

And on top of all these analogies comes the piece de resistance. Awaiting favorable situations is a prerequisite of success, both in poker and life.

Good poker players are waiting for a favorable situation in which to invest the chips letting dozens of hands pass by. In a LIVE tournament, that can mean more than one hour. Can you imagine sitting on a chair in a live tournament, with the dealer throwing you hands for one whole hour, time during which you do not invest at all in the pot, not even one chip? If the answer is no, then you have to continue working on your game of poker.

Poker is a game in which discipline and patience are true landmarks. If a good player has JJ at the Button  and notices that a player as good as himself, in front of him, in the first position (UTG), has raised the stakes, and after that one of the opponents, a player who only plays a few hands, increases the stake in his turn, will throw the Jacks without resentment. That means to be disciplined and to put the situation above “the starting hand”.

In life it is the same, we must wait for that situation in which it pays to get involved. Lack of selection leads to wrong business decisions, to jobs that lead to professional unfulfilling and marriages which feed the tons of jokes about couple unhappiness.

If people would play more poker and if they would do it well, I’ve said this before in the pages of the present magazine, then this world would be Christiansen Sava

Cât de important este să așteptăm o conjunctură favorabilă? Cum luăm o decizie într-un moment important? Răspunsurile la aceste două întrebări sunt aproape identice fie că ne referim la poker, fie că vorbim despre viață în general.

Ați avut vreodată „șansa” să ascultați un pocherist împătimit când își povestește aventurile de la masa de joc? Dacă răspunsul este nu, nici nu știți ce pierdeți, vorba unui cunoscut slogan de pe meleagurile noastre.

În general, jucătorii de poker amatori pun o mare parte din câștigurile și pierderile lor pe seama hazardului și fac mare caz de acest lucru.

Relatările lor sunt de felul următor: „Aveam doi ași. Îmi iau o față serioasă și fac raise. Sunt plătit de patru adversari. Ce or avea ăștia, nu știu. Vine flopul 7 7 K. Primesc un check și pariez. Trei jucători după mine aruncă mâna, iar cel care bătut check inițial intră All in. Normal că i-am plătit, pentru că sigur vroia să mă blufeze. Și ce crezi că avea? 7 8 de pică. Ce idiot!”

Dacă această istorioară ar fi ascultată de cineva care știe ce înseamnă pokerul, atunci automat i-ar pune povestitorului următoarele întrebări: Ce poziție ocupau la masă cei 5 jucători implicați în pot? Ce stive efective aveau? Care era imaginea Eroului nostru la masă? Ce informații avea despre adversarii lui implicați în mână? Câteva chestii de bun simț pentru cine vrea să evalueze corect o SITUAȚIE de poker. Am accentuat cuvântul situație, pentru că în poker vorbim de situații, sau de conjuncturi dacă vreți, și nu de mâini.

În acest moment pokerul și viața reală se întâlnesc din nou, și apare o SITUAȚIE în care putem învăța mult fie ca jucători abia implicați în acest sport, fie ca indivizi care vrem să ne descurcăm mai bine în relațiile noastre personale și profesionale.

Situațiile în poker

Am început să vă dau câteva elemente caracteristice ale unei situații în accepțiunea lumii pokerului, și voi continua prin a detalia puțin fiecare aspect.

Putem considera că o situație în poker reprezintă un anumit moment al jocului definit prin cărțile pe care le țin în mână jucătorii, poziția pe care o ocupă la masă, stivele lor, nivelul blindurilor, numărul de jucători rămași până la intrarea în bani (dacă vorbim de un turneu), imaginea jucătorilor la masă, nivelul de competență al jucătorilor.

Observăm că acele cărți pe care le ținem în mână reprezintă aproximativ 10-15% din evaluarea unei situații. Dacă ai informații complete despre adversari și ești conștient de parametrii enumerați mai sus, atunci vei putea să joci poker fără să te uiți la cărțile tale. Doyle Brunson afirma că „dacă am poziție (joacă din Buton) pot să joc fără să mă uit la cărți”.

Amatorii au tendința de a se entuziasma de cele două cărți, dacă jucăm Texas Holdem, primite de la dealer și uită de restul parametrilor. Trec cu vederea importanța poziției, acea șansă de „a vorbi” ultimul dintre jucători. Sau mărimea stivelor, și se miră că le sunt plătiți Așii cu 78 asortat când adversarul are în față un morman de fise reprezentând peste 100 de blinduri. Logica celui care plătește este simplă: Prinde pe masă două perechi, set sau culoare, joacă agresiv și are șanse să-ți ia toate fisele, dacă nu renunță. Vă dați seama că dacă ai pereche de ași în mână și puțină experiență de joc, nu veți renunța la mână pe un flop 7 8 K, indiferent cât de agresiv este adversarul.

Imaginea adversarilor este, de asemenea, trecută cu vederea de amatori atunci când sunt implicați într-o situație de joc. Pentru ei nu prea contează că un oponent nu a jucat aproape nicio mână timp de o oră și că acum, când au primit o mână monstru, individul de alături manifestă agresivitate.

Pentru a performa la masa de joc, un pocherist trebuie să țină cont de toți parametrii enumerați mai sus, în condițiile în care cei mai mulți dintre ei vor fi incerți. Jucătorul de poker va lucra cu presupuneri și statistică, și tocmai de aceea este important să ia în considerare cât mai multe aspecte ale jocului pentru a completa lipsa de informații.

Viața privită prin prisma situațiilor

Dacă în poker lucrurile stau la nivel teoretic cel puțin așa cum au fost prezentate în paragrafele anterioare, în viață totul este mai complicat, însă tiparul de evaluare este același.

Spre deosebire de Texas Holdem, în viață suntem oarecum obișnuiți să vorbim despre șansă cu înțeles mai larg de conjunctură. Cutare a făcut bani pentru că a avut șansă. Altcineva a găsit partenerul de viață potrivit pentru că a avut noroc. În fapt, vorbim despre conjuncturi favorabile, despre oportunități.

Analogiile dintre poker și viață din acest punct de vedere curg foarte natural și propun să ne concentrăm asupra laturii profesionale a vieții noastre pentru a nu complica prea mult tema articolului.

Plecăm de la premisa că situațiile din poker pot fi asemănate cu situațiile din viață și că evaluarea lor, precum și deciziile pe care le luăm în urma acestor evaluări trebuie să urmeze cam aceeași procedură.

Primul element al situației din poker, după cum am văzut, este mâna de start, sau cărțile pe care le primim de la dealer. În viața de zi cu zi putem considera că pregătirea noastră profesională ar fi „mâna de start”.

La fel ca și în poker, unde poți să primești doi ași, doi popi sau 2 7 de culori diferite, și în viață poți să ai o diplomă la Harvard, o diplomă la ASE, una la Spiru Haret sau o simplă diplomă de Bacalaureat. Eventual poți să mai deții câteva certificate de competențe care să-ți sporească valoarea pe piață.

Aceste diplome îți garantează succesul în viață? La fel cum Așii împotriva unei mâini oarecare pot câștiga în proporție de 87%, la fel și educația de excepție nu poate fi în totalitate garantul succesului. Câți oameni „cu facultate” care se plâng fie că nu au un loc de muncă, fie că nu sunt plătiți „la nivelul lor de pregătire”, ați întâlnit până acum? Sunt dispus să risc: Mulți. Aceste persoane sunt cele care au supralicitat valoarea „mâinii de start” și nu au acordat atenție situațiilor care apar „după flop”, adică după ce și-au desăvârșit educația.

Puterea poziției, adică ceea ce numim în poker șansa de „a vorbi” ultimul la masă, după ce ascultăm „ce are de spus” fiecare adversar, este subestimată în viață, chiar dacă are aceeași valoare.

De multe ori întâlnim persoane care pierd o bună ocazie să tacă și ratează oportunități pentru că nu știu când să ia cuvântul și să-și manifeste intențiile vis-a-vis de un subiect, de un proiect anume. Un mare filozof grec spunea că simplul fapt că avem două urechi și o singură gură ar trebui să ne sugereze că e mai bine să ascultăm mai mult și să vorbim mai puțin.

Deci, nu supraevalua valoarea educației și fii atent la ce spun competitorii tăi pentru a-ți formula corect opiniile. Fă în așa fel încât să acționezi ultimul dintre cei care concurează pentru un job, proiect, etc.

Imaginea concurenților, împreună cu propria ta imagine în ochii celorlalți constituie elemente importante de evaluare a situațiilor. Trebuie să știi cu cine vorbești pentru a nu face greșeli flagrante și mai trebuie să fii conștient de cum te percep ceilalți pentru a putea exploata momentele. Dacă ceilalți te cred un „specialist” pe un domeniu, atunci poți obține valoare fără să depui mari eforturi, dar pentru simplul motiv că ești autoritate și nimeni nu prea are curaj să te contrazică. Este la fel ca în poker când toți te recunosc ca fiind un jucător competent, iar orice pariu al tău inspiră frică, iar ceilalți concurenți aruncă mâna instinctiv pentru a nu intra în dispută cu tine.

Mărimea stivelor din poker, poate fi asemănată cu disponibilitatea oamenilor de a verifica valoarea de adevăr a celor afirmate de noi. Dacă în poker o stivă imensă permite plătirea aproape a oricărui pariu preflop, făcând imposibil bluff-ul pe toate străzile posibile, flop, turn, river, la fel și în viață nu trebuie să încercăm să mințim, sau să inducem un neadevăr în fața cuiva dispus să cerceteze meticulos tot ceea ce afirmăm.

Informațiile despre interlocutori, sau parteneri, sunt vitale pentru că ne permit evaluarea corectă a situațiilor în care ne implicăm și proiectarea unei strategii câștigătoare. Exact la fel ca în poker.

Și peste toate aceste analogii vine piesa de rezistență. Așteptarea situațiilor favorabile este o condiție obligatorie a succesului atât în poker, cât și în viață.

În poker jucătorii buni așteaptă zeci de mâini o situație favorabilă în care să investească fise. La un turneu LIVE asta poate însemna mai mult de o oră. Vă imaginați stând pe un scaun într-un turneu live, cu dealer, aruncând timp de o oră întreagă mâinile pe care le primiți de la dealer fără să investiți nicio fisă în pot? Dacă răspunsul e nu, atunci trebuie să mai lucrați la jocul vostru de poker.

Pokerul este un joc în care disciplina și răbdarea reprezintă pietrele de temelie. Un jucător bun dacă are în Buton JJ și observă în fața sa că prima poziție (UTG), un jucător la fel de bun, a ridicat miza, iar după acesta unul dintre adversari, un jucător care joacă puține mâini, mărește miza la rândul său, va arunca Valeții fără resentimente. Asta înseamnă să fii disciplinat și să pui situația mai presus de „mâna de start”.

La fel și în viață trebuie să aștepți acea situație în care merită să te implici. Lipsa selectivității conduce la decizii de business greșite, la joburi care conduc la neîmpliniri profesionale și la căsătorii care alimentează tonele de bancuri despre nefericirea în cuplu.

Dacă oamenii ar juca mai mult poker și dacă ar face-o bine, am mai afirmat-o eu în paginile revistei, atunci lumea asta ar fi mai bună.

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.