NU ne mai închideți! NU noi răspândim virusul!

Pericolul proiectului de lege 559/2019 și al adoptării unor prevederi legale în lipsa unui studiu de impact: se prefigurează un dezastru economic și social

joi, 11 martie 2021

Instituirea unei distanțe minime de 400 de metri între locațiile de jocuri de noroc și orice forme de unități de învățământ va determina închiderea majorității locațiilor în care se desfășoară activități de jocuri de noroc

Inițiativa de modificare a OUG 77/2009 (PL-x nr. 559/2019) aflată în circuitul Camerei Deputaților, cu un raport favorabil din partea comisiilor raportoare, reprezintă unul dintre ardentele subiecte ale industriei de gambling în acest început de an.

proiect de lege 559/2019

Printre amendamentele admise în raportul adoptat se regăsește cel care produce maximă îngrijorare în rândul companiilor de gambling, respectiv impunerea unei limite de minimum 400 de metri între locațiile specializate pentru activități de jocuri de noroc și orice forme de unități de învățământ.

Prin raportare la numărul și amplasarea unităților de învățământ, o astfel de reglementare ar conduce la imposibilitatea organizatorilor de jocuri de noroc tradiționale de a-și desfășura activitatea, activitate pentru desfășurarea căreia aceștia au fost autorizați de către ONJN. Spre exemplu, potrivit informațiilor disponibile la nivel public, numai în sectoarele Municipiului București există aproximativ 657 de unități de învățământ acreditate și autorizate de Ministerul Educației și Cercetării. De asemenea, multe dintre zonele unei localități, cum ar fi parcuri, așezăminte de cultură, arte, sănătate sunt oricum inaccesibile și irelevante pentru organizatorii de jocuri de noroc, astfel că suprafața rămasă disponibilă este mult redusă.

În plus, reglementările actuale cuprind deja limitări cu privire la amplasarea spațiului propus, care nu trebuie să fie situat “în incinta unui așezământ de învățământ, inclusiv campusurile aferente acestuia, (…) sau în perimetrul delimitat destinat acestora”. Considerăm că această reglementare coroborată cu interdicția de a permite accesul minorilor în locațiile de jocuri de noroc răspunde în mod prudent nevoii de a preveni participarea minorilor la jocurile de noroc.

Nu în ultimul rând, reglementarea insuficientă a unei asemenea măsuri ar putea conduce la arbitrariu din partea organelor abilitate să verifice conformitatea cu o astfel de limită de distanță, de vreme ce nu se prevede în ce modalitate și, inclusiv, de la ce limite/puncte ale formelor de școlarizare care fac parte din învățământ ar urma să fie măsurată o asemenea distanță minimă.

Din primele noastre estimări, în eventualitatea în care inițiativa legislativă va fi adoptată în această formă, rezultă că, în București, practic, nu se vor mai putea organiza activități de jocuri de noroc tradiționale, iar în țară, companiile vor fi nevoite să renunțe la cel puțin 70% din locații.  O astfel de restricționare a operării de jocuri de noroc în România, condusă mai ales fără un studiu de impact în prealabil, nu va aduce realmente o protecție a minorilor și nici efecte pozitive evidente în ceea ce privește adicția, ci cu siguranță va da naștere unor efecte negative imense pe linie ecomomică și socială, incluzând aici dezvoltarea pieței negre, corupție, criminalitate și orientarea jucătorilor către medii greu controlabile unde sunt lipsiți de protecție. Dacă vorbim despre impactul la nivel economic, adoptarea unei asemenea reglementări echivalează pentru statul român cu pierderi de aproximativ 650 milioane euro pe an. Pe lângă daunele financiare, această speță are și o componentă socială, și anume faptul că cea mai mare parte a celor 45.000 de angajați din industrie riscă să își piardă locul de muncă.

Privind dintr-o perspectivă psiho-socială, nu se cunoaște încă cu exactitate care este impactul confruntării vizuale a minorilor cu locațiile de jocuri de noroc în parcursul acestora spre și dinspre școală. În forma propusă spre adoptare, proiectul nu face nicio distincție între preșcolari, elevii din ciclul gimnazial, adolescenții din ciclul liceal sau tinerii din cel universitar sau postliceal. Ori, realist vorbind, în ce măsură sunt adolescenții conștienți de reclamele și publicitatea la jocurile de noroc? O întrebare a cărui răspuns a încercat să-l ofere un studiu calitativ desfășurat de profesorul Per Binde de la Universitatea din Goteborg, în 2009. Acesta a scos la iveală faptul că formele de reclamă și de publicitate pentru jocuri de noroc par să aibă un impact mai mare asupra adolescenților mai în vârstă (15-17 ani) decât în rândul celor sub 15 ani și că „impactul publicității asupra prevalenței jocului de noroc problematic este, în general, nici neglijabil, nici considerabil, ci relativ mic”. Această ipoteză este confirmată și de către Dr. Cristian Andrei, neuropsihiatru și coordonator al programelor Consiliere 24/7 și Antrenat de Majorat, din cadrul Asociației Joc Responsabil, care susține că segmentul real de risc privind dezvoltarea problemelor de joc este reprezentat de categoria de vârstă apropiată majoratului, nicidecum a elevilor din ciclul gimnazial.

Concluzionând, în mod evident legislația dedicată jocurilor de noroc rămâne perfectibilă iar noi, ca industrie, conștientizăm că are nevoie de o reglementare mai strictă în zona promovării şi a marketing-ului. Însă, o reglementare care nu se bazează pe studii de impact relevante poate avea un efect de boomerang. Dacă un jucător are într-adevăr o adicție față de jocurile de noroc, el va face orice ca să joace în altă parte, în condițiile lui, și cu siguranță că va găsi și locul în care s-o facă. Odată interzisă o activitate, se poate stârni și mai mult interesul persoanelor vulnerabile. Este, deci, recomandabilă o reglementare echilibrată, care să targheteze cu adevărat categoria vulnerabilă și care să conțină reguli ce vor înclina vizibil balanța efectelor în direcția celor pozitive, cu limitarea la minim a celor negative.

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *