Se mai întâmplă uneori, rar, ce-i drept, ca un meci să se termine cu scorul de 4-4, de unde şi expresia “patru la patru, ca la teatru”…Recent, am avut un asemenea rezultat într-o partidă din preliminariile CM 2014, între Germania şi Suedia, ba mai mult, mannschaftul a condus cu 4-0 la un moment dat, Ibrahimovic şi ai săi reuşind performanţa rarisimă de a înscrie de patru ori în doar o jumătate de oră. Putem oare suspecta de “blat” un asemenea meci, când este vorba de două din cele mai corecte naţii de pe această planetă? Greu de făcut o asemenea judecată, dacă nu chiar imposibil, oricum aberant. Bundesliga este, părere unanimă, unul din cele mai cinstite campionate în circulaţie, în timp ce Allsvenskan este de-a dreptul cristalin. Cine încearcă să mizeze pe întâlnirile din această competiţie trebuie să pornească de la premisa că se joacă care pe care, fără nici o milă de nevoile uneia sau alteia dintre echipe. Cel mai bun să învingă – se spune înaintea unei întreceri sportive, dar adeseori frumuseţea unei dispute constă în imprevizibilitatea ei şi în dependenţa acesteia de legile hazardului. Este ceea ce îşi doresc firmele de pariuri, un climat de corectitudine desăvârşită, care să permită pariorului onest să mizeze pe cea mai bună cotă de câştig, iar hazardul să decidă finalmente cine câştigă şi cine pierde.
Fenomenul fraudării partidelor din diferite ramuri sportive şi diverse categorii este din păcate un flagel în expansiune pe care nu are rost să-l negăm. Dar în mintea pariorului trebuie să fie foarte bine sedimentată convingerea că firmele de pariuri sunt ultimele de pe lumea aceasta care ar dori să se implice în asemenea practici, cu alte cuvinte să-şi tragă singure palme. Mafia pariurilor este o grupare infracţională riguros organizată, în care fiecare component îşi are aria sa de acţiune, se fac legături, intermedieri, se plasează banii, se fac mizele la jocurile trucate. Pentru ca lucrurile să meargă ca unse, sunt atrase în acest carusel şi personaje din lumea sportului, persoane active, cu felurite funcţii sau chiar ex-performeri, cum a fost cazul lui Beppe Signori, un fost mare fotbalist, implicat în scandalul pariurilor din calcio, actualmente în arest la domiciliu. Prin relaţiile sale, el a intermediat diverese aranjamente, fiind cunoscut şi de unii conducători ai caselor de pariuri. Totuşi, implicarea directă a acestora nu a fost niciodată dovedită, întrucât acceptarea unor pariuri mai deosebite decât altele este la latitudinea fiecărei firme.
În România, există o legislaţie clară şi stabilă în acest domeniu, care obligă moralmente pe cei implicaţi să asimileze principii etice la cel mai înalt standard, care converg spre asigurarea unui climat de siguranţă, legalitate şi egalitate a şanselor în sport, principii care exclud din faşă chiar şi gândul aranjării de meciuri de către casele de pariuri. Firmele de profil din această ţară, conform legilor în vigoare, raportează în timp real orice pariu acceptat prin intermediul unor servere instalate la Ministerul de Finanţe, din acest punct de vedere fiind totalmente excluse aranjamentele. În plus, există şi un protocol cu Federaţia Română de Fotbal, care stipulează ca părţile implicate să semnaleze una alteia dacă asupra unor evenimente sportive planează suspiciunea trucării rezultatelor. Au existat cazuri în care casele de pariuri au raportat tentative sau împliniri de fraudă şi sunt depuse plângeri penale în investigare în acest moment, întreprinderi menite să asigure un climat curat şi legal în domeniu, spre siguranţa jucătorului onest, care-şi elaborează biletele după diverse practici, dar care au ca punct de plecare o întrecere în spiritul fair-playului. Sunt pariori cărora le place să analizeze statistic evenimentele, să cântărească obiectiv procentajele, să joace după o logică sedimentată, care nu trebuie bulversată de maşinaţiunile care contribuie la fixarea unor rezultate dorite de grupările infracţionale ale mafiei pariurilor.
Un segment mai restrâns de pariori se ocupă şi cu calcularea bioritmului fotbaliştilor sau al altor sportivi, pentru munca asiduuă pe care o depun aceştia este de dorit ca fenomenul trucării să fie eliminat în cel mai scurt timp posibil.
Va fi foarte greu, dar cu atât mai frumos va fi stârpirea acestei caracatiţe gigantice, cu tentacolele ramificate în lumea întreagă şi la toate nivelurile, dar cu precădere la cele inferioare, unde s-au înregistrat şi condamnabile coruperi de sportivi minori. Dorinţa cea mai arzătoare a firmelor de pariuri este ca evenimentele să se desfăşoare doar în arenele de luptă sportivă şi nu în baruri, între persoane declasate ale acestei societăţi. Fiecare dintre noi poate contribui cu ceva, poate să acţioneze cu fermitate în momentul în care are informaţii despre posibile trucări, având obligaţia morală să anunţe organele împuternicite. Firmele de pariuri sunt în primul rând al bătăliei contra mafiei pariurilor, pentru instaurarea unui climat de încredere şi siguranţă, spre beneficiul nemijlocit al jucătorului onest.
