Spre deosebire de alte activităţi economice legale şi aflate sub controlul strict al instituţiilor statului, activitatea economică a pariurilor sportive este supusă unei reglementări separate care presupune că agenţii economici care desfăşoară acest gen de activitate să plătească un impozit de 5% aplicat veniturilor înregistrate, în situaţia în care suma cumulată prin această impozitare este mai mare decât impozitul de 16% aplicat la profit.
Această reglementare, care se găseşte în Codul Fiscal la Art. 18, alineatul 1, introduce în mod nedrept pariurile sportive în categoria activităţilor greu fiscalizabile, ceea ce ar justifica, în perspectiva legiuitorului, această obligativitate la plata impozitului pe venitul înregistrat şi nu cota unică de care beneficiază în mod normal activităţile economice. Ceea ce Codul Fiscal ignoră este faptul că pariurile sportive sunt atent supravegheate de stat, precum şi faptul că toate tranzacţiile sunt monitorizate de Ministerul Finanţelor prin terminalul pe care toţi organizatorii sunt obligaţi să-l instaleze la sediul Finanţelor şi la care agenţiile de pariuri sportive sunt conectate Dacă luăm în considerare realitatea că niciun pariu sportiv din cadrul agenţiilor legal înfiinţate nu se poate opera fără ştiinţa Ministerului Finanţelor, scoaterea agenţiilor care desfăşoară acest gen de activitate economică din regula generală şi impozitarea cu 5% a veniturilor înregistrate este o discriminare nedreaptă.
Ca dovadă, conform OUG 77/2009, art. 2.g), ”sălile de pariuri vor fi operate prin intermediul unor programe informatice independente, unice la nivelul societăţii organizatoare, indiferent de numărul de locaţii în care se desfăşoară activitatea respectivă, cu obligativitatea centralizării într-un sistem electronic central amplasat pe teritoriul României a informaţiilor care să evidenţieze fiecare terminal de joc conectat, totalul taxelor de participare colectate şi totalul premiilor acordate. Sistemul electronic central, prin grija şi pe seama organizatorului, va fi conectat cu un terminal situat la Ministerul Finanţelor Publice, pus la dispoziţie gratuit de organizatori, şi va conţine sau va permite accesul la informaţii privind: totalul taxelor de participare colectate în orice zi, totalul premiilor acordate în ziua respectivă, precum şi evidenţa terminalelor interconectate în sistem (numărul acestora şi adresa la care sunt exploatate fiecare). Cu cel puţin 30 de zile înainte de obţinerea autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, fiecare spaţiu în care se desfăşoară activitatea de pariuri trebuie să fie identificat în sistemul central. Orice modificare ulterioară va fi comunicată cu cel puţin 15 zile înainte de a fi operaţională”.
Nu trebuie uitat că firmele care desfăşoară pariuri sportive au avut şi au în continuare toată solicitudinea pentru a respecta toate prevederile legale, dar şi disponibilitatea la dialog şi la acceptarea reglementărilor europene în materie. Tocmai de aceea, insistenţa cu care legiuitorul menţine agenţiile de pariuri în zona presupus greu fiscalizată este nejustificată şi aruncă o umbră de îndoială asupra unui sector economic care este perfect legal şi supus unor reglementări stricte.
În continuare, Asociaţia Organizatorilor de Pariuri din România va depune eforturi susţinute pentru o reglementare corectă faţă de activitatea economică pe care o desfăşoară membrii ei şi va apăra legalitatea şi transparenţa domeniului pariurilor sportive, păstrând acest sector dincolo de orice bănuială sau suspiciune. Clienţii români au dreptul de a benficia de pariuri sportive corecte, în condiţii decente şi de siguranţă, şi, în consecinţă, activitatea economică ce le permite acest lucru trebuie să aibă parte nu doar de controlul instituţiilor statului, ci şi de un tratament egal cu al celorlalte activităţi economice.
