Pariurile sportive, calea de a fi în competiţie
Există mai multe modalităţi de a face sport, după cum există mai multe modalităţi de a participa la orice act al vieţii. Calea directă este să fii implicat în acţiune, îndeplinind rolul de actor principal al desfăşurării lucrurilor. Ca şi în filme, actorii sunt puţini, doar că în spatele lor stau echipe întregi de regizori, scenarişti şi toate celelalte poziţii care fac posibilă apariţia finală a producţiei.
Nici în sport, nu toţi putem fi pe teren sau pe pistă. Nici nu am avea loc. În plus, unde ar mai fi spectatorii? Am ajunge ca în povestea pentru copii în care toţi voiau să fie Robinson Crusoe, dar nimeni nu înţelegea cât de important era şi personajul denumit Vineri, fără de care aventurile lui Crusoe ar fi luat sfârşit într-un mod tragic. Chiar dacă nu toţi putem fi marii actori de pe teren sau de pe pistă, toţi putem participa la competiţiile sportive din spatele cortinei. Unde rolul nostru este la fel de incitant. Şi unde norocul are tot atâta merit cât are şi pe teren. La urma urmei, nici în sport nu ştiinţa e totul, mai contează şi norocul.
La fel este şi în pariurile sportive, unde norocul este ca talentul în artă, ceva necesar, dar nu suficient, şi unde îndemânarea, cunoştinţele despre sport, echipe sau jucători, sunt mai importante decât ceasul bun sau nimereala. Norocul începătorului este depăşit la pariurile sportive de ştiinţa experimentatului care îţi poate spune dinainte care echipă e mai bună, care jucător e în formă, sau care e starea de spirit a meciului sau a competiţiei respective de orice fel ar fi ea. Luate la bani mărunţi, pariurile sportive ţin mai degrabă de o cunoaştere în amănunt a scenei sportive, decât de norocul de-o clipă. Sigur că circumstanţele şi imprevizibilul rămân importante, altfel nu ar mai avea niciun farmec. Dacă o echipă mai slabă nu ar avea nicio şansă să bată una mai puternică, dar absolut niciuna, la ce bun s-ar mai ţine meciul? Dacă un competitor cotat cu şanse mai mici nu ar putea să învingă într-o confruntare de ce am mai fi interesaţi de joc? Unde ar mai fi frumuseţea provocării? Aici intervine ştiinţa, care nu este doar matematică, a pariurilor sportive. Aici cunoscătorii se detaşează de amatori, prin aceea că pot intui – iar intuiţia devine în aceste momente o adevărată artă – când o echipă cotată mai slabă sau un sportiv oarecare are motivaţia şi determinarea de a câştiga în faţa unui competitor mai bun. Şi cazurile nu sunt puţine!
Aşadar cei care sunt nu pe teren sau în sală, ci în faţa pariurilor sportive, trăiesc la fel de intens emoţia jocului, dar şi trebuie să dea dovadă de tot atâta pricepere ca şi cel care aleargă cu balonul către poartă, se chinuie să cucerească un record mondial sau se luptă în orice alt fel de competiţie sportivă. Emoţia este totală, iar între cineva care vizionează un meci sau o competiţie pur şi simplu şi cel care a efectuat un pariu sportiv este o mare diferenţă. Care e miza dacă nu poţi câştiga nimic? Dacă nu ţi-ai încercat cunoştinţele într-o competiţie cu tine însuţi şi cu limitele tale? La fel cum jucătorul de pe teren se luptă cu limitele fizice şi psihice, cel care efectuează pariul sportiv se luptă cu limitele cunoaşterii. Cât de mult poţi prevedea şi câtă marjă de eroare are asamblarea a tot ceea ce ştii despre meciul sau competiţia respectivă? Cât la sută e cunoaştere şi cât la sută noroc? Răspunsul la această întrebare e unul matematic: puterea de prevedere şi de cunoaştere la pariurile sportive este într-un raport de inversă proporţionalitate cu necesitatea norocului. Cu cât cunoaşterea este mai aplicată şi mai cuprinzătoare, cu atât nevoia de noroc este mai mică. Ea rămâne undeva în subsidiar pentru a da farmec jocului. Altfel pariurile sportive ar însemna doar rezolvarea unor ecuaţii matematice. Tocmai combinaţia unică dintre cunoaştere şi noroc este ceea ce conferă atât sportului, cât şi pariurilor sportive, senzaţia unică de a participa la jocul vieţii.
Asociatia Organizatorilor de Pariuri din Romania
“ROMANIAN BOOKMAKERS”
