PARIURILE, DIN NEGURA VREMII PÂNĂ AZI

Text: Romanian Bookmakers

Dacă am spune că pariurile au apărut odată cu formarea graiului articulat la oameni, poate că am exagera, dar nu am fi foarte departe de adevăr… Fără să divagăm în acest subiect, putem afirma cu certitudine că în arenele romane se paria frenetic pe deznodământul luptelor de gladiatori. De-a lungul mileniilor, acest obicei s-a păstrat, întrucât el pare a fi ceva structural, de unde şi expresia de a avea pariul în sânge. În epoca modernă, apariţia competiţiilor sportive organizate, a favorizat această înclinaţie a insului, un pionier în acest domeniu fiind cursele de cai.

Ca foarte multe lucruri bune care vin din Regatul Marii Britanii, şi pariurile, în accepţiunea lor actuală, îşi au originea în insulă, unde au apărut agenţii de pariuri, renumiţii bookmakers. Lumea dornică de a trăi mai palpitant un eveniment, miza la bookmakeri individuali, dar Legea Jocului din 1845 le-a trecut în ilegalitate.

Într-un arc de timp ce s-a întins pe durata unui secol, omenirea a fost zguduită de un şir de conflagraţii ce au marcat-o profund…După încheierea celui de-al doilea război mondial, treptat, s-a revenit la viaţa normală, cu o poftă sporită, eliberată de teama zilei de mâine.

O figură legendară în a doua parte a anilor ‘50 şi în anii ‘60 a fost John Aspinall, un tip carismatic care a reuşit să strângă în jurul meselor sale de joc aristocraţia din cartierele rezidenţiale Belgrave şi Mayfair din Londra, devenită cea mai atrăgătoare şi mai fermecătoare metropolă a lumii. Veritabili gamblers (se spune că britanicii sunt o naţie de gamblers înveteraţi) au ştiut să piardă cu stil sume uriaşe, averi întregi, domenii şi conace la acest Aspers, cum era apelat de cunoscuţi, care a fost un soi de Robin Hood cu jumătate de normă, întrucât, el lua de la bogaţi, dar nu dădea la săraci, astfel că buzunarele sale deveneau neîncăpătoare.

În 1961, pe vremea când Beatles deveneau celebri, pariurile intră în legalitate, în doar câteva luni înregistrându-se înfiinţarea a peste 10.000 de oficii de bookmakeri. Întrucât fenomenul a luat amploare şi s-a jucat masiv, statul a introdus taxe de chiar peste 30% din pariurile efectuate (ulterior, ele au fost înjumătăţite). De-a lungul timpului, serviciile caselor de pariuri au evoluat în pas cu cuceririle tehnologice, astfel că de la ascultarea, prin intermediul radioului a curselor de cai şi a principalelor partied de fotbal, s-a trecut, prin anii ‘70, la transmisii via satelit, clienţii putând urmării pe micile ecrane evenimentele pe care au mizat. Expansiunea Internetului a permis ca modalitate de joc şi pariurile on-line, care vor fi, fără îndoială, la mare căutare în viitor.

Pe piaţa autohtonă, ele au luat avânt doar în ultimii trei-patru ani, întrucât legislaţia României în domeniu este încă instabilă, de multe ori obstrucţionistă. Dar sunt mari aşteptări că lucrurile se vor schimba, iar cadrul legislativ va deveni unul stabil şi clar. Ce nu se va schimba este înclinaţia individului către jocurile de noroc, chiar dacă nu avem un statut de gambleri autentici, întrucât ne lipseşte acurateţea stilului britanic atunci când pierdem, întrucât trebuie să şti să pierzi, unii afirmă că este o artă, la noi există necesitatea câştigului, din varii raţiuni.

Casele de pariuri oferă o paletă extrem de largă de modalităţi de a miza şi de a câştiga, de la cele mai simple şi accesibile, până la pariurile combinate axate pe diverse evenimente sportive, din fotbal, dar şi din alte sporturi. Cineva, la primul bilet jucat, a luat un meci pauză+final, 2/1, şi i-a ieşit, câştigul a fost unul considerabil. Evident, există un risc în a miza pe o răsturnare de situaţie, cei mai aventuroşi nu ezită să facă asemenea pariuri, dar există şi o altă categorie, care preferă să reducă cât mai mult potenţialul risc, mizând pe marile echipe, pe soliştii de fier, o sumă consistentă. Se poate juca şi analitic, prin observarea rezultatelor, întârzierea exagerată a unui semn în dreptul unui team sau chiar lipsa lui, crescând foarte mult posibilitatea ca acesta să apară după o perioadă de timp.

Pentru cei care vor să acopere multe evenimente, cu o investiţie medie, cel mai indicat este să joace la minus, adică să ceară din totalul partidelor un anumit număr care trebuie prinse, eventual garnisite cu două-trei meciuri în bază. Fie că suntem jucători riguroşi, care ţinem evidenţe, fie că ne place riscul şi creşterea presiunii sanguine, acum, în apropierea sfârşitului de sezon fotbalistic, când tentaţia acceptării ideii că unele partide pot fi influenţate de nevoile de clasament este ademenitoare, casele de pariuri invită clienţii stabili, dar şi pe cei potenţiali, să studieze cu mare atenţie oferta, toate modalităţile de pariere, din care să selecteze cele care pot să le aducă câştigurile mult visate. Multă inspiraţie şi baftă !