PARIU CORECT, DAR ŞI JOC CINSTIT
Din cele mai vechi timpuri dorinţa de a paria s-a manifestat pe toate meridianele globului, ȋntr-o formă sau alta. La ȋnceput pariurile se realizau ȋntre două sau mai multe persoane și nu implicau neapărat sume de bani. Plăcerea de a avea dreptate și a miza pe acest lucru a atras și atrage pe oricine, atât timp cât acest lucru este realizat ȋn primul rând din plăcere și nu neapărat urmărind un câștig financiar.
Ȋn epoca modernă, necesitatea de a reglementa și controla domeniul a dus la apariţia firmelor de pariuri sportive. Organizatorii de pariuri sportive asigură ȋn primul rând un climat de corectitudine și șanse egale pentru toţi clienţii, pariurile desfășurându-se ȋntr-un cadru legal și sigur. Cotele de pariuri, oferite de către organizatori se supun, la fel ca și ȋn orice domeniu comercial cererii și ofertei, fiind totdeauna oferite la valoarea maximă posibilă.
Ȋn ultimii ani o nouă nișă a pariurilor sportive a luat amploare, cea a pariurilor de tip betting exchange (pariuri în contrapartidă). Sistemul de joc diferă faţă de cel al firmelor de pariuri prin modul ȋn care se stabilesc cotele pentru diferitele opţiuni de pariere: firma organizatoare nu oferă cotele ci doar intermediază pariurile ȋntre clienţi ce doresc să ofere cote de câștig pentru un eveniment sportiv și cei ce doresc să parieze pe aceste cote. Firma organizatoare de pariuri ȋn contrapartidă ȋncasează un comision de intermediere din câștigurile realizate sau sumele pariate de către clienţi și efectuează tranzacţiile financiare ȋntre pariori.
Firme ca Bettfair sau Betsson anunţă cu o mândrie nedisimulată faptul că oferă cele mai bune cote de pariuri din lume.
Cum reușesc să ajungă la această performanţă? Firmele de pariuri și bookmakerii calculează cotele de caștig după ȋndelungi calcule matematice și totdeauna ajustează valoarea acestor cote la maximul posibil ȋn ȋncercarea firească a organizatorilor de pariuri de a fi competitivi ȋntr-o piaţă din ce ȋn ce mai agresivă. Limitările sunt impuse de nivelul cheltuielilor operaţionale, cele de acoperire a riscurilor dar mai ales a taxelor de licenţiere sau autorizare. Firmele de betting exchange nu trebuie să aloce bugete consistente pentru acoperirea riscurilor și ȋncearcă din răsputeri să obţină un tratament fiscal diferit de cel al organizatorilor de pariuri sportive normale. Mai exact să mute procentele ce reprezintă nivelul taxelor de licenţiere de la venituri sau încasări către comision. Acolo unde nu reușesc să obţină ‘favoruri’realizează că nu mai au avantaj competitiv și se retrag. Un exemplu de referinţă este piaţa pariurilor sportive din Germania unde, ȋn urma aplicării unui cadru de impozitare echitabil ȋntre firmele de pariuri normale și pariurile ȋn contrapartidă, unul dintre cei mai mari organizatori de betting exchange din lume s-a retras, invocând neprofitabilitatea sistemului de joc.
Ȋn fapt, luând ȋn considerare ultimele iniţiative legislative ce au ca scop activarea legislaţiei ȋn domeniul online pe piaţa din România, se dorește aplicarea unei taxe de autorizare de 20% pe veniturile brute realizate. Deși valoarea procentuală a acestei taxe este unică pentru toţi organizatorii de pariuri online, aplicarea acesteia este fundamental diferită ȋntre pariurile ȋn contrapartidă și cele ȋn cotă fixă. Ȋn timp ce un organizator de betting exchange trebuie să plătească impozite 20% dintr-un venit (comision perceput) ce se cifrează de obicei la valoarea de 1% din mizele jucate, rezultând un impozit efectiv de 0.2%, organizatorii de pariuri ȋn cotă fixă online ar trebui să plătească un impozit de 20% calculat ca și diferenţă ȋntre încasările efectuate și câștigurile plătite. Având ȋn vedere că ȋn general câștigurile reprezintă 75-80% din valoarea sumelor ȋncasate, rezultă obligativitatea de plată a unui impozit ȋn jur de 4-5% din mizele jucate.
Patronatul Romanian Bookmakers salută iniţiativele legislative de activare a domeniului de pariuri online și a pariurilor ȋn contrapartidă și susţine schimbarea bazei de calcul a taxei de autorizare: de la ȋncasare efectivă la veniturile brute realizate de către organizatori, atât timp cât această bază este unitar folosită pentru toţi organizatorii. Este binecunoscută volatilitatea marginii, adică a veniturilor brute, obţinută ȋn domeniul pariurilor ȋn cotă fixă. Taxa de autorizare ar trebui să fie legată de volumul veniturilor brute realizate. Ȋn felul acesta se elimină situaţiile ȋn care, deși firma de pariuri plătește clienţilor mai mult decât ȋncasează, plătește ȋn plus și taxa de autorizare pe sumele ȋncasate.
Dacă pariurile ȋn contrapartidă înseamnă pariu corect, atunci este imperios necesar să cerem şi fair-play, un sistem de taxare echitabil și aplicat egal tuturor.
