Pachinko, more fun than gamblingPachinko, mai mult amuzament decât gambling

Although prohibited by the authorities, gambling in Japan finds its place in the Rising Sun land of pachinko halls. Gambling is prohibited to Japan, pachinko halls are tolerated and accepted, the authorities saw in them more entertainment than gambling, even if the reality is different.

Pachinko is a Japanese gaming device used for amusement and gambling. A pachinko machine resembles a vertical pinballvideo slot machines. machine, but with no flippers and a large number of relatively small balls. The player fires a ball up into the machine, controlling only its initial speed. The ball then cascades down through a dense forest of pins. In most cases, the ball falls to the bottom and is lost, but if it instead goes into certain pockets, more balls are released as a jackpot. Pachinko machines were originally strictly mechanical, but modern ones have incorporated extensive electronics, becoming similar to

The machines are widespread in establishments called „pachinko parlors”, which also often feature a number of slot machines. Pachinko parlors share the reputation of slot machine dens and casinos the world over — garish decoration; over-the-top architecture; a low-hanging haze of cigarette smoke; the constant din of the machines, music, and announcements; and flashing lights. Modern pachinko machines are highly customizable, keeping enthusiasts continuously entertained.

Because gambling for cash is illegal in Japan and Taiwan, balls won cannot be exchanged directly for cash in the parlor. Instead, the balls are exchanged for token prizes, which can then be taken outside and traded in for cash at a business that is nominally separate from the parlor, and may be run by organized crime

Pachinko machines were first built during the 1920s as a children’s toy called „corinth game”;ased on and named after an American game called „Corinthian Bagatelle„. Pachinko then emerged as an adult pastime in Nagoya around 1930. All of Japan’s pachinko parlors were closed down during World War II, but re-emerged in the late 1940s and have remained popular since then. Taiwan also has many pachinko establishments due to Japan’s influence during their occupation in the early 1900s.

Until about 1980, pachinko machines were mechanical devices. These machines are gravity-fed, meaning that the balls always flow downward, except when powered by a human: either the player shooting a ball, or an employee opening up the cabinet and putting more balls in the feeder bin at the top. When the player wins, a bell is rung by the mechanical action of the newly acquired balls flowing through the machine. Electricity (10 volts DC) is used only to flash a light when the player wins and to indicate problems, such as a machine that has been emptied of its balls. The player launches balls using a chrome flipper, and can control the speed of the balls to some extent by pulling the flipper down to different levels. The front panel has a tray for balls that are ready to be played, a tray into which balls can be emptied when the player is ready to quit, and an ashtray. Manufacturers in this period included Nishijin and Sankyo. Most machines available on online auction sites today date to the 1970s.

Starting around 1980, pachinko machines began to incorporate more and more electronic features, and began to require electricity for operation. Rather than a mechanical chrome flipper, these machines have a round knob that can be rotated to control the speed of the balls. There are many types of pachinko machines and parlor regulations, but most of them conform to a similar style of play. In order to play pachinko, players can buy metal balls by inserting either cash, a pre-paid card, or their member’s card directly into the machine they want to use. At parlors offering an exchange rate of 4 yen per ball, 1000 yen (around $12.00 USD) will get you 250 balls. These balls are then shot into the machine from a ball tray with the purpose of attempting to win more balls. The pachinko machine has a digital slot machine on a large screen in the center of its layout, and the objective here is to get 3 numbers or symbols in a row for a jackpot.

During the spinning of the slot machine, when the first 2 numbers or letters of the spin match up the digital program will almost always enter into „reach mode” where many animations and movies are then shown before the final outcome is known just to give the player a boost of added excitement. Most pachinko machines offer different odds in hitting a jackpot, ranging from 1 in 40 to 1 in 480. However, the most common set of odds among today’s machines are 1 in 100, 1 in 300, 1 in 350, and 1 in 400. If the player does manage to get 3 numbers or symbols in a row to obtain a jackpot the machine will enter into „payout mode.”

Depending on what type of pachinko machine is being played, the payout mode usually lasts for 15 „rounds.” During each round, amidst more animations and movies playing on the center screen, a large payout gate opens up at the bottom of the machine layout and the player must try to shoot balls into it. Each ball that successfully enters into this gate results in around 12 balls being paid out into a separate tray at the bottom of the machine, which can then be placed into a ball bucket for the player to do with as he or she wishes. The average total payout per jackpot is around 1250 balls, or 5000 yen worth.

Like in all gambling, the odds of any Pachinko machine can be assumed to be in favor of the house. According to the law of large numbers, the individual odds of any player will inevitably tend towards these overall odds with prolonged play. So in a mathematical sense, there clearly is no winning strategy for Pachinko (see also: probability theory, determinacy); however, „winning” strategies exist in a cultural sense, e.g. in that they are traded, discussed and followed by many people.

In Japan, gambling within the private industry is illegal, but pachinko parlors are tacitly tolerated by the Japanese authorities as „semi-gambling” and are not categorically considered as centers of illegal activity. Any potential illegal activity is evaluated on a case by case basis. Even then, only the most obvious offenders will be shut down, such as parlors that manipulate the payout odds of their machines when they are already in use. Attitudes towards pachinko vary in Japan from being considered a way to make a living to being stigmatized.

Taiwan is another region currently undergoing a pachinko craze as it is a form of gambling that bypasses the law. Crime organizations run many Taiwanese pachinko parlors as it provides a front for loan sharking, money laundering, escort services, and is also a source of investment income.

In Japan, due to its borderline legality, the pachinko industry has a close relationship with the Japanese police. In previous decades, when pachinko was accepted as a relatively harmless leisure activity, this was not the case. Currently, however, due to growing public and political pressure, Japanese police are more active in regulating parlors and they often send retired officers to become board members of pachinko companies.

As has been referred to above, at present, most pachinko parlors are required to pay an unofficial „gambling tax”, which is gathered from players’ winnings, as a form of bribe  to the police for tolerating their what would otherwise be illegal activities. It is normally the case that the police will only shut pachinko parlors if they blatantly alter the payout odds of their machines when they are in use, or if they have been significantly altered in any way to cause gamblers to lose an intolerable amount of money, such as with the use of third-party electronic devices. Hence, unexpected raids on suspicious pachinko parlors to search for such alterations are not uncommon in Japan today.

One interesting incident that illustrates the Japanese police’s high level of tolerance for the gambling that takes place in pachinko parlors occurred in 2005. In May of that year, a particular parlor in Kanagawa prefecture reported to the local police that someone had counterfeited their tokens and made off with roughly $60,000 in cash by trading them in at their nearby exchange center. However, even with such information proving that this parlor was illegally operating an exchange center, which, by law, must be an independent entity from the pachinko industry, the police did not shut them both down, but, instead, only worked to track down the thief in question.Deși este interzis de autorități, gamblingul din Japonia își găsește locul în țara Soarelui Răsare în sălile de Pachinko. Gamblingul fiind prohibit în Japonia, sălile de Pachinko sunt tolerate și acceptate, autoritățile văzând în ele mai mult entertainment decât gambling, chiar dacă realitatea este alta.

Pachinko este un dispozitiv japonez de joc folosit pentru amuzament și gambling. O mașinărie pachinko seamănă cu o mașinărie de pinball verticală, dar fără mânere și cu un număr foarte mare de bile relativ mici. Jucătorul trage cu o bilă din mașinărie, controlându-i numai viteza inițiala. Bila cade în cascadă apoi printr-o pădure densă de conifere. De cele mai multe ori, bila cade la bază și se pierde, dar dacă ajunge în schimb în anumite buzunare, mai multe bile sunt eliberate ca jackpot. Mașinăriile pachinko erau inițial strict mecanice, dar cele moderne au încorporate dispozitive electronice, devenind asemănătoare automatelor.

Mașinăriile sunt răspândite în stabilimente numite “saloane pachinko”, unde se găsesc adesea și automate. Saloanele pachinko au aceeași reputație ca și automatele și cazinourile – decorațiuni țipătoare, arhitectura de prost gust,  nori grei de fum, zgomotul constant al mașinăriilor, muzica și anunțurile; și luminile fulgerătoare. Mașinăriile pachinko moderne pot fi personalizate la un nivel foarte înalt, păstrând iubitorii de astfel de jocuri în permanență entuziasmați.

Deoarece jocurile de noroc pe bani sunt ilegale în Japonia și Taiwan, bilele câștigate nu pot fi schimbate pe bani direct în salon. În schimb, acestea sunt înlocuite de  premii, care pot fi valorificate în afara saloanelor, în cadrul unei afaceri independente de salon și care poate fi condusă de crima organizată.

Mașinăriile pachinko au fost construite inițial în anul 1920 ca jucării pentru copii numite “jocul Corinth”, conceput și numit astfel după  jocul American “Bagatela Corinthiana”. Pachinko au apărut apoi ca distracție destinată adulților în Nagoya prin 1930. Toate saloanele pachinko au fost închise în Japonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar au reapărut spre sfârșitul anilor 1940 păstrându-și popularitatea până în prezent. Și în Taiwan se găsesc multe saloane pachinko datorită influenței japoneze din timpul ocupației de la începutul anilor 1900.

Până în jurul lui 1980 mașinăriile pachinko erau dispozitive mecanice. Acestea sunt influențate de gravitație, în sensul că bilele întotdeauna coboară, cu excepția momentelor în care acționează asupra lor oamenii: fie jucătorul care țintește o bilă, fie un angajat care deschide vitrina și adaugă mai multe bile în rezervorul din partea superioară. Când jucătorul câștigă, un clopoțel sună sub acțiunea mecanică a noilor bile achiziționate ce plutesc în interiorul mașinăriei. Electricitatea este folosită numai pentru a aprinde o lumină atunci când jucătorul câștigă sau pentru a semnala nereguli, cum ar fi de exemplu o mașinărie care a rămas fără bile. Jucătorul lansează bilele folosind un mâner de crom și poate controla oarecum viteza bilelor trăgând de mâner în jos pe diferite nivele. Tabloul din față este prevăzut cu o tavă pentru bilele care urmează să fie jucate, o tavă în care sunt golite bilele atunci când jucătorul este gata să renunțe și o scrumieră. Fabricanții din această perioadă erau Nishijin și Sankyo. Majoritatea exponatelor de pe site-urile de licitații online datează din anii 1970.

Începând cu 1980, mașinăriile pachinko au început să conțină tot mai multe caracteristici electronice, având nevoie de curentul electric pentru a funcționa. În locul mânerului mecanic din crom, aceste mașinării au un buton rotund care poate fi rotit pentru a controla viteza bilelor. Există mai multe tipuri de mașinării pachinko și regulamente de salon, dar majoritatea se bazează pe același stil de a juca. Pentru a juca pachinko, jucătorii pot cumpăra bile din metal introducând fie numerar, fie cartele plătite în avans, sau  cartela de membru direct în mașinăria pe care vor să o folosească. În saloane o rată de schimb de 4 yeni pentru bilă, 1000 de yeni (in jur de 12.00$ USD) îți va asigura 250 de bile. Aceste bile sunt apoi eliberate din tava în mașinărie cu scopul de a încerca să se câștige mai multe bile. Mașinăriile pachinko au un automat digital pe un ecran întins în mijlocul interfeței, iar obiectivul este aici obținerea a trei numere sau simboluri consecutive pentru un jackpot.

În timp ce automatul se învârtește, cănd primele două numere sau litere ale rundei se potrivesc, programul digital va intra aproape întotdeauna pe comandă « reach », în care apar mai multe animații și filme înainte ca rezultatul final să fie cunoscut, numai pentru a da jucătorului un plus de entuziasm. În mare parte mașinăriile pachinko oferă diferite șanse în atingerea jackpotului, pe o scară de la 1 la 40 sau de la 1 la 480. Cu toate acestea, cel mai des întâlnită scară printre mașinăriile de astăzi este de la 1 la 100, 1 la 300 și 1 la 400. Dacă jucătorul reușește să scoată trei numere sau simboluri consecutiv pentru a obține jackpotul mașinăria va intra pe comandă « payout ».

În funcție de tipul de mașinărie pachinko la care se joacă, comanda de plată durează de obicei 15 runde. În timpul fiecărei runde, printre mai multe animații și filme ce rulează pe ecranul central o poartă mare de plată se deschide la baza interfeței mașinăriei iar jucătorul trebuie să încerce să trimită bilele prin ea. Fiecare bilă care pătrunde prin această poartă aduce jucătorului 12 bile care vor fi primite separat printr-o tavă de la bază mașinăriei, iar aceste bile vor putea apoi să fie plasate într-o găleată de bile astfel încât jucătorul să le folosească după cum dorește. Plata medie totală pentru un jackpot este de aproximativ 1250 bile sau echivalentul a 5000 de yeni.

Ca la toate jocurile de noroc, șansele de câștig ale mașinăriei pachinko se presupune că sunt în favoarea casei. Potrivit legii numerelor mari, șansele individuale ale oricărui jucător se vor apropia de aceste șanse de masă printr-o joacă prelungită. Astfel, din punct de vedere matematic, în mod sigur nu există o strategie câștigătoare pentru patchinko (vezi de asemenea: teoria probabilității, determinarea). Cu toate acestea, există strategii câștigătoare din punct de vedere cultural, de exemplu sunt comercializate, se discută despre ele și sunt folosite de mulți oameni.

În Japonia gamblingul în industria privată este ilegal, dar saloanele patchinko sunt tolerate în mod tacit de autoritățile japoneze ca “semi-gambling” și nu sunt catalogate drept centre de activitate ilegală într-un mod categoric. Orice activitate cu potențial ilicit este evaluată de la caz la caz. Chiar și atunci, numai saloanele a căror activitate  necinstită este foarte evidentă vor fi închise, de exemplu saloanele care manipulează șansele de câștig ale mașinăriilor cînd acestea se află deja în uz. În Japonia atitudinea față de patchinko variază de la a fi considerat un mod de a-ți câștiga existența până la a fi stigmatizat.

Taiwan este o altă regiune ce trece acum printr-o mare afinitate pentru patchinko, fiind o forma de gambling care păcălește legea. Crima organizată administrează multe saloane patchinko deoarece asigură o fațadă pentru cămătărie, spălare de bani, servicii de escortă, fiind totodată și o sursă de venit.

În Japonia, datorită legalității la limită, industria patchinko are o relație strânsă cu poliția japoneză. În deceniile anterioare, când patchinko era perceput ca un hobby aparent inofensiv, această relație nu exista. Cu toate acestea, în prezent, datorită presiunii publice și politice în creștere, poliția japoneză este mult mai activă în ceea ce privește legalizarea saloanelor și încearcă uneori să facă din ofițerii pensionați membri ai companiilor patchinko.

Așa cum s-a menționat mai sus, în prezent majoritatea saloanelor patchinko sunt obligate să plătească o “taxă de gambling” neoficială, care este strânsă din câștigurile jucătorilor, sub formă de mită pentru polițiștii care tolerează ceea ce în alte condiții ar fi considerate activități ilegale. În mod normal poliția va închide saloanele patchinko dacă acestea modifică în mod evident șansele de câstig atunci când mașinăriile sunt în uz sau dacă au fost modificate semnificativ încât să determine mari pierderi de bani din partea jucătorilor, prin utilizarea unui al treilea dispozitiv electronic. De aici, raidurile neașteptate ce se desfășoară în saloanele bănuite de asemenea modificări sunt ceva obișnuit în Japonia de azi.

Un incident interesant care exemplifică nivelul înalt de toleranță al poliției japoneze pentru gamblingul din saloanele patchinko a avut loc în 2005. În luna mai a acelui an, un salon particular din Kanagawa a reclamat la poliția locală că cineva a contrafăcut câștigul, obținând aproape 60,000$ numerar prin comercializarea lui la un exchange din apropiere. Cu toate acestea, chiar și pe baza unor informații ce dovedeau existența unei colaborări între salon și centrul de schimb, care prin lege ar trebui să fie entitate independentă de industria patchinko, poliția nu a închis nici salonul și nici centrul de schimb, ci a demarat urmărirea hoțului respectiv.