NU ne mai închideți! NU noi răspândim virusul!

Oportunitatea digitalizării relațiilor de muncă

joi, 24 iunie 2021

Marius-Cătălin Preduț revine în paginile revistei noastre cu un material dedicat oportunității digitalizării și modernizării relațiilor de muncă. În acest mod încercăm să aflăm de la unul dintre cei mai importanți specialiști în domeniul dreptului muncii de la noi din țară dacă acest proces este unul oportun în acest moment, dacă aduce beneficii reale angajaților și angajatorilor și dacă acest lucru înseamnă implicit și imbunătățirea relațiilor dintre angajat și angajator.

Marius-Cătălin Preduţ

De ce ar trebui să se modernizeze/digitalizeze relațiile de muncă? Cu ce i-ar ajuta și pe unii (angajați) și pe alții (angajatori)?

Relațiile de muncă, asemănător oricăror relații în care este implicat omul (relațiile economice, sociale, culturale, politice s.a), nu sunt singulare și independente, ci sunt atât în relație unele cu altele, cât și cu mai multe evenimente sau fenomene.

Pornind de la sensul de bază al fenomenului de digitalizare (de a manevra cu degetele o aparatură electronică sau de control), este evident că noile tehnologii au ajuns a fi la îndemâna a cât mai multor oameni, inclusiv a salariaților, în sarcinile curente pe care le primesc, dar și a angajatorilor, în organizarea, coordonarea, verificarea și monitorizarea activităților specifice. Ultimele revoluții industriale, inclusiv aceasta la care suntem parte, Industria 4.0 despre care am scris încă din anul 2018 ediția a II-a a Codului muncii comentat, au avut în vedere angrenarea tehnologiilor (pornind de la cea cu aburi până la cele din prezent) în procesele de muncă mult repetitive și/sau împovărătoare pentru oameni. Astfel, înlocuirea omului de către mașina nu este un fenomen nou, ci unul continuu, de câteva secole încoace.

Ceea ce este particular noilor tehnologii este faptul ca acestea nu tind doar la a înlocui activitățile repetitive și/sau grele desfășurate de către oameni, ci și activitățile intelectuale, considerate până în ultimele decenii specifice doar oamenilor și dificil, chiar imposibil, a fi îndeplinite prin tehnologii industriale.

Astfel, ca un răspuns intermediar, prin prisma ideologiilor, a culturii și politicilor actuale, noile tehnologii și inteligența artificială sunt considerate utile și a-i ajuta pe salariați și/sau angajatori până în punctul în care aceștia nu sunt înlocuiți pe deplin, anume până în acel punct în care salariatul nu mai poate desfășura acele activități pentru care a fost instruit și educat, iar, implicit, angajatorul, ca entitate antreprenorială, devine ineficient în a executa anumite lucrări sau servicii (publice ori particulare).

digitalizarea relatiilor de munca

Credeți că este un moment prielnic pentru derularea procesului de modernizare a relațiilor de muncă? De ce ar trebui realizat acum acest demers?

Modernizarea relațiilor de muncă, pe lângă alte aspecte, presupune la momentul actual flexibilizarea acestora. Cu ușurință se poate observa faptul că, pe de o parte, salariații urmăresc obținerea unui echilibru între viața privată și viața profesională (cu tendinta de a crea un avantaj vieții personale), iar angajatorii preferă angrenarea noilor tehnologii și a inteligenței artificiale în fluxul de producție a bunurilor și serviciilor. Pe termen scurt și punctual, acest ultim deziderat al angajatorilor intră în conflict cu dreptul salariaților de a fi protejați, în special împotriva desființării locurilor de muncă, de a li se asigura stabilitatea ocupării unui loc de muncă pentru care au fost educați și perfecționați.

Cât despre modernizarea relațiilor de muncă, bineînțeles că în prezent, mai mult ca în alte dăți din ultimele decenii, discutăm de o oportunitate reală în acest sens. În aceasta perioadă, când pandemia poate constitui un motiv sau un pretext al adaptării ori modificării raporturilor de muncă, atât angajatorii, cât și salariații trebuie să conștientizeze necesitatea acceptării noilor realități și să nu se opună obedient acestora.

În ce ar trebui să rezide modernizarea relațiilor dintre angajat și angajator? Care este efectul concret imediat?

Modernizarea relațiilor de muncă dintre angajator și salariat presupune, în esență, ameliorarea și îmbunătățirea condițiilor de muncă, din perspectiva salariaților, iar din perspectiva angajatorilor creșterea randamentului muncii. Acestea sunt efectele concrete imediate urmărite în cadrul derulării relațiilor de muncă și, în special, al modernizării acestora.

În prezent, modernizarea relațiilor de muncă presupune și este impusă de două elemente fundamentale: flexibilitate și digitalizare. Cele două elemente se întrepătrund, ambele sunt deopotrivă cauza și efect, unul pentru celalalt.

Digitalizarea este impusă de noile tehnologii de comunicare care permit desfășurarea muncii de către salariat în alte condiții decât cele clasice. Aceste noi tehnologii permit cu ușurință angajatorului să monitorizeze de la distanță activitatea salariatului care, la rândul său, poate desfășura activitatea în regim de telemuncă, eliminandu-se astfel alocarea de importante resurse de timp, umane și finaciare.

Credeți că digitalizarea relațiilor de muncă înseamnă implicit și imbunătățirea relațiilor dintre angajat și angajator?

Cum am arătat și susținut atât în cadrul Conferințelor UpDate Work [link https://www.youtube.com/watch?v=XuazriGgV_s], cât și în cadrul Dialogurilor MCP [link https://www.youtube.com/watch?v=7tqpnw3rZZk], digitalizarea prin ea însăși și privită singular nu poate conduce la îmbunătățirea relațiilor de muncă. Angrenarea eficientă a digitalizării în acest domeniu social și, deopotrivă, economic, trebuie însoțită de creativitatea angajatorilor și readaptarea continuă a salariaților. Cum noile tehnologii și inteligența artificială tind la înlocuirea muncilor grele și repetitive ale salariaților, este evident că factorul creativ și adaptarea continuă și reală a fiecărui individ pot conduce la îmbunătățirea relațiilor de muncă, precum și la menținerea acestora.

Sunt destule persoane (indiferent de vârstă) pentru care contează mai mult hârtia pe care este scris ceva decât o evidență electronică pe un server, pentru că hârtia nu se pierde și are o “valoare” mai mare atunci când vrei să dovedești ceva în instanță, de exemplu. Cum credeți că va răspunde digitalizarea în dreptul muncii acestui deziderat (nevoi)?

Cele două modalități de stocare a documentelor, pe suport de hârtie sau electronic, nu se exclud. În contextul digitalizarii și a relațiilor de muncă discutăm de o preferință mai mare a angjatorilor către digitalizarea documentelor necesare derulării optime a raporturilor de muncă cu salariații, precum și în relația cu autoritățile și instituțiile statului.

Întâi de toate, cum este și firesc, existența tehnologiilor digitale și accesul facil la acestea determină o astfel de preferință a angajatorilor și, în special, a departamentelor și societăților de administrare a resurselor umane. Pe de altă parte, trebuie acceptat faptul că dacă se reclamă necesitatea flexibilizarii relațiilor de muncă, este necesar a fi de acord și cu anumite schimbari.

Nici hârtia, nici documentele în format electronic nu sunt infailibile, indestructibile și nealterabile. Din contră, un document electronic poate fi stocat în condiții mult mai bune față de un document pe suport de hârtie, chiar fară a se altera în vreun mod. În plus, noile tehnologii, care se vor îmbunătății continuu, permit aplicarea în condiții sigure și de siguranță atât a semnăturii electronice (care confirmă că persoana semnatară este într-adevar chiar cea care a semnat și și-a însușit documentul respectiv), cât și a datei certe (certificarea faptului că la o anumită data, ci nu ulterioară, a fost emis și semnat un anumit document)

Evident, în situația în care o persoană are suspiciunea că un document pe hârtie “ar conta” mai mult ca un document în format electronic, are posbilitatea de a-și crea o arhivă cu documentele pe care le consideră importante.

Însă o problemă importantă a documentelor în format electronic o va constitui protecția datelor cu caracter personal cuprinse în acestea, în condițiile în care datele personale colectate, prelucrate și stocate în format electronic sunt mai predispuse folosirii fară drept sau în alte scopuri decât în situația în care datele personale sunt stocate în sistem letric. În acest caz, angajatorii, ca operatori de date cu caracter personal, precum și persoanele împuternicite de către aceștia, au obligația de respecta reglementările naționale și europene privind protecția datelor cu caracter personal.

Marius-Cătălin Preduţ este avocat, membru al Baroului București, fondatorul şi coordonatorul MCP© Cabinet avocaţi (www.mcp-avocati.ro), specializat, încă de la înfiinţare, în domeniul relaţiilor de muncă şi comerciale, precum şi, ulterior, în domeniul protecţiei datelor personale, a drepturilor de autor şi a vieții private.

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *