FRF nu are nicio bază de argumentare pentru încercările de a dobândi dreptul de a licenția, pe linie sportivă, operatorii de pariuri
Reprezentanții Federației Române de Fotbal (FRF) au susținut foarte fervent în ultimele săptămâni o serie de amendamente la Proiectul de Lege de aprobare a OUG 38/2017 de modifcare a Legii Sportului 69/2000.
În rezumat, respectivele amendamente propun instituirea prin lege a obligației din partea organizatorului de pariuri de a obține o licență din partea federațiilor sportive naționale spre a putea oferi pariuri pe rezultate ale evenimentelor din respectivul sport.
Bineînțeles că FRF este cea mai interesată dintre federațiile sportive în a obține o astfel de prevedere, dat fiind că eventualele cuantumuri financiare obținute de la operatorii de pariuri ar merge, în proporție covârșitoare, spre fotbal.
Mai jos regăsiți o cercetare a Romanian Bookmakers cu privire la ponderea diverselor sporturi autohtone, ca evenimente pe care mizează pariorii din România:
| Sport | % din totalul biletelor plasate care au conținut evenimente organizate de federațiile sportive din România | % din cuantumul mizei totale plasate mizat pe evenimente organizate de federațiile sportive din România |
| Fotbal | 4.83 | 6.77 |
| Handbal | 0.037 | 0.087 |
| Baschet | 0.015 | 0.027 |
| Fotbal in sala | 0.00084 | 0.0020 |
| Volei | 0.00064 | 0.0015 |
| Polo | 0.00001 | 0.000014 |
Se observă în primul rând că ponderea evenimentelor sportive autohtone în biletele plasate de pariorii români este una mică (circa 5%). Astfel, respectând principiul proporționalității (prețul corect plătit pentru un bun sau un serviciu) în eventuala negociere pentru “dreptul comercial asupra rezultatelor evenimentelor sportive”, nu se va genera nici măcar pentru FRF un venit substanțial din exploatarea acestui “drept”. Iar pentru handbal, baschet, volei sau polo, cuantumurile financiare asigurate astfel ar fi cu adevărat derizorii.
De aici două concluzii:
- Confruntați cu solicitări fanteziste din partea federațiilor sportive naționale, operatorii au la îndemână decizia eliminării din oferte a evenimentelor sportive autohtone, dat fiind că impactul operațional nu va fi unul semnificativ;
- Eventualele venituri asigurate în baza “dreptului comercial al federaţiilor sportive naţionale asupra evenimentelor sportive” vor sta, în proporție covârșitoare, în dreptul FRF.
“FRF este persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ, autonomă, neguvernamentală”, conform Statutului FRF (poate fi consultat pe portalul web www.frf.ro)
Astfel, în fapt, prevederile propuse nu vor crea decât situația aberantă de a obliga printr-un act normativ ca mai multe societăți comerciale să cedeze din încasări către o altă entitate de drept privat, în baza unui drept comercial fictiv.
Mergând mai departe, în legătură cu argumentația pe care o folosesc reprezentanții FRF, Romanian Bookmakers aduce următoarele edificatoare clarificări:
- 1. Prin aplicarea amendamentelor susținute de FRF se determină încălcarea OUG 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, prin condiționarea licenței de funcționare acordată de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) de cea acordată de federațiile sportive.
În punctele de vedere susținute de MTS și ONJN pe aceeași tematică, însușite ca puncte de vedere ale Guvernului, se iterează că, prin reglementările propuse de FRF se produce o eludare a rolului ONJN de exercitare a autorității de stat în domeniul jocurilor de noroc.
Astfel, în Romania, organizarea și exploatarea activității de jocuri constituie monopol de stat și se desfășoară în condițiile OUG 77/2009, privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc. Acest act normativ reglementează faptul ca administrarea monopolului de stat este exercitată exclusiv de ONJN, în baza OUG 77/2009.
OUG 77/2009, Art. 1:
(1) Organizarea şi exploatarea activităţii de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat şi se desfăşoară în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Statul poate acorda dreptul de organizare şi exploatare a activităţii de jocuri de noroc în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, pe bază de licenţă de organizare a jocurilor de noroc pe fiecare tip de activitate, astfel cum acestea sunt clasificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, şi de autorizaţie de exploatare a jocurilor de noroc, documente nominale şi limitate în timp, ce vor fi exploatate în mod direct de deţinătorul licenţei.
OUG 77/2009, Art.15, alin.8:
(8) Licenţa de organizare şi autorizaţia de exploatare a jocurilor de noroc permit operatorului economic care le-a obţinut să desfăşoare activitatea pe întregul teritoriul României, fără a fi necesară obţinerea de autorizaţii, aprobări, taxe suplimentare, avize ori licenţe din partea altor autorităţi.
Permiterea acordării de licențe de către federațiile sportive naționale către operatorii de pariuri sportive intervine, așadar, fundamental în rolul ONJN, cu implicații directe asupra colectării bugetare asigurate din activitatea comercială de exploatare de pariuri sportive.
- 2. Analogia întreprinsă de FRF a presupusului <drept comercial> asupra rezultatului evenimentului sportiv în sine cu dreptul comercial de transmisie TV sau pe alt suport media nu este susținută legislativ.
FRF își susține poziția și prin invocarea unei analogii cu dreptul federației din respectiva ramură sportivă de a comercializa drepturile de transmisie TV sau pe alt suport media privind evenimentele sportive pe care le organizează. Chiar FRF, în poziția sa publică, asimilează aceste drepturi unor <drepturi de proprietate intelectuală>, invocând că, după aceeași rațiune legislativă, trebuie să fie recunoscut și un <drept comercial> asupra rezultatului evenimentului sportiv.
Această considerație a FRF nu este însă susținută legal, ba chiar dimpotrivă, de vreme ce este foarte clar legiferat până unde poate merge revendicarea unui drept de proprietate intelectuală. Așadar, un astfel de drept este reglementat de Legea drepturilor de autor și drepturilor conexe, nr. 8/1996.
Dacă drepturile de transmisie TV sau pe alt suport media sunt protejate ca drepturi de proprietate intelectuală de către acest act normativ, în schimb se reglementează tot explicit că o informație sau o știre de presă, simplul fapt sau simplele date nu pot face obiectul revendicării unor astfel de drepturi:
Articolul 9 din Legea drepturilor de autor și drepturile conexe, nr. 8/1996:
Nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor următoarele:
a)ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele matematice ca atare și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b)textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora;
c)simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice și ale organizațiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și medalia;
d)mijloacele de plată;
e) știrile și informațiile de presă;
f) simplele fapte și date.
Este evident că un eveniment sportiv este o informație de presă și, mai mult, este un simplu fapt public, după cum rezultatele sportive sunt simple date, fapte și, de asemenea, informații de presă, deci nu pot face obiectul unui drept comercial. Fiind o informație publică, evenimentul sportiv și rezultatul acestuia pot fi reutilizate de oricine, fie și în scop comercial, fără a comporta accesarea contracost a unui drept comercial sau a fi necesară o licențiere prealabilă.
- 3. Legislația europeană nu reglementează și nu încurajează exercitarea unui <drept comercial> asupra rezultatului evenimentului sportiv. Curtea Europeana de Justiție a tranșat subiectul, în sensul că rezultatul evenimentului sportiv nu poate face obiectul unor drepturi de proprietate intelectuală.
FRF argumentează și că Parlamentul European și Comisia Europeană ar încuraja atribuirea către organizatorii de competiții sportive a dreptului comercial asupra rezultatelor evenimentelor sportive.
FRF a invocat, în această ordine de idei, două Rapoarte emise de Comisii ale Parlamentului European, respectiv: Raportul referitor la jocurile de noroc online în piața internă (2011/2084(INI)) și Raportul referitor la o abordare integrată a politicii în domeniul sportului: bună guvernanță, accesibilitate și integritate (2016/2143(INI)).
Aceste rapoarte nu au însă valoare de reglementare legislativă, ci doar de identificare a unor direcții oportune de enunțare sau modificare viitoare a actelor normative europene în vigoare. Reprezintă doar studii asupra unor viitoare necesități de mai bună legiferare care pot sau nu să fie considerate oportune la generarea efectivă de legislație. Ori, de la momentul emiterii lor și până în prezent, aspectele evidențiate de reprezentanții FRF nu se regăsesc preluate în prezent în niciun text cu valoare de legislație la nivel european.
Nu există, așadar, niciun act normativ european și cu atât mai puțin unul cu statut de Directivă a Comisiei Europene, care să impună conceptul de <drept comercial asupra rezultatului unui eveniment sportiv> revendicat în amendamentele prezentate și să atragă o modificare a cadrului legislativ național.
În schimb, jurisprudența europeană ne clarifică fără echivoc această problematică:
În cauza C-203/02, William Hill (operator de pariuri din Marea Britanie) vs. British Horse Racing Board (organizatorul curselor hipice din Marea Birtanie). Curtea Europeană de Justiție a stabilit în hotărârea sa că operatorul de pariuri nu este grevat de a plăti organizatorului evenimentelor sportive drepturi ce rezidă din utilizarea informațiilor privind aceste evenimente în oferta de pariuri. S-a reținut astfel foarte clar că operatorul de pariuri nu datorează achitarea unui drept comercial către organizatorul de evenimente ale căror rezultate sunt folosite în ofertele de pariere, deoarece aceste informații sunt interpretate ca având atributul de bază de date. Astfel, rezultatele evenimentelor sportive se supun prevederilor Directivei Comisiei Europene 96/9/CE privind protecția juridică a bazelor de date.
Similar, și în alte două spețe soluționate de CEJ, respectiv C‑403/08 și C‑429/08, se stabilește că rezultatele evenimentelor sportive nu pot face obiectul revendicării unor drepturi comerciale, și acestea fiind două solide izvoare de jurisprudență.
În concluzie, Romanian Bookmakers consider că, deși reprezentanții FRF se străduiesc să lase senzația unei argumentații solide pentru demersurile dânșilor, realitatea este alta.
Adăugăm, la final și informația că toate cele expuse mai sus au fost aduse la cunoștința Comisiei de Învățâmânt, Știință, Tineret și Sport a Camerei Deputaților, MTS și ONJN de Romanian Bookmakers în zilele premergătoare publicării prezentei opinii.
