ReUniunea Profesioniştilor din Gambling - Ediţia a 9-a

OBLIGAȚII ALE ORGANIZATORILOR DE JOCURI DE NOROC STABILITE PRIN LEGEA NR. 129/2019 (Legea AML)

vineri, 23 iulie 2021
de Nicoleta BĂRĂGAN, Avocat colaborator, C.A. LUCA Mihai-Cătălin

de Nicoleta BĂRĂGAN, Avocat colaborator, C.A. LUCA Mihai-Cătălin

Nu este o noutate că între operatorii economici aflați sub incidența Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (în continuare „ Legea AML ”) se regăsesc și furnizorii de servicii de jocuri de noroc, desemnați în mod expres, prin art. 5 alin. (1) lit. d) din această lege, drept entități raportoare.

 

După trecerea unei perioade de aproximativ doi ani de la adoptarea Legii AML, organizatorii de jocuri de noroc încă se confruntă cu dificultăți de ordin practic și interpretare în aplicarea dispozițiilor legii.

În acest context, în considerarea implicațiilor pe care legislația în acest domeniu le antrenează în ceea ce privește activitatea de organizare și exploatare a jocurilor de noroc, ne propunem să readucem în discuție principalele obligații care incumbă acestor operatori economici, în calitate de entități raportoare.

 

  • Obligații de raportare

Cu referire la obligațiile de raportare care le revin organizatorilor de jocuri de noroc, menționăm că acestea implică două tipuri de raportări, respectiv raportări ale tranzacțiilor suspecte și raportări ale tranzacțiilor care nu prezintă indicatori de suspiciune.

În acest sens, în conformitate cu art. 6 din Legea AML, se impune transmiterea către Oficiu (ONPCSB) a unui raport pentru tranzacții suspecte în situațiile în care entitățile raportoare cunosc, suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni sau au legătură cu finanțarea terorismului sau că informațiile pe care entitatea raportoare le deține pot folosi pentru impunerea prevederilor legii.

Astfel de raportări privind tranzacțiile suspecte se transmit Oficiului, ca regulă, de îndată, înainte de efectuarea oricărei tranzacții aferente clientului, care are legătură cu suspiciunea raportată.

Totodată, în conformitate cu art. 7 din Legea AML, este necesară raportarea către Oficiu a tranzacțiilor (care nu prezintă indicatori de suspiciune) cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, inclusiv operațiunile care au o legătură între ele.

Totuși, în situația în care astfel de tranzacții sunt derulate prin intermediul unei instituții de credit sau financiare, obligația de raportare revine acesteia, cu excepția operațiunilor din activitatea de remitere de bani, care vor fi raportate de către entitățile raportoare, prin transmiterea către Oficiu de rapoarte privind transferurile de fonduri a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 2.000 euro.

Astfel de raportări privind tranzacții care nu prezintă indicatori de suspiciune se transmit Oficiului în cel mult 3 zile lucrătoare de la momentul efectuării tranzacției.

Apreciem util a menționa că „operațiunile care au o legătură între ele”, în sensul celor menționate anterior, sunt definite prin art. 2 lit. w) din lege drept operațiuni a căror valoare este fragmentată în tranșe mai mici decât echivalentul în lei al sumei prescrise, care au elemente comune, precum părțile tranzacțiilor, inclusiv beneficiarii reali, natura sau categoria în care se încadrează tranzacțiile și sumele implicate.

 

  • Obligația de a aplica măsuri de cunoaștere a clientelei

În ceea ce privește măsurile de cunoaștere a clientelei, acestea sunt prescrise de dispozițiile Legii AML sub trei categorii, respectiv: măsuri standard, măsuri simplificate și măsuri suplimentare.

În conformitate cu art. 13 alin. (2) din Legea AML, organizatorilor de jocuri de noroc le revine obligația de a aplica măsuri standard de cunoaștere a clientelei în momentul colectării câștigurilor, la cumpărarea sau schimbarea de jetoane, atunci când se efectuează tranzacții a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, printr-o singură operațiune.

Măsurile standard de cunoaștere a clientelei trebuie să fie aplicate astfel încât să permită entităților raportoare:

  • identificarea clientului și verificarea identității acestuia;
  • identificarea beneficiarului real și adoptarea de măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea acestuia;
  • evaluarea privind scopul și natura relației de afaceri și, dacă este necesar, obținerea de informații suplimentare despre acestea;
  • realizarea monitorizării continue a relației de afaceri.

Legea AML prevede și o excepție în care entitățile raportoare ar putea aplica anumite măsuri simplificate de cunoaștere a clientelei, pentru clienții încadrați la un grad de risc redus.

Cu toate acestea, înainte de a aplica măsuri simplificate de cunoaștere a clientelei, entitățile raportoare au obligația de a se asigura că relația de afaceri sau tranzacția ocazională prezintă un grad de risc redus, prin evaluarea tuturor factorilor de risc identificați, și cel puțin prin raportare la elementele reglementate prin art. 11 alin. (6) și art. 16 alin. (2) din Legea AML.

Prin Norma din 2021 de aplicare a Legii AML, emisă de ONPCSB, sunt reglementate, nelimitativ, modalități în care se pot aplica măsurile simplificate de cunoaștere a clientelei. Astfel de modalități se referă, printre altele, la: obținerea unui volum mai redus de informații referitoare la identificarea clientului și a beneficiarului real; diminuarea intensității extinderii și gradului de monitorizare și verificare a tranzacțiilor.

În antiteză cu posibilitatea aplicării măsurilor simplificate, în toate situațiile care pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, entitățile raportoare sunt obligate să aplice măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei.

Prin Legea AML se reglementează anumite situații în care riscul sporit este prezumat, spre exemplu:

  • în cazul relațiilor de afaceri și tranzacțiilor care implică persoane din țări care nu aplică sau aplică insuficient standardele internaționale în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului sau care sunt cunoscute la nivel internațional ca fiind țări necooperante;
  • în cazul tranzacțiilor sau relațiilor de afaceri cu persoane expuse public sau cu clienți ai căror beneficiari sunt persoane expuse public, inclusiv pentru o perioadă de cel puțin 12 luni începând cu data de la care respectiva persoană nu mai ocupă o funcție publică importantă.

În acest sens, amintim că entitățile raportoare au obligația de a dispune de sisteme adecvate de gestionare a riscurilor, inclusiv de proceduri bazate pe evaluarea riscurilor, pentru a stabili dacă un client sau beneficiarul real, în sensul legii, al unui client este o persoană expusă public.

Și în acest caz, prin Norma din 2021 de aplicare a Legii AML sunt reglementate, nelimitativ, modalități de aplicare a măsurilor suplimentare de cunoaștere a clientelei, precum: obținerea de informații suplimentare cu privire la client; efectuarea de verificări suplimentare, cum ar fi căutări pe internet folosind surse independente și deschise; efectuarea de monitorizări suplimentare ale relației de afaceri, prin creșterea numărului și duratei verificărilor efectuate și selectarea modelelor de tranzacții care necesită verificări suplimentare.

Anumite măsuri suplimentare sunt reglementate în mod specific prin Legea AML în cazul tranzacțiilor ocazionale sau al relațiilor de afaceri cu persoane expuse public sau care au ca beneficiar real persoane expuse public (spre exemplu, adoptarea de măsuri adecvate pentru a stabili sursa averii și sursa fondurilor implicate în relații de afaceri sau tranzacții cu astfel de persoane), precum și în cazul relațiilor de afaceri sau tranzacțiilor care implică țări terțe identificate de Comisia Europeană drept țări cu grad înalt de risc (spre exemplu, obținerea de informații suplimentare privind natura relației de afaceri care se dorește a fi stabilită).

Astfel cum se poate observa, obligația de aplicare a măsurilor de cunoaștere a clientelei este dependentă într-o mare măsură de îndeplinirea în mod corespunzător de către entitățile raportoare a obligațiilor de evaluare a riscurilor asociate de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

Conform art. 11 alin. (7) din Legea AML, „Entitățile raportoare au obligația de a demonstra autorităților cu atribuții de supraveghere și control sau organismelor de autoreglementare că măsurile de cunoaștere a clientelei aplicate sunt corespunzătoare din punct de vedere al riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care au fost identificate”.

 

  • Alte obligații

În plus față de cele deja punctate, organizatorilor de jocuri de noroc, în calitate de entități raportoare, le revine, în temeiul Legii AML, un număr însemnat de alte obligații specifice, între care enunțăm cu titlu general: obligația de evaluare a riscurilor (menționată incidental în secțiunea anterioară), obligația de păstrare a documentelor, precum și, după caz, obligația de desemnare a uneia sau a mai multor persoane cu responsabilități în aplicarea Legii AML sau obligația de elaborare și implementare de politici și norme interne, mecanisme de control intern și proceduri de administrare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului.

 

 

În încheiere, amintim că, pentru sectorul jocurilor de noroc, prin Legea AML a fost desemnat Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) drept autoritate cu rol de reglementare și supraveghere sectorială și control.

În această calitate, ONJN este abilitat, printre altele, să emită reglementări sectoriale, pe care organizatorii de jocuri de noroc sunt obligați să le ia în considerare inclusiv, cu titlu de exemplu, în cadrul activităților de evaluare a riscului de spălare a banilor și finanțare a terorismului și de aplicare a măsurilor de cunoaștere a clientelei.

Întrucât termenul stabilit de lege pentru emiterea reglementărilor sectoriale a fost depășit, întreaga industrie așteaptă cu interes emiterea acestora, în speranța că prin reglementările sectoriale se va clarifica și facilita punerea în aplicare a dispozițiilor Legii AML de către organizatorii de jocuri de noroc.

 

 





Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *