Obligația organizatorilor de jocuri de noroc de constituire a garanției în favoarea organului fiscal

Pe lângă energia pe care societatea în ansamblu a redobândit-o ca urmare a încheierii unui (prea) lung ciclu electoral, luna mai pare a fi marcată de schimbările care se întrezăresc (încă) timid în ceea ce privește activitatea Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, care, sub o nouă echipă de management, pare determinat să revoluționeze administrarea domeniului jocului de noroc.

de Teodora Luca, avocat definitiv la Cabinet de Avocat ’’Luca Mihai Cătălin’’

Teodora Luca, avocat definitiv la Cabinet de Avocat ’’Luca Mihai Cătălin’’

Sperăm că un aport substanțial în definirea noii abordări a O.N.J.N. va fi reprezentat de interpretarea pe care instanțele judecătorești au definitivat-o recent într-o serie de cauze civile,  generate de maniera defectuoasă în care autoritatea a interpretat și a aplicat dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 77/2009, astfel cum au fost modificate de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 82/2023, ulterior de Legea nr. 107/2024 și, la numai 2 luni de la aprobarea acesteia, de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2024.

În seria remediilor aplicate de instanța de judecată, analizăm în cuprinsul acestui articol obligația de majorare a fondului de garanție până la valoarea stabilită de OUG 82/2023, stabilită în sarcina organizatorilor de jocuri de noroc care dețineau licența de organizare valabilă la data intrării în vigoare a ordonanței.

Măsura a fost pusă în aplicare de ONJN, care a somat toți organizatorii de jocuri de noroc să se conformeze noii obligații până la data de 1 ianuarie 2025, aplicând sancțiunea revocării licențelor societăților care nu au făcut dovada îndeplinirii condiției.

Curtea de Apel Pitești a suspendat executarea actului administrativ (și a obligației stabilite în sarcina societății), statuând, în decembrie 2024 că această interpretare este în aparență nelegală, aspect care rezultă la analiza prima facie a cauzei, dispunând suspendarea actului administrativ; soluția a fost confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, pe de o parte, a înlăturat susținerea O.N.J.N., potrivit căreia rezoluția emisă de autoritate nu ar fi act administrativ, iar pe de altă parte a confirmat soluția instanței de fond, sub aspectul aparenței de nelegalitate și a existenței unui prejudiciu iminent, palpabil, cauzat de executarea actului.

Raportat la soluțiile pronunțate de instanțele de judecată, concluzia care se prefigurează, este aceea că dispozițiile art. 29 alin. 8 din OUG 77/2009, astfel cum au fost modificate de OUG 82/2023, aprobată prin Legea 107/2024, nu sunt aplicabile situațiilor juridice născute anterior adoptării modificării legislative, respectiv nu sunt aplicabile organizatorilor de jocuri de noroc care desfășoară activitate în temeiul licenței de organizare și a autorizațiilor de exploatare emise anterior intrării în vigoare a legii noi (respectiv, emise înainte de 06.10.2023).

Condiția privind constituirea fondului de garanție se verifică la momentul acordării licenței de organizare a jocurilor de noroc, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 din OUG 77/2009:

Pentru acoperirea riscului de neplată a obligaţiilor faţă de bugetul general consolidat, organizatorii de jocuri de noroc (…) sunt obligaţi să constituie un fond de garanţie, pentru fiecare maşină electronică cu câştiguri, masă de joc din cazinou ori pentru fiecare locaţie, după caz, până la data depunerii documentaţiei în vederea acordării licenţei de organizare a jocurilor de noroc, în favoarea organului fiscal teritorial la care sunt înregistraţi (…).

Suplimentarea fondului de garanție este obligatorie în situația expres prevăzută de lege, respectiv în situația în care organizatorul de jocuri de noroc solicită extinderea autorizației cu locații sau mijloace de joc suplimentare, conform art. 29 alin. 2 și 3 din OUG 77/2009, dacă garanția suplimentară este prevăzută de lege:

2) În situaţia în care în cadrul termenului de valabilitate a licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc organizatorul în cauză solicită acordarea altor autorizaţii pentru exploatarea jocurilor de noroc sau suplimentarea numărului de mijloace de joc înscrise pe cele în vigoare, după caz, este obligat să reîntregească, înainte de depunerea solicitării, fondul de garanţie existent.

3) Organizatorii activităţii de pariuri sunt obligaţi să reîntregească fondul de garanţie înainte de depunerea notificării privind extinderea activităţii cu o nouă locaţie.

Având în vedere că societatea a constituit fondul de garanție în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la momentul emiterii licenței și nu se află în niciuna dintre situațiile care determină suplimentarea fondului de garanție, respectiv nu a solicitat extinderea autorizației de exploatare la alte activități, somarea societății să suplimenteze fondul de garanție începând cu data de 01.01.2025 este nelegală.

jocuri de noroc

Prin simpla emitere a deciziilor de licență și a autorizațiilor subsecvente, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a confirmat îndeplinirea condiției privind constituirea fondului de garanție în cuantumul, în forma și la termenul prevăzut de legea în vigoare la data emiterii licenței.

Conform dispozițiilor art. 10 alin. 1 și 2 din Normele metodologice de punere în aplicare a OUG 77/2009:

1) Licenţa de organizare a jocurilor de noroc se acordă individual, este netransmisibilă şi este valabilă pentru o perioadă de 10 ani de la data acordării, cu excepţia licenţei pentru organizarea jocurilor de noroc temporare, care are valabilitate 3 luni de la data acordării. Modelul licenţelor de organizare a jocurilor de noroc este prevăzut în anexele nr. 5a) şi nr. 5b), iar lista documentelor este prezentată în anexa nr. 6a).

2) Autorizaţia de exploatare a jocurilor de noroc se acordă operatorilor economici care deţin sau care solicită în acelaşi timp licenţă de organizare a activităţii şi este valabilă pentru o perioadă de 12 luni de la data acordării, (…).

Conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 litera c) și litera j) din Normele de punere în aplicare a OUG 77/2009, autorizaţia de exploatare a jocurilor de noroc conferă titularului dreptul de a desfăşura activitatea de jocuri de noroc tradiţionale şi la distanţă în România, iar licenţa de organizare a jocurilor de noroc conferă deţinătorului dreptul de a organiza jocuri de noroc tradiţionale şi la distanţă în România.

Condițiile de desfășurare a activității sunt cele prevăzute de legea în vigoare la momentul emiterii acestora, dispozițiile art. 150 alin. (1) lit. s) din Normele metodologice de punere în aplicare a OUG nr. 77/2009, fiind  edificatoare în acest sens:

„(1) Organizatorii de jocuri de noroc au, în funcție de specificul activității de jocuri de noroc desfășurate, următoarele obligații:

1. s) să asigure menținerea condițiilor avute în vedere la autorizare pe întreaga perioadă de valabilitate a autorizației;”.

În considerarea faptului că autorizația de exploatare este în mod intrinsec legată de existența licenței de organizare a jocurilor de noroc, aspect care rezultă neîndoielnic din analiza dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Normele metodologice, existența licenței de organizare fiind condiție primordială în vederea obținerii autorizației, regimul juridic aplicabil autorizațiilor subsecvente emise în temeiul licenței de organizare a jocurilor de noroc pe durata de valabilitate a acesteia (10 ani) este cel prevăzut de legea în vigoare la momentul emiterii licenței de organizare a jocurilor de noroc.

Relația esențială de dependență a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc de licența de organizare este confirmată de dispozițiile art. 12 alin. 5 din OUG 77/2009, potrivit cărora:

În situația în care un operator economic nu mai deține licența de organizare a jocurilor de noroc valida, indiferent de motivul care a generat această stare, autorizațiile de exploatare a jocurilor de noroc emise în favoarea acestuia își pierd valabilitatea cu aceeași dată, iar operatorul economic respectiv este obligat la plata taxelor de autorizare aferente, conform prevederilor art. 14, cu excepția situației prevăzute la art. 17 alin. (9²).

Acțiunea sancționatorie constând în aplicarea măsurii revocării licenței de organizare a jocurilor de noroc față de neîndeplinirea unei obligații care nu îi este opozabilă societății (respectiv majorarea fondului de garanție) este, prin urmare, nelegală, măsura putând fi aplicată numai în contextul în care se constată neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina societății.

Această interpretare este consolidată de faptul că actul normativ nou nu cuprinde dispoziții tranzitorii, respectiv nu reglementează în mod distinct situația licențelor și autorizațiilor de exploatare valabile la data emiterii legii noi. Pe cale de consecință, licențele și autorizațiile emise vor continua să producă efectele preconizate conform dispozițiilor legale aplicabile la momentul emiterii licențelor până la data încetării valabilității acestora.

La simpla lecturare a textului legal rezultă că, prin modificarea OUG 82/2023, legiuitorul a modificat condițiile de licențiere (respectiv cuantumul fondului de garanție constituit la dispoziția organului fiscal), fără ca prin aceasta să fie afectată valabilitatea actelor administrative (licențele) emise în temeiul legii vechi.

Instanțele de judecată s-au pronunțat, de altfel, în același sens, în cauze similare pronunțate în cauze în care ONJN este parte, confirmând în rânduri repetate că autoritatea nu poate impune condițiile prevăzute de legea nouă cu privire la actele administrative emise anterior intrării sale în vigoare, constatând nelegalitatea deciziilor prin care s-a dispus revocarea licențelor/ autorizațiilor urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de legea nouă în scopul licențierii/autorizării.

Dacă ar fi intenționat modificarea condițiilor de desfășurare a activității în temeiul licențelor și autorizațiilor în vigoare la momentul intrării în vigoare a legii noi, prin raportare la dispozițiile art. 26 din Legea 24/2000, actul normativ ar fi trebuit să conțină dispoziții tranzitorii (Proiectul de act normativ trebuie să cuprindă soluţii legislative pentru situaţii tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situaţii juridice născute sub vechea reglementare, dar care nu şi-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări. (…)

Lipsa prevederilor tranzitorii nu face decât să confirme intenția legiuitorului, exprimată și prin maniera în care textul este redactat, că intenția legiuitorului a fost ca noua condiție să se aplice procedurilor de licențiere demarate după intrarea în vigoare a legii noi.

Pentru cele mai multe dintre societățile care au suportat deja consecințele acestei interpretări, fie prin aceea că au executat obligația impusă de autoritate, fie că licențele lor au fost deja revocate, măsurile remediale aplicate de instanțe pot fi tardive.

Astfel cum afirmam în preambulul articolului, sperăm că acestea vor fi sursă de bune practici la nivelul autorității, pentru modificarea unora dintre îndelungatele cutume care nu își regăsesc temeiuri în cuprinsul legii, dar și sursă de inspirație pentru autoritățile decidente, în lumina anunțatelor viitoare schimbări legislative.