A walk through Tâncăbești and the Old City O raită prin Tâncăbești și prin Centrul Vechi

vineri, 6 iulie 2018

The reputed restaurant critic and gastronome, George Butunoiu, recently visited two different places in order to try the best foods Bucharest and its surroundings can offer. You don’t always stumble upon good food, though… Let us see what dishes he tasted and what he thought of the two locations described today: Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) and The Old Sibiu.

 

You go to Tâncăbești for whatever you want, but not food…

 

by George Butunoiu

 

I arrived at Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) on the Tâncăbești Lake for the fourth time in recent years, and that’s the same number of times I ate plain fish food, to leave it at that.

Two Lakes, Two Brothers, restaurant pescaresc si complex turistic pe lacurile Tancabesti

To start with the beginning, Two Lakes, Two Brothers, also known as the Cherhanaua La Parfene, is a complex with a huge restaurant and a very small guest house on the Tâncăbești Lake – two lakes divided by something, to be more precise, that also being where it gets its name from. On your way from Ploiesti to Bucharest, on the road, you veer left when you see the lake, go another 1 km on the bank and you’re there.

 

Once you arrive at Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene), this is what you see: on the right, there are many buildings, initially built without thinking that client could some day come there. And even now I don’t believe they look all that different from what they were in the beginning. They have the kitchens, somewhat at a distance a case on which you see “guest house” written, and they subsequently made a awning, which is better isolated, where, I believe, they keep the restaurant open in the winter.

 

On the left, however, right on the lake bank, they have made some huge pavilions and terraces, which can hold hundreds. All wood, pictures of fishermen and fish, sound equipment, a sign that they also have wedding receptions there and other parties. I am very glad when the people from restaurants allow me to take many pictures, this saves me from making a longer and incomplete description, regardless of how much detail I try to go into. they also have a playground for children, with a lot of installations.

 

Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) is a fish restaurant, of course, with a great deal of the fish coming exactly from the associated lakes. I had a fish appetizer here, some fish rolls with no taste, but full of bones, with roe, also tasteless; the smoked fish was good, the bread was tasteless. Then I had a soup with fish-balls, also sort of tasteless. The fried carp was good, fresh, soft, with taste, the polenta however was tasteless, made from the cheapest corn flour from the supermarket, and pulped. And the garlic sauce was a joke: simple water with a few slices of garlic which did not even remotely taste like garlic, they tasted like nothing actually.

 

The service at Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) was a surprise, unexpectedly good, compared to the poor experiences I still recall from the previous visits. A young, thin waiter, smiling and pleasant, which whom I could speak more naturally and pleasantly than with other hundreds of waiters in the fanciest restaurants in Bucharest.

 

Several people were eating inside, dressed for site work and fishing, one was in house slippers. The owner was among them, I didn’t figure out which one of them he was, I didn’t even ask, I didn’t have the slightest wish to have a conversation with any of them.

 

However, they told me that during the weekend, Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) is full, and that’s what I heard, as well, and I think that’s when they make their turnover for the whole week.

 

Tâncăbești Lake is beautiful because, first of all, it’s large, and it’s pleasant to sit on its bank, on the terrace, when the weather is nice. No wonder everybody goes to Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) during the summer. However, I did hear that some people go there for their fish food. If they come from the surrounding villages, I understand that, but if you’d tell me that anyone from Bucharest would go all that way for something else than sitting on the lake’s bank, I would stare at him with sadness…

 

Pitiful

 

by George Butunoiu

 

The Old Sibiu is a restaurant that has some age to it. I remember when it opened, they had big plans, but I guess they all crumbled, as have those of everyone else who took a shot at the place.

The Old Sibiu, restaurant cu bucatarie transilvaneana in Centrul Istoric al Bucurestiului

The first one to take over the space and give it a make-over was Mitică Dragomir, the football guy, who opened the first restaurant there, I believe it was called Bogdani, after his son. It was full for several weeks, because the papers made a big fuss about it, then it became a ghost town, and so it remained. Then it became something Italian, maybe another one after that one, I can’t even remember, I lost count. Anyway, all of them positioned themselves as luxurious restaurants, because they couldn’t ruin the design made by Mitică Dragomir for a huge amount of money.

 

The Old Sibiu is at the ground floor and basement of an old building (all the buildings in that area are old) behind Palatul Telefoanelor (the palace of telephones), Hotel Novotel and Teatrul Mic (the small theater) – exactly between these three. It is said that the “royal bar” was in that spot, near the Royal Palace, where the king used to come for a drink.

 

There are two large salons at The Old Sibiu, if you can call them that: one on the ground floor with a large hole in the middle of it, through which you can see the even larger salon in the basement. Mitică Dragomir designed the space according to communist luxury standards, which you can’t find in this day and age anymore, except if it was somehow preserved from back then in some place. The works are well-done, quality materials, nothing to be said. Those at The Old Sibiu only brought in some traditional chairs and tables, which are in contrast with the rest of the decorum, not assonant, just surprising.

 

The Old Sibiu has a Transylvanian menu, of course, but also an “international” one, just for the sake of it, just so that they don’t seem more “country” compared to the other Bucharest restaurants with mile-long menus. Dishes from the Mărginimea Sibiului (a region near Sibiu), the entire Ardeal (Transylvania), with Hungarian and Saxon accents – it’s written on their web-site.

 

I had a varză a la Cluj (Cluj-style baked cabbage) and pork ribs with fries. The fries were so and so, the ribs were strange, old, reheated, and the varză a la Cluj was a mockery, as they put it on my plate frozen. And when I say frozen, I mean that ice was breaking in my teeth, they didn’t even have the decency to reheated well enough after taking it out of the freezer. Pitiful!

 

The service was good, however, with a very pleasant waiter. And of course, for such food, the prices are pretty high. No clients, not one, and never have I ever seen someone at The Old Sibiu anytime that I have passed it by. If they are still open after so many years, I suppose they use the space as an even hall and nothing more, and maybe they get a weird tourist now and again, if they advertise themselves on the Internet. 

Reputatul evaluator de restaurante și gastronom, George Butunoiu, a ajuns de curând în două locuri diferite pentru a testa cele mai bune mâncăruri pe care le poate oferi Bucureștiul și împrejurimile sale. Nu găsești tot timpul mâncare bună însă… Vă propunem să vedem ce preparate a încercat și ce impresie i-au lăsat cele două locații descrise azi: Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) și The Old Sibiu.

 

Te duci pentru ce vrei la Tâncăbești, dar nu pentru mâncare…

 

de George Butunoiu

 

Am ajuns la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) de pe Lacul Tâncăbești pentru a patra oară în ultimii ani, și de tot atâtea ori am mâncat o mâncare pescărească, banală, ca să nu spun mai mult decât atât.

Two Lakes, Two Brothers, restaurant pescaresc si complex turistic pe lacurile Tancabesti

Ca să o iau cu începutul, Two Lakes, Two Brothers, cunoscut și ca Cherhanaua La Parfene, e un complex cu un foarte mare restaurant și cu o foarte mică pensiune pe Lacul Tâncăbești – două lacuri despărțite de ceva, ca să fiu mai precis, și de acolo și numele. Cum vii de la București spre Ploiești, pe șosea, o cârmești la stânga când vezi lacul, mai mergi 1 kilometru pe mal, și ajungi.

 

Odată ajuns la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene), vezi așa: pe dreapta sunt mai multe clădiri, făcute inițial fără gândul că ar putea veni clienți acolo într-o zi. Și nici acum nu cred că arată prea diferit față de ce fuseseră la început. Au bucătăriile, ceva mai încolo o casă pe care scrie „pensiune”, și au mai făcut ulterior și un fel de marchiză, mai bine izolată, unde cred eu că țin restaurantul deschis în timpul iernii.

 

În stânga, însă, chiar pe malul lacului, au făcut niște pavilioane și terase imense, intră sute de oameni în ele. Totul din lemn, poze cu pescari și pești, echipamente pentru sonorizări, semn că au și nuntași acolo și multe alte petreceri. Mă bucur când cei de la restaurante mă lasă să fac multe poze, asta mă scutește de o descriere mai lungă și incompletă, oricât de în detaliu aș încerca eu să povestesc. Într-o parte au și loc de joacă pentru copii, cu multe instalații.

 

Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) e un restaurant pescăresc, desigur, cu o bună parte din pești veniți chiar din bălțile aferente. Eu am luat o gustare pescărească cu niște rulade de pește fără niciun gust, dar pline de oase, cu icre, la fel, fără gust; peștele afumat a fost bun, pâinea fără gust. Apoi o ciorbă cu perișoare de pește, cam fără gust și aceasta. Crapul prăjit a fost bun, proaspăt, moale, cu gust, mămăliga nu, cu mălai din cel mai ieftin, de supermarket, si terciuita pe deasupra. Iar usturoiul a fost o bătaie de joc: apă chioară, și cele câteva așchii de usturoi nu aveau câtuși de puțin gust de usturoi, aveau gust de nimic, mai precis spus.

 

Serviciul a fost o mare surpriză la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene), neașteptat de bun, față de experiențele proaste pe care încă mi le aduc aminte de la vizitele de dinainte. Un chelner tinerel, subțire, plăcut și zâmbitor, cu care am putut vorbi mai natural și mai agreabil decât cu sute de alți chelneri din restaurantele cu cele mai mari pretenții din București.

 

Câțiva oameni mâncau înăuntru, îmbrăcați de șantier și de ieșit pe baltă, unul în papuci de casă. Era și patronul printre ei, nu mi-am dat seama care e, și nici nu am întrebat, nu țineam câtuși de puțin să fac o conversație cu vreunul dintre ei.

 

Totuși, mi-au spus că în weekend e plin la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene), și așa am auzit și eu, cred că atunci își fac cifra de afaceri pe toată săptămâna.

 

Lacul Tâncăbești e frumos fiindcă e mare, în primul rând, și e plăcut să stai pe malul lui, pe terasă, când e frumos afară. Nu e de mirare că vara se duce lumea la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene). Însă am auzit pe unii care spun că se duc acolo pentru mâncarea lor pescărească. Dacă vin din satele din jur, pot să-i înțeleg, însă dacă mi-ar spune vreun bucureștean că se duce atâta amar de drum pentru altceva decât să stea pe malul lacului, mă uit la el cu tristețe…

 

Lamentabil

 

de George Butunoiu

 

The Old Sibiu e un restaurant cu câțiva ani în spate. Îl țin minte când s-a deschis, aveau planuri mari, dar cred că s-au năruit, așa cum s-au năruit ale tuturor celorlalți care au făcut o încercare cu acel loc.

The Old Sibiu, restaurant cu bucatarie transilvaneana in Centrul Istoric al Bucurestiului

Primul care a luat spațiul și l-a renovat a fost Mitică Dragomir, cel cu fotbalul, care a deschis primul restaurant acolo, cred că Bogdani se chema, după numele lui fiu-su. A fost plin câteva săptămâni, pentru că au scris ziarele despre el, apoi s-a golit și așa a rămas. Pe urmă a fost ceva italienesc, poate că încă unul după aceea, nici nu mai știu, că am pierdut șirul. Oricum, toți s-au poziționat ca restaurante de lux, fiindcă nu puteau strica amenajarea făcută de Mitică Dragomir, cu o cheltuială imensă.

 

The Old Sibiu e la parterul și la subsolul unei clădiri vechi (toate clădirile sunt vechi acolo) din spatele Palatului Telefoanelor, al Hotelului Novotel și al Teatrului Mic – exact între acestea trei. Se zice că acolo era „barul regal”, aproape de Palatul Regal, unde venea regele la un pahar de ceva.

 

Sunt două saloane mari la The Old Sibiu, dacă le poți spune astfel: unul la parter cu o gaură mare în mijloc, prin care vezi salonul de la subsol, încă și mai mare. Mitică Dragomir a amenajat locul după standardele luxului comunist, pe care nu-l mai găsești astăzi decât dacă s-a întâmplat să fi rămas de atunci pe undeva. Lucrări bine făcute, materiale de calitate, nimic de zis. Cei de la The Old Sibiu au adus doar niște scaune tradiționale și ceva mese, care contrastează cu restul decorurilor, însă nu disonant, ci doar puțin surprinzător.

 

The Old Sibiu are un meniu transilvănean, desigur, dar și unul „internațional”, să fie și el acolo, să nu pară ei mai din provincie față de restaurantele bucureștene cu meniuri kilometrice. Preparate din Mărginimea Sibiului, întreg Ardealul, cu accente ungurești și săsești – scrie pe site-ul lor.

 

Eu am luat o varză a la Cluj și coaste de porc cu cartofi prăjiți. Cartofii au fost așa și așa, coastele aiurea, vechi, reîncălzite, iar varza a la Cluj o bătaie de joc, fiindcă mi-au pus-o înghețată în farfurie. Și când zic înghețată, zic de gheață care îmi trosnea în dinți, nu au avut nici măcar decența să o reîncălzească bine după ce au scos-o din congelator. Lamentabil!

 

Serviciul a fost bun, însă, cu un chelner foarte plăcut. Pentru o asemenea mâncare, prețurile sunt mărișoare, desigur. Clienți deloc, dar absolut niciunul, și niciodată nu am văzut pe cineva la The Old Sibiu, de câte ori am trecut prin fața restaurantului. Dacă încă mai sunt deschiși după atâția ani, presupun că folosesc spațiul doar ca sală de evenimente și nimic mai mult, și poate că mai prind și câte vreun turist bezmetic, dacă își fac reclamă pe Internet.





Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.