O raită prin Tâncăbești și prin Centrul Vechi

 

Reputatul evaluator de restaurante și gastronom, George Butunoiu, a ajuns de curând în două locuri diferite pentru a testa cele mai bune mâncăruri pe care le poate oferi Bucureștiul și împrejurimile sale. Nu găsești tot timpul mâncare bună însă… Vă propunem să vedem ce preparate a încercat și ce impresie i-au lăsat cele două locații descrise azi: Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) și The Old Sibiu.

 

Te duci pentru ce vrei la Tâncăbești, dar nu pentru mâncare…

 

de George Butunoiu

 

Am ajuns la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) de pe Lacul Tâncăbești pentru a patra oară în ultimii ani, și de tot atâtea ori am mâncat o mâncare pescărească, banală, ca să nu spun mai mult decât atât.

Two Lakes, Two Brothers, restaurant pescaresc si complex turistic pe lacurile Tancabesti

Ca să o iau cu începutul, Two Lakes, Two Brothers, cunoscut și ca Cherhanaua La Parfene, e un complex cu un foarte mare restaurant și cu o foarte mică pensiune pe Lacul Tâncăbești – două lacuri despărțite de ceva, ca să fiu mai precis, și de acolo și numele. Cum vii de la București spre Ploiești, pe șosea, o cârmești la stânga când vezi lacul, mai mergi 1 kilometru pe mal, și ajungi.

 

Odată ajuns la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene), vezi așa: pe dreapta sunt mai multe clădiri, făcute inițial fără gândul că ar putea veni clienți acolo într-o zi. Și nici acum nu cred că arată prea diferit față de ce fuseseră la început. Au bucătăriile, ceva mai încolo o casă pe care scrie “pensiune”, și au mai făcut ulterior și un fel de marchiză, mai bine izolată, unde cred eu că țin restaurantul deschis în timpul iernii.

 

În stânga, însă, chiar pe malul lacului, au făcut niște pavilioane și terase imense, intră sute de oameni în ele. Totul din lemn, poze cu pescari și pești, echipamente pentru sonorizări, semn că au și nuntași acolo și multe alte petreceri. Mă bucur când cei de la restaurante mă lasă să fac multe poze, asta mă scutește de o descriere mai lungă și incompletă, oricât de în detaliu aș încerca eu să povestesc. Într-o parte au și loc de joacă pentru copii, cu multe instalații.

 

Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) e un restaurant pescăresc, desigur, cu o bună parte din pești veniți chiar din bălțile aferente. Eu am luat o gustare pescărească cu niște rulade de pește fără niciun gust, dar pline de oase, cu icre, la fel, fără gust; peștele afumat a fost bun, pâinea fără gust. Apoi o ciorbă cu perișoare de pește, cam fără gust și aceasta. Crapul prăjit a fost bun, proaspăt, moale, cu gust, mămăliga nu, cu mălai din cel mai ieftin, de supermarket, si terciuita pe deasupra. Iar usturoiul a fost o bătaie de joc: apă chioară, și cele câteva așchii de usturoi nu aveau câtuși de puțin gust de usturoi, aveau gust de nimic, mai precis spus.

 

Serviciul a fost o mare surpriză la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene), neașteptat de bun, față de experiențele proaste pe care încă mi le aduc aminte de la vizitele de dinainte. Un chelner tinerel, subțire, plăcut și zâmbitor, cu care am putut vorbi mai natural și mai agreabil decât cu sute de alți chelneri din restaurantele cu cele mai mari pretenții din București.

 

Câțiva oameni mâncau înăuntru, îmbrăcați de șantier și de ieșit pe baltă, unul în papuci de casă. Era și patronul printre ei, nu mi-am dat seama care e, și nici nu am întrebat, nu țineam câtuși de puțin să fac o conversație cu vreunul dintre ei.

 

Totuși, mi-au spus că în weekend e plin la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene), și așa am auzit și eu, cred că atunci își fac cifra de afaceri pe toată săptămâna.

 

Lacul Tâncăbești e frumos fiindcă e mare, în primul rând, și e plăcut să stai pe malul lui, pe terasă, când e frumos afară. Nu e de mirare că vara se duce lumea la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene). Însă am auzit pe unii care spun că se duc acolo pentru mâncarea lor pescărească. Dacă vin din satele din jur, pot să-i înțeleg, însă dacă mi-ar spune vreun bucureștean că se duce atâta amar de drum pentru altceva decât să stea pe malul lacului, mă uit la el cu tristețe…

 

Lamentabil

 

de George Butunoiu

 

The Old Sibiu e un restaurant cu câțiva ani în spate. Îl țin minte când s-a deschis, aveau planuri mari, dar cred că s-au năruit, așa cum s-au năruit ale tuturor celorlalți care au făcut o încercare cu acel loc.

The Old Sibiu, restaurant cu bucatarie transilvaneana in Centrul Istoric al Bucurestiului

Primul care a luat spațiul și l-a renovat a fost Mitică Dragomir, cel cu fotbalul, care a deschis primul restaurant acolo, cred că Bogdani se chema, după numele lui fiu-su. A fost plin câteva săptămâni, pentru că au scris ziarele despre el, apoi s-a golit și așa a rămas. Pe urmă a fost ceva italienesc, poate că încă unul după aceea, nici nu mai știu, că am pierdut șirul. Oricum, toți s-au poziționat ca restaurante de lux, fiindcă nu puteau strica amenajarea făcută de Mitică Dragomir, cu o cheltuială imensă.

 

The Old Sibiu e la parterul și la subsolul unei clădiri vechi (toate clădirile sunt vechi acolo) din spatele Palatului Telefoanelor, al Hotelului Novotel și al Teatrului Mic – exact între acestea trei. Se zice că acolo era “barul regal”, aproape de Palatul Regal, unde venea regele la un pahar de ceva.

 

Sunt două saloane mari la The Old Sibiu, dacă le poți spune astfel: unul la parter cu o gaură mare în mijloc, prin care vezi salonul de la subsol, încă și mai mare. Mitică Dragomir a amenajat locul după standardele luxului comunist, pe care nu-l mai găsești astăzi decât dacă s-a întâmplat să fi rămas de atunci pe undeva. Lucrări bine făcute, materiale de calitate, nimic de zis. Cei de la The Old Sibiu au adus doar niște scaune tradiționale și ceva mese, care contrastează cu restul decorurilor, însă nu disonant, ci doar puțin surprinzător.

 

The Old Sibiu are un meniu transilvănean, desigur, dar și unul “internațional”, să fie și el acolo, să nu pară ei mai din provincie față de restaurantele bucureștene cu meniuri kilometrice. Preparate din Mărginimea Sibiului, întreg Ardealul, cu accente ungurești și săsești – scrie pe site-ul lor.

 

Eu am luat o varză a la Cluj și coaste de porc cu cartofi prăjiți. Cartofii au fost așa și așa, coastele aiurea, vechi, reîncălzite, iar varza a la Cluj o bătaie de joc, fiindcă mi-au pus-o înghețată în farfurie. Și când zic înghețată, zic de gheață care îmi trosnea în dinți, nu au avut nici măcar decența să o reîncălzească bine după ce au scos-o din congelator. Lamentabil!

 

Serviciul a fost bun, însă, cu un chelner foarte plăcut. Pentru o asemenea mâncare, prețurile sunt mărișoare, desigur. Clienți deloc, dar absolut niciunul, și niciodată nu am văzut pe cineva la The Old Sibiu, de câte ori am trecut prin fața restaurantului. Dacă încă mai sunt deschiși după atâția ani, presupun că folosesc spațiul doar ca sală de evenimente și nimic mai mult, și poate că mai prind și câte vreun turist bezmetic, dacă își fac reclamă pe Internet.

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *