Mihai Morar “I’d better bail out then losing the car in a cazino”Mihai Morar “Mai bine sari cu paraşuta, decât să-ţi pierzi maşina la cazino”

miercuri, 8 iunie 2011

The worst of the best and the best of the worst, as he caracterizes himself, Mihai Morar, the famous morning DJ at Radio Zu and the host of the tv show Rai da’ buni, talks about the importance of keeping the patience in Bucharest and how luck makes the difference between humans.


You have never entered a casino?

No, not on my own. When I was invited to a party, yes, I have visited a few. When I was in lAs vegas I stayed within a hotel that has a casino, but this doeasn’t mean I’ve been to a casino.

Not even for curiosity?

Yeah, for slots. I love the sound and the gesture to pull the handle. I don’t like the buttons, but when you pull the handler you feel like really doing something

What’s you opinion on the casino in Las Vegas, compared to Casino Palace or Casa Vernescu?

I’ve never been to Casino Palace. I said before, I am an amateur. I don’t understand Black Jack and I have never tried to. I looked in Vegas at those playing on tables, I cannot get the game. Well, I don’t want to, since you can learn anything you want to… but I didn’t catch the move… I don’t play the lottery, or Bingo. Apart from the five dollars I have played for winning 20 and then losing them all, I’ve got nothing to say… (he laughs)

Are you a person who believes in luck?

Absolutely. Luck is a part of everyday lofe. Why people with close values have different destinies? I believe luck has an important role in people’s lifes. I have met a lot of simple people, not necessarily poor, but fascinating, who could have become anything, from state presidents to CEO s. On the other hand, there are senators which have no reason to be there where they are.

Unfortunately there are a lot… looking from outside, how would you characterize the gambling phenomenon? You might have noticed that during the last years, poker has been more present in media

Is just like asking me about the atmosphere on Mars. I have no idea, I am outside the phenomenon. In Las Vegas I have seen people sleeping there, on the carpet or on the table, until the security would take them out. I have seen billionairs who would lend another 100 thousands dollars for another round or two… I know many stories of the so called high life where Romanian billionairs put their drivers to bring more money from home. People who come to the casino with the car and leave withput it. There might be legends here, but I am sure a lot of them are the true.

Which are your projects for this year?

Well, I want to open a slot machines room, then a casino (he laughs). I know there is a lot of winning with this business, if you do it right. We are artists, television, radio hosts, we have the feeling we are the middle of the world, but there is actually no money business here.

Which are your plans in media?

This is not a revolutionary year for me. I would like to continue the projects I have already started. Radio Zu will turn three and we have a lot of campaigns to prepare. It is also a national campaign called “What would you do for 10.000 euros?” where a person receives, every day, a challenge, an arrogance, from collecting 50 autographs during a single day, to jumping with the parachute for the first time if let’s say, he is afraid og hights. These things happened last year, so we are looking for new challenges. It is quite difficult to find 10 new challenges every year.

yet, I think it is quite difficult to jump with the parachute when you are afraid og hights

I don’t think this is worst than losing your car in a casino. This is one of the projects. We will start a tour in the country, “Morar’s Bus”, a bus with the brand on it, a mobile studio, actually, from where we will transmit the radio show to the most important cities in the country.

Do you consider life in Romania has become a roulette?

Generally, life is a roulette, since we have no control over it. In Romania we cannot make plans, not even from a day to another. I have worked for corporations, and they would ask for five years provisions. “what campaign would the radio do in five years?”, they would ask. Bro, we live in Romania, come on. Boc comes tomorrow and announces a 25% lose of the salaries and everuthing becomes a mess.

Can you name few piles of the Romanian society? Do we still have values to treasure?

It is quite difficult to stick to something in Romania. We cannot say we can trust the church, the army, the politics. I believe the only pile of the Romanian society is rhe family nowdays. If you can find the balance and believe in it, it is great, if not, you’re lost. This is the last institution we can trust…

… your work also…

Exactly. There are so many valuable people with no luck… in Romania, if you don’t adapt to the system, you can blame the luck. Actually, there are so many other reasons that lead to missfortune.

Would you change something in your life?

I would look for more time for myself. From sleeping to driving my car. I need to go out from Bucharest. I have a friend who hasn’t slept for four days when he eas in Vegas, he didn’t even realize that. When he did realize that, he collapsed. That is also bucahrest, of you don’t go out from time to time, you go nuts.

Regarding that, what about your hobbies?

For my job, it is important to deconnect. Since I only have time to do that in weekends and vacations, I use to go out a lot, I leave on Friday and return on Sunday. I cannot breath the same air every day, I want to see other people. This doesn’t necessarily mean I have to go to London or Paris, I can go near Campina as well. I see a horse, I talk to someone. It is important to learn about all the social classes, this is an advantage provided by my job, I have the possibility for meeting all kinds of people, from beggers to officials.

that’s how you find the inspiration…

Exactly. I never say no to discussing with a convict… I got so many advice from the underworld representatives.

Have you recently received a lesson?

I would know when writing my memoires (he laughs). Anyway, there are a lot of things happening to me every day, but notice noticeable lately.

Don’t you think we have accommodated to things that are not quite normal, things that we now look at as normal?

If you enter a room where it smells like shit, in five minutes you get used to the smell. After one hour, you’ll even enjoy it. The problem is you have really accommodated, and don’t know what’s normal and what is not those days. That is why we have become so passive. Nobody goes out on the street any more. Some of them are starving at home and when come to Bucharest for a meeting, they are taking pictures with Antipa Museum. On my wat to the tv station I listen to Badea’s show. There are so many who say we must do something and Mircea asks them when was the last time they went out on the street. “Well, I could not go out, I was at work, my boss wouldn’t give me a day off”. Others reproach to Badea that he has no solutions, and when you ask them for solutions,you remain amaized. One has answered: “we need specialized people for that”. So, we are continuously looking for specialists. I don’t know if you have seen the president of the Recidivist party…

Yeah, they say they are legal, not like Diaconescu…

Diaconescu is already the future ex president of Romania (he laughs), he needs no approval… so , the person has been asked about the solutions for stopping the global heating and the recovery of the ozone layer. He answers : ”I should call my experts abroad for that”…Cel mai rău dintre cei buni şi cel mai bun dintre cei răi, după cum se autointitulează, Mihai Morar, celebrul DJ de dimineaţă al Radio Zu şi prezentatorul emisiunii Răi da Buni, vorbeşte despre cât de important este să-ţi păstrezi calmul în Bucureşti şi cum norocul face, uneori, diferenţa între oameni.


N-ai intrat niciodată într-un cazinou?

De capul meu, nu. Când am fost invitat la o petrecere sau cu ocazia unei petreceri, însă, am ajuns în câteva. Faptul că am stat în Las Vegas într-un hotel care avea şi cazinou nu înseamnă că am fost la cazinou.

Nici măcar de curiozitate?

Ba da, la „păcăneli”. Îmi place sunetul şi gestul de a trage de maneta aia. La butoane nu-mi place, dar când tragi de ea simţi că faci ceva pe bune.

Şi ce părere ţi-a făcut cel din Vegas, faţă de Casino Palace sau Casa Vernescu?

La Casino Palace n-am fost. Cum v-am zis, sunt un amator. Nu înţeleg Black Jack şi nici n-am încercat vreodată. Mă uitam şi în Vegas la cei care se jucau la mese, nu reuşesc să pătrund. Bine, nici nu-mi doresc, fiindcă până la urmă poţi învăţa orice dacă vrei. Dar nu m-am prins care-i faza. Eu nu joc la Loto, la Bingo… În afară de ăia cinci dolari cu care am câştigat 20 şi după aceea i-am pierdut pe toţi n-am altceva de povestit (Râde).

Eşti totuşi o persoană care crede în noroc?

Absolut. Norocul face parte din viaţă. De ce oameni cu valori apropiate au destine diferite? Cred că norocul joacă un rol important în viaţa fiecăruia dintre noi. Am cunoscut o grămadă de oameni simpli, nu zic săraci, fascinanţi, care ar fi putut ajunge orice, de la preşedinţi de stat până la CEO. Pe de altă parte, sunt senatori la care te uiţi cu mirare şi nu înţelegi de ce au ajuns acolo.

Din păcate sunt cam mulţi… Privind lucrurile din exterior, cum ai caracteriza fenomenul de gambling? Poate ai observat că în ultimii câţiva ani, pokerul este tot mai prezent pe media.

E ca şi cum m-ai întreba despre atmosfera de pe Marte. Habar n-am, sunt în afara fenomenului. La Vegas am văzut oameni care dormeau acolo, pe covor sau pe masă, până îi scoteau oamenii de ordine afară. Am văzut miliardari care se duceau să-şi facă un credit pentru o sută de mii de dolari ca să mai joace o mână sau două. Ştiu o grămadă de poveşti din zona aşa-zisei High Life în care miliardarii români îşi pun şoferii să mai aducă 300.000 de acasă. Oameni care ajung cu maşina la cazinou şi pleacă fără ea… Unele poate că sunt şi legende urbane, dar multe dintre ele sunt adevărate.

Ce proiecte are Mihai Morar anul acesta?

Păi să-mi deschid o sală de păcănele, mai întâi, apoi un cazinou (Râde). Ştiu că se câştigă foarte mult din afacerea asta, dacă e făcută cum trebuie. Noi suntem artişti, facem televiziune, radio, avem impresia că suntem miezul lumii, dar, de fapt, banii nu se învârt aici.

Şi în media ce planuri ai?

Nu este un an revoluţionar pentru mine, e vorba doar de continuarea proiectelor pe care deja le-am început. Radio Zu face trei ani şi avem o grămadă de campanii pe care le pregătim. E vorba şi de campania tradiţională “Ce ai face pentru 10.000 de euro?”, în care un om primeşte, în fiecare zi, câte o provocare, o aroganţă, de la a strânge 50 de autografe într-o singură zi, până la a sări cu paraşuta prima oară în viaţa lui, în cazul în care are, spre exemplu, frică de înălţime. Astea s-au întâmplat anul trecut, deci căutăm probe noi. E destul de greu să găseşti 10 diferite în fiecare an.

Totuşi, cred că e destul de nasoală senzaţia să te pună cineva să sari cu paraşuta când ai rău de înălţime…

Nu cred că e mai nasoală decât să pierzi maşina la cazinou… Ăsta ar fi unul  dintre proiecte. O să pornim acum un turneu prin ţară, “Autobuzul lui Morar”, un autocar branduit, care este, de fapt, un studio mobil, din care o să transmitem emisiunea de la radio în oraşe importante ale ţării.

Consideri că viaţa în România a ajuns un fel de ruletă?

Viaţa, în general, este o ruletă, pentru că nu prea avem control asupra ei. Iar în România, cu atât mai mult. Nu suntem în ţara în care să-ţi faci planuri, nici măcar de pe o zi pe alta. Am mai lucrat şi eu în corporaţii, multinaţionale, şi ne cereau previziuni pe următorii cinci ani. “Ce campanie va face radioul peste cinci ani?”, întrebau. Frăţioare, trăim în România. Vine Boc mâine şi anunţă că taie 25% din salarii şi s-a dat totul peste cap.

Poţi să enumeri câţiva piloni în societatea românească? Mai avem valori pe care merită să le respectăm?

În ţara asta e cam greu să te ancorezi în ceva. Nu poţi să spui că ai încredere în politică, Biserică, armată şi aşa mai departe. Cred că singurul stâlp al societăţii, în acest moment, este familia. Dacă reuşeşti să-ţi găseşti un echilibru şi crezi în ea, este bine, dacă nu eşti cam pierdut. E cam ultima instituţie din ţară în care mai poţi avea, cât de cât, încredere.

Şi în munca ta…

Exact, dar, până la urmă, sunt atâţia oameni valoroşi care nu au noroc, să zicem. În România, dacă nu te adaptezi sistemului, dai vina pe noroc. De fapt, sunt multe alte cauze ale nenorocirii.

Ai schimba ceva în viaţa ta?

Aş căuta să am mai mult timp pentru mine. De la somn până la a mă plimba cu maşina. Am nevoie să ies foarte des din oraş. Am un prieten, spre exemplu, care n-a dormit vreo patru zile când a fost în Vegas, dar el nu şi-a dat seama de chestia asta. Când a realizat, a picat pur şi simplu. Aşa e şi Bucureştiul, dacă nu ieşi din când în când, o iei razna.

Apropo de ieşiri în afara oraşului, care sunt hobby-urile tale?

Pentru meseria mea, e important în primul rând să mă deconectez. Cum nu am timp decât în weekenduri sau în vacanţe, obişnuiesc foarte des să plec vinerea şi să mă întorc duminica. Nu pot trăi cu acelaşi aer, mai vreau să văd şi alţi oameni. Asta nu înseamnă că trebuie să mă duc neapărat la Londra sau la Paris, pot să mă duc şi lângă Câmpina. Mai văd un cal păscând, mai vorbesc cu un om. E important să cunoşti toate clasele sociale, iar ăsta e unul dintre avantajele meseriei mele, că am ocazia să întâlnesc tot felul de oameni, de la cerşetor până la oameni de stat.

Aşa îţi găseşti şi inspiraţia, până la urmă…

Exact. Nu mă feresc niciodată să vorbesc cu un fost puşcăriaş, să zicem. Sunt multe sfaturi pe care le-am primit de la interlopi.

Ai primit o lecţie de viaţă în ultima perioadă?

De întâmplări de genul ăsta o să-mi dau seama când îmi voi scrie memoriile (Râde). Oricum, mi se întâmplă tot felul de lucruri în fiecare zi, dar ceva care să mă marcheze nu pot spune că am trăit recent.

Nu crezi că ne-am obişnuit foarte mult cu lucrurile care nu sunt anormale şi că nu le mai percepem pe cele normale?

Dacă intri într-o cameră unde miroase a rahat, în cinci minute te obişnuieşti cu mirosul. După o oră, chiar o să-ţi placă. Problema e că noi ne-am prea obişnuit, nu mai ştim cum arată normalitatea. De aceea poporul ăsta e mai pasiv ca niciodată. Nu mai iese nimeni în stradă ca să strige. Unii mor de foame acasă şi când vin în Bucureşti la miting pozează Muzeul Antipa. Adică sindicalismul a devenit un fel de turism. În drum spre TV mai ascult emisiunea lui Badea. Sunt unii, cam toţi până la urmă, care spun că trebuie să facem ceva şi Mircea îi întreabă când au ieşit ultima dată în stradă. “Păi, n-am putut, că am fost la muncă şi nu m-a lăsat şeful.” Sau alţii îi reproşează lui Badea că nu dă soluţii, iar când îi întreabă ce soluţii au ei, te minunezi. Unul a răspuns “Pentru asta trebuie specialişti.” Deci noi suntem într-o continuă căutare a specialiştilor. Nu ştiu dacă l-aţi văzut pe preşedintele Partidului Recidiviştilor…

Da, ăştia spun că au fost aprobaţi ca partid, spre deosebire de Diaconescu…

Diaconescu e deja viitorul preşedinte al României (Râde), nu trebuie să fie aprobat… Aşa, iar personajul respectiv a fost întrebat ce soluţii are pentru stoparea încălzirii globale şi refacerea stratului de ozon. Şi zice “Pentru asta o să-mi sun experţii din străinătate.”


Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.