Mihai Dobrovolschi: „I usually play poker with my friends and I have to bluff quite smoothly… my friends are smart”Mihai Dobrovolschi: ” Joc poker de obicei cu prietenii și trebuie să blufez super fin pentru că nu am prieteni proști”

When was your first contact with the gambling environment?

I have started during a campaign of a casino in Brasov, when I was a student. It was actually a tricky situation, since the students would receive a coin to gamble. I had a friend who was a croupier. Their nick name at the time was “pepecar”. I used to enter the casino with a friend of mine; we would play each on one color, red or black, and if we got lucky and win, we would drink beers all night with the money we won … the casinos were quite crowded back then. It all started just like that, but then I kind of got into the game and if I was lucky on roulette, Blackjack would follow, and of course, I would lose the money. This is a very attractive game… I played several months this way.

What attracted you first in gaming?

Money was the first attraction, I was a student, I had no money, no job, no scholarship, and an easy winning was perfect at the time.

What was your favorite game you ever gambled? Why?

Roulette was my favorite game, since it brings your adrenaline to the highest points when the ball falls and it cuts your breath till you see the winning number. I used to play on two columns, it seemed the easiest method. From the psychological view, the need for adrenaline is the same as the need for sugar, orgasm; it is practically an organic must, even if not necessary.

What do you think about the local gambling industry today?

I find it quite trivial now, since I only take an outside look. Entering these places seems more like a contravention, especially since the name casino- which I knew refers to a serious gathering- with the periphery gambling rooms that offer no glamour or security.

What was the particular thing that created the negative image of the gambling industry in Romania?

For example, if you remember Piturca’s case, who is told to have cheated in a casino by using a microscopic camera within a pack of cigarettes that helped him take the best decision on every card, since people haven’t seen any decision or examination, a certain contravention area was proved, but never solved. There is no transparency on this segment; more, there is also the mentality influenced before 1989, when gambling was taboo, but also some popular legends on the easy money. The Hollywood image of this domain is also a very important influence. For example, the latest movie “21” with Kevin Spacey, where people could see the negative side of gambling, made them reject the entire industry.

Where would you put gambling: on vice or entertainment category? Why?

I believe gambling create addiction. I calculated the winning probability and from the economical point of view, there are no winning chances, but losing, even if playing forever. Gambling is vice. With less psychological knowledge we can explain why people need that particular adrenaline dose.

Texas Hold’ em has been recently introduced within the mind sport category. What do you think about pro poker, a segment with a fantastic success on international level that is developing in Romania as well?

I have also played Five Cards Poker and Texas Hold’em. They seem more profitable, since roulette give you mathematical chances only. On poker browbeat, attitude, eyes are the most important elements that make the game more human. At the same time, there are advantages as the instant calculation, the real card on your hand. If you were Rain Man, you knew the probability of the following card, but, more over, you start decoding the body language, you begin guessing if a player has a good hand or is just bluffing. It is a lot of fun playing with your friends, you know them well, and this a strong point, since you can play with the attitudes, even if you don’t have the best hand. But this also can turn into a tricky situation. I usually play with my friends and I have to bluff quite smoothly, since my friends are smart guys! The entire gaming strategy is very interesting!

Do you think Romanian will ever develop the gambling tourism; will it ever take the example of other countries that won large amounts on this segment, or our lasting promotion will be based on the traditional handbag from Bucovina and the leaf?

I think the Romanian state will never have the initiative, will never do anything by itself. Or maybe someday a bright mind will appear… Do you remember Dracula Park? This is just an example of the fact that these large investments will never work… I think this kind of investment would be successful with a larger number of investors in the area, the casino owners. They could make agreements then go to the authorities, pay the necessary amounts, and make a good thing as a small gambling town, for example.

How 2010 was for you and what do you expect in 2011?

Last year was quite intense and releasing for me. I became student for the second time, I chose another career. I have worked on my personal relationship. I have been involved for 13 years, I didn’t get married, but I took some necessary steps. On the professional level, it was not the best year, since the economical situation cut the incomes. The atmosphere got worse, people are nervous, they are afraid for the next day, the stress and fear make them boot, and the entire atmosphere becomes tense.

What is the inconvenient in Romania for you? Why?

In Romania, almost 600 people are dying on the streets every winter, about 8000 are attacked by dogs every year, and yet, our hypocrisy and humanitarian spirit make us give more on a dog than on a homeless. The city hall, church, all the institutions that should build shelters for the homeless, do absolutely nothing. This is hypocrisy.Care a fost primul tău contact cu lumea jocurilor de noroc?

Am început căzând pradă unei campanii făcute de un cazinou din Brașov, în timpul facultății. În acest cazinou studenții primeau câte o fisă să joace. Aveam atunci un prieten care era crupier și îmi spunea că erau numiți ”pepecari”. În acea perioadă intram cu un prieten, unul dintre noi juca pe roșu, iar celălalt pe negru și, dacă aveam norocul, destul de ușor, să nu cadă 0, plecam cu banii acasă, iar sumele erau destul de bune pentru că puteam sta o seară întreagă la bere cu banii ăia. Pot spune chiar că în acele vremuri era coadă la intrarea în cazinou. Așa a început totul, dar apoi m-a luat valul și chiar dacă aveam noroc la ruletă, ajungeam apoi la Blackjack și pierdeam banii, oricum jocul acesta de noroc te prinde foarte repede. Atunci am jucat câteva luni.

Ce te-a atras inițial să joci?

M-au atras banii aceia gratis pentru că eram student, nu aveam job, nu aveam bursă, iar o asemenea sumă era binevenită.

Ce joc ți-a plăcut cel mai mult dintre cele pe care le-ai jucat tu până acum? De ce?

Ruleta a fost jocul meu preferat pentru adrenalina pe care o ai în momentul în care cade bila și stai și aștepți cu sufletul la gură să vezi numărul câștigător. Cel mai mult jucam pe două coloane pentru că mi se părea mie metoda cea mai sigură. Din punct de vedere psihologic, nevoia de adrenalină este asemănătoare cu cea de zahăr, cu nevoia de orgasm, este practic o chestie chimică ce îți trebuie deși nu îți este necesară.

Care este părerea ta acum despre industria locală de gambling?

Văzând-o numai din afară, acum mi se pare că are o fațadă trivială, iar intrările în locuri de acest gen par semi-infracționale, mai ales că se amestecă titulatura de cazinou – despre care știam că face referire la un cerc serios –  cu cea a sălilor de joc de cartier, ceea ce nu mai conferă nici siguranță, nici rafinament.

Ce anume a contribuit la crearea unei imagini negative a industriei de gambling din România?

De exemplu, dacă vă mai amintiți cazul lui Pițurcă, despre care se spunea că a trișat în cazinou folosind un pachet de țigări cu o cameră video microscopică, menită să-l ajute să ia cele mai bune decizii la fiecare carte, dat fiind faptul că lumea nu a mai aflat nimic despre acest eveniment, că nu a fost prezentată nicio consecință în acest caz, românii au aflat astfel că există o zonă unde s-a demonstrat furtul, dar care iese de sub incidența legii. Pe lângă faptul că nu există o transparență pe acest segment, mai intervine și mentalitatea, care a fost influențată înainte de ’89, când jocurile pe bani erau un tabu, dar și de câteva legende populare despre banii nemunciți. De asemenea, imaginea hollywoodiană a acestui domeniu are un rol important. Spre exemplu, în ultimul mare film apărut, ”21”, cu Kevin Spacey, când oamenii au văzut că cei care joacă ajung să aibă degetele rupte au continuat să adopte o atitudine și mai negativistă în privința întregii industrii.

În ce categorie incluzi jocurile de noroc: viciu sau entertainment? De ce?

Consider că jocurile creează dependență. Am făcut calculul pe probabilități de câștig și, din punct de vedere matematic, nu ai șanse să câștigi, ci să pierzi, dacă joci la infinit. Jocurile de noroc intră în categoria viciilor și, cu puține cunoștințe de psihologie, se poate explica de ce oamenii au nevoie de acea doză de adrenalină.

Texas Hold’em-ul a fost introdus recent în categoria sporturilor minții. Ce părere ai despre pokerul profesionist, segment care se bucură de un succes fantastic la nivel internațional, dar care se dezvoltă tot mai mult și în România?

Am jucat și Five Cards Poker, dar și Texas Hold’em și mi se par mult mai rentabile aceste jocuri decât ruleta, pentru că la ruletă ai șanse aproape pur matematice. La poker contează intimidarea, privirea, atitudinea, devine totul mult mai uman. Totodată, ai mai multe avantaje pentru că, în primul rând, faci calculul instant probabilistic, știi ce ai în mână și dacă ai fi Rain Man ai ști care este probabilitatea ca o carte să vină sau nu, dar, dincolo de asta, începi să descifrezi limbajul trupului, să vezi dacă cineva are o mână bună sau blufează. Astfel, este haios să joci cu prietenii, pentru că îi știi cum sunt, e adevărat că te poți juca cu asta, dar și asta se poate fraieri, să imiți un comportament de-al tău, obișnuit într-o situație de bucurie, de exemplu, și tu să nu ai nimic în mână. Eu joc poker de obicei cu prietenii și trebuie să blufez super fin pentru că nu am prieteni proști. Toată această strategie de joc mi se pare interesantă.

Crezi că România va putea dezvolta vreodată turismul de gambling, mizând pe modelul altor țări care obțin venituri mari de pe acest segment, sau stindardul nostru va fi reprezentat de gentuța bucovineană și de frunză?

Eu cred că niciodată statul român nu va avea o inițiativă să facă singur asta, sau poate că va veni o minte luminată, dar dacă vă aduceți aminte de Dracula Park, acesta este doar un exemplu care arată că investițiile acestea mari pe care vor să le facă autoritățile nu merg. Cred că ar funcționa un asemenea program dacă mai mulți investitori din această zonă, cei care dețin cazinourile, ar face un consorțiu între ei, apoi să meargă la stat, să dea șpăgile aferente și să ajungă astfel și la un lucru bun, să le facă un orășel.

Cum a fost anul 2010 pentru tine și ce așteptări ai pentru 2011?

Anul trecut a fost foarte intens și eliberator. Am devenit student pentru a doua oară, mi-am ales o nouă carieră, pentru care mă pregătesc acum. Am sudat relația mea, pe care o am de 13 ani,  ceea ce nu înseamnă căsătorie, dar pot spune că au fost niște pași care s-au făcut. Pe plan profesional a fost nasol pentru că a fost anul foarte greu din cauza veniturilor din publicitate scăzute și, pe lângă reducerea părții financiare, care cred că a fost valabilă pentru toată industria, s-a stricat și atmosfera pentru că acum oamenii sunt nervoși, tensionați, se tem pentru ziua de mâine, astfel fac greșeli, iar cei asupra cărora se fac greșeli tind să răspundă și ei, din cauza stresului și a nervilor acumulați, și fac greșeli și mai mari și tot așa se se strică atmosfera.

Ce te deranjează mult în România de astăzi? De ce?

Nouă ne mor până la 600 de oameni care stau pe străzi în București, în fiecare iarnă, vreo 8.000 de oameni sunt mușcați de câini în fiecare an, și, totuși, din marea noastră mărinimie și ipocrizie, dăm mai mult pe un câine decât pe un ”homeless”, iar primăria, biserica și toate instituțiile, despre care se presupune că ar avea în job description obligația de a construi un adăpost pentru cei care nu au unde să stea, nu fac nimic. Asta este ipocrizia.