Meyer Lansky, the man behind „The Flamingo”Meyer Lansky, omul din spatele lui „Flamingo”

joi, 28 noiembrie 2013


Meyer Lansky known as the „Mob’s Accountant”, was a major organized crime figure who, along with his associate Charles „Lucky” Luciano, was instrumental in the development of the „National Crime Syndicate” in the United States. For decades he was thought to be one of the most powerful individuals in the country.

Lansky developed a gambling empire which stretched across the seas. He was said to own points casinos in Las Vegas, Cuba, The Bahamas and London. Although a member of the Jewish Mob, Lansky undoubtedly had strong influence with the Italian Mafia and played a large role in the consolidation of the criminal underworld (although the full extent of this role has been the subject of some debate, as he himself denied many of the accusations against him).

Meyer Lansky emigrated to New York with his family and grew up in the Lower East Side. It was there that he ran into Bugsy Siegel, at the time a teenaged neighborhood gangster, and the two would remain lifelong friends. When Lansky saw the kinds of money Siegel was making from his various illegal activities – mainly gambling – he decided that this was the line of work for him. His specialty was the floating crap game, and he was so successful at that and other gambling schemes that he and Siegel soon controlled a large gang that was known as the Bugs and Meyer Mob. The gang’s size, and Lansky’s business acumen, attracted the attention of another local gangster, Lucky Luciano, who approached Lansky and invited him to participate in his idea of forming a national criminal syndicate. The Prohibition Era was a goldmine for Lansky and other gangsters, and he, Siegel and Luciano became incredibly wealthy from bootlegging, prostitution, drug smuggling, gambling and other rackets. In the 1930s Luciano’s dream of a national crime commission became a reality, and Lansky was appointed to a seat on its board of directors. Lansky’s specialty was financial matters and he proved to be a genius at laundering the mob’s illegal profits and squeezing every last penny from its legal and illegal investments. When his friend Luciano was sent to prison, Lansky managed to get him an early release by ensuring his cooperation with the U.S. government in its preparation for the invasion of Sicily. After Luciano was deported to Italy, Lansky took over the management of his empire.

By 1936, Lansky had established gambling operations in Florida, New Orleans, and Cuba. These gambling operations were successful as they were founded upon two innovations:

  • First, Lansky and his connections had the technical expertise to manage them effectively based upon Lansky’s knowledge of the true mathematical odds of most popular wagering games.
  • Second, mob connections were used to ensure legal and physical security of their establishments from other crime figures, and law enforcement (through bribes).

There was also an absolute rule of integrity concerning the games and wagers made within their establishments. Lansky’s „carpet joints” in Florida and elsewhere were never „clip-joints” where gamblers were unsure of whether or not the games were rigged against them. Lansky ensured that the staff (the croupiers and their management) actually consisted of men of high integrity.

In 1936, Lansky’s partner Luciano was sent to prison.

Lansky later convinced the Mafia to place Bugsy Siegel in charge of Las Vegas, and became a major investor in Siegel’s Flamingo Hotel.

After Al Capone’s 1931 conviction for tax evasion and prostitution, Lansky saw that he too was vulnerable to a similar prosecution. To protect himself, he transferred the illegal earnings from his growing casino empire to a Swiss numbered bank account, whose anonymity was assured by the 1934 Swiss Banking Act. Lansky eventually even bought an offshore bank in Switzerland, which he used to launder money through a network of shell and holding companies.

During the 1940s, Lansky’s associate Benjamin „Bugsy” Siegel persuaded the crime bosses to invest in a lavish new casino hotel project in Las Vegas, the Flamingo. After long delays and large cost overruns, the Flamingo Hotel was still not open for business. To discuss the Flamingo problem, the Mafia investors attended a secret meeting in Havana, Cuba in 1946. While the other bosses wanted to kill Siegel, Lansky begged them to give his friend a second chance. Despite this reprieve, Siegel continued to lose Mafia money on the Flamingo Hotel. A second family meeting was then called. However, by the time this meeting took place, the casino turned a small profit. Lansky again, with Luciano’s support, convinced the family to give Siegel some more time.

The Flamingo was soon losing money again. At a third meeting, the family decided that Siegel was finished. It is widely believed that Lansky himself was compelled to give the final okay on eliminating Siegel due to his long relationship with Siegel and his stature in the family.

On June 20, 1947, Siegel was shot and killed in Beverly Hills, California. Twenty minutes after the Siegel hit, Lansky’s associates, including Gus Greenbaum and Moe Sedway, walked into the Flamingo Hotel and took control of the property. According to the Federal Bureau of Investigation, Lansky retained a substantial financial interest in the Flamingo for the next twenty years. Lansky said in several interviews later in his life that if it had been up to him, „… Ben Siegel would be alive today.”

This also marked a power transfer in Vegas from the New York crime families to the Chicago Outfit. Although his role was considerably more restrained than in previous years, Lansky is believed to have both advised and aided Chicago boss Tony Accardo in initially establishing his hold.

In the 1950s Lansky formed a friendship with Cuban dictator Fulgencio Batista, and the mob was given basically a blank check to run all the rackets in Cuba, especially the gambling casinos, prostitution and drug smuggling, with a large cut of the profits going to Batista. From Cuba Lansky spread his gambling and prostitution rackets to other South American countries, and even had a hand–although not a public one–in the casinos in Hong Kong and Macao. Lansky’s fortunes began to wane, however, in the late 1960s when the U.S. government went after him for income tax evasion. He fled to Israel, and claimed citizenship there as a returning Jew. However, after legal wrangling with the Israeli government, Lansky’s visa was revoked and he was deported back to the U.S. He stood trial, but managed to avoid conviction, reportedly because of his extensive political connections. He settled into a comfortable life in Miami, Florida, where he died of a heart attack in 1983.


  • Meyer Lansky nickname was Mob’s Accountant
  • Meyer Lansky is portrayed by Dustin Hoffman in the 2005 film The Lost City
  • His real name was Meyer Suchowljansky
  • They used to say that „Meyer Lansky doesn’t own property. He owns people”
  • After October 1960, when Castro nationalized the island’s hotel-casinos and outlawed gambling, Lansky lost an estimated $7 million.

Meyer Lansky cunoscut sub apelativul de Contabilul Mafiei, a fost un personaj important al crimei organizate, care împreună cu asociatul său Charles „Lucky” Luciano, a contribuit la dezvoltarea Sindicatului Național al Crimei din Statele Unite. Timp de zeci de ani el a fost considerat unul dintre cei mai puternici oameni din ţară.

Lansky a dezvoltat un imperiu al jocurilor de noroc, care se întindea peste mări. Se spune că a deținut propriile cazinouri în Las Vegas, Cuba, Bahamas şi Londra. Deşi era membru al Mafiei Evreiești, Lansky a avut fără îndoială, o influenţă puternică în Mafia Italiană şi a jucat un rol important în consolidarea lumii interlope (deşi valoarea exactă a acestui rol a fost subiectul unor dezbateri, el însuşi negând multe dintre acuzaţiile aduse împotriva lui).

Meyer Lansky a emigrat cu familia sa la New York şi a crescut în cartierul Lower East Side. Acolo l-a cunoscut pe Bugsy Siegel, care, la momentul respectiv era un gangster de cartier, adolescent, şi cei doi au rămas prieteni pe tot parcursul vieţii. Când Lansky a văzut ce bani făcea Siegel din diferitele sale activități ilegale – în principal, jocuri de noroc – a decis că acesta era domeniul de lucru potrivit și pentru el. Specialitatea sa era măsluirea jocurilor cu zaruri şi avea atât de mult succes aici, dar şi la alte sisteme de jocuri de noroc, încât el şi Siegel au ajuns curând să controleze o mare gașcă, cunoscută sub numele de Mafia lui Bugs și Mayer. Mărimea găștii şi perspicacitatea lui Lansky în afaceri, i-au atras atenţia unui alt gangster local, Lucky Luciano, care l-a abordat Lansky invitându-l să participe la ideea sa, de a forma un sindicat național al criminalității. Perioada de prohibiție a fost o adevărată mină de aur pentru Lansky şi alți gangsteri, şi acesta, Siegel şi Luciano au devenit incredibil de bogați datorită contrabandei cu alcool, prostituției, contrabandei cu droguri, jocurilor de noroc şi alte afaceri necinstite. În anul 1930, visul lui Luciano privind o comisie naţională a crimei, a devenit realitate, iar Lansky a fost desemnat să ocupe un loc în consiliul de conducere al acestuia. Specialitatea lui Lansky erau aspectele financiare şi s-a dovedit a fi un geniu la spălarea profiturilor ilegale ale mafiei şi stoarcerea ultimului bănuț din investiţiile sale legale şi ilegale. Când prietenul său Luciano a fost trimis la închisoare, Lansky a reuşit să-i obțină o eliberare timpurie, prin asigurarea cooperării sale cu guvernul SUA în pregătirile pentru invazia Siciliei. După ce Luciano fost deportat în Italia, Lansky a preluat conducerea imperiului acestuia.

Până în anul 1936, Lansky înființase operaţiuni de gambling în Florida, New Orleans şi Cuba. Aceste operaţiuni de jocuri de noroc au avut succes deoarece au fost fondate pe două inovaţii:

  • În primul rând, Lansky şi conexiunile sale aveau expertiza tehnică pentru a le gestiona în mod eficient pe baza cunoştinţelor lui Lansky privind adevăratele cote matematice ale celor mai populare jocuri de pariere.
  • În al doilea rând, au fost utilizate conexiunile mafiei pentru a se asigurara protejarea fizică şi juridică a unităților lor față de alte personaje ale crimei organizate şi a legii (prin mită).

Exista, de asemenea, și o regulă absolută de integritate cu privire la jocurile şi pariurile efectuate în cadrul unităţilor lor. În cazinourile lui Lansky din Florida sau în orice altă sală de joc a acestuia, jucătorii nu știau niciodată sigur dacă jocurile erau sau nu fraudate. Lansky s-a asigurat că personalul (croupierii şi managementul lor) era constituit din oameni cu integritate ridicată.

În 1936, Luciano, partenerul lui Lansky, a fost trimis la închisoare. Lansky a convins mai târziu Mafia să îl pună la conducerea operațiunilor din Las Vegas pe Bugsy Siegel, şi a devenit un investitor important în proiectul acestuia, Flamingo Hotel.

După condamnarea lui Al Capone în 1931, pentru evaziune fiscală şi prostituţie, Lansky a văzut că și el era prea vulnerabil în fața unei urmăriri penale similare. Pentru a se proteja, a transferat câştigurile ilegale din cazinoul său care devenea din ce în ce mai mare, într-un cont bancar elveţian, a cărui anonimat a fost asigurat de Actul Bancar Elveţian din 1934. În cele din urmă, Lansky a cumpărat chiar şi o bancă offshore în Elveţia, pe care a folosit-o pentru a spăla bani printr-o reţea de companii paravan.

În timpul anului 1940, asociatul lui Lansky, Benjamin „Bugsy” Siegel i-a convins pe şefii crimei organizate să investească într-un nou și generos proiect de cazinou – hotel în Las Vegas, numit Flamingo. După lungi întârzieri şi mari depășiri de cost, Flamingo Hotel nu era încă deschis și operațional. Pentru a discuta problema Flamingo, investitorii din Mafie au participat la o întâlnire secretă în Havana, Cuba, în 1946. În timp ce alți șefi au vrut să-l omoare pe Siegel, Lansky îi implora pe aceștia să îi mai acorde prietenului său o a doua șansă. În ciuda acestui răgaz, Siegel a continuat să piardă banii mafiei în proiectul Flamingo Hotel. A fost cerută o a doua reuniune de familie. Totuși, până la data la care această întâlnire a avut loc, cazinoul aducea deja un mic profit. Lansky, din nou, cu sprijinul lui Luciano, a convins familia să îi acorde lui Siegel ceva mai mult timp.

Curând, Flamingo pierdea bani din nou. La o a treia întâlnire, familia a decis că Siegel era terminat. Se crede cu tărie că Lansky însuşi a fost obligat să își dea acordul pentru eliminarea lui Siegel, datorită relației sale de lungă durată cu Siegel și datorită poziției sale în familie.

La 20 iunie 1947, Siegel a fost împuşcat şi ucis în Beverly Hills, California. Douăzeci de minute după aceasta, asociații lui Lansky, printre care se aflau și Gus Greenbaum şi Moe Sedway, au intrat în Flamingo Hotel şi au preluat controlul asupra proprietăţii. Potrivit Biroului Federal de Investigaţii, Lansky și-a păstrat un interes financiar substanţial în Flamingo, în următorii douăzeci de ani. Lansky a declarat mai târziu, în mai multe interviuri,  că, dacă ar fi fost după el, „… Ben Siegel ar fi fost în viaţă astăzi.”

Acest eveniment a marcat, de asemenea, și un transfer de putere în Vegas, de la familiile crimei organizate din New York la cele din Chicago. Deşi rolul său a fost cu mult mai restrâns decât în anii precedenţi, se crede că Lansky l-a sfătuit şi l-a și ajutat pe boss-ul din Chicago, Tony Accardo să preia puterea.

În anii 1950, Lansky s-a împrietenit cu dictatorul cubanez Fulgencio Batista şi mafia a primit practic un cec în alb, pentru a rula în Cuba toate activitățile sale, în special jocuri de noroc, prostituţie şi contrabandă cu droguri, o parte mare a profiturilor mergând la Batista. Din Cuba, Lansky și-a răspândit afacerile cu jocuri de noroc şi prostituţie și în alte ţări din America de Sud, şi chiar a a fost implicat – deşi nu public – în cazinourile din Hong Kong şi Macao. Cu toate acestea, la sfârşitul anilor 1960, când guvernul SUA l-a urmărit pentru evaziune fiscală, averea lui Lansky a început să scadă. El a fugit în Israel, şi a cerut cetăţenie acolo, ca un evreu care se întoarce în patrie. Cu toate acestea, după certuri juridice cu guvernul israelian, viza lui Lansky a fost revocată şi el a fost deportat înapoi în SUA. A fost judecat, dar a reușit să evite condamnarea, relatările punând-o pe seama amplelor sale relații în zona politică. Acesta s-a mulțumit cu o viaţă confortabilă în Miami, Florida, unde a și murit, datorită unui atac de cord, în 1983.


  • Porecla lui Meyer Lansky era Contabilul Mafiei
  • Meyer Lansky este jucat de Dustin Hoffman în filmul The Lost City, 2005
  • Numele lui adevărat era Meyer Suchowljansky
  • Se spunea că „Meyer Lansky nu deține proprietăți. El deține oameni”
  • După octombrie 1960, când Castro a naționalizat hotelurile și cazinourile de pe insulă şi a interzis prin lege jocurile de noroc, Lansky a pierdut aproximativ 7 milioane $.

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.