Luiza Caradeanu: “I like the buzz and the fact that I am always approaching things in a different manner”Luiza Caradeanu: “Îmi place agitaţia şi că nu fac acelaşi lucru de fiecare dată”

After a decade within the dealers industry, ever since she was 19 years old, Luiza Caradeanu, who works for Casino Bucharest, part of Casinos Austria International, is the number 2 dealer in Europe. And that was also confirmed within the National Championship in Serbia…

What does it mean to be a top dealer? Which are the skills you must have?

You have to be very careful with all that you are doing, to respect the procedures and, above all, to like what you are doing. On the other hand, you can learn the ability step by step. I have watched other dealers when I was at the beginning, and I loved the way they would arrange the cards or deal the chips, I was trying to copy them.

On this particular championship you got the second position from how many players?

From 26…

This means that you are on top…

Actually I was surprised. I didn’t expect to get the second position; I thought I would meet some great dealers…

So, have you been well trained or they have been poorly prepared?

I don’t think it is about training, it is about the gaming style found in their country. We have some strong games in Romania, as roulette, where we have many call bets and you have to be very concentrated. Watching the contestants, I was very surprised to see how slow they were. As I said, in Romania you have to be very fast, since that is the way we play here. The girl in France told me the situation is different out there, when you spin and everybody starts screaming and you have to be very concentrated on six things at the same time. They are slow; everything moves slowly, the bets come from each player, since it is the French roulette where the bets come before the start. Then the ball spins and everybody remains stoned in silence… I expected the competition to be harder… I was nervous at the beginning, on preliminaries, then I adapted easily, and that is a skill I have developed around the many casinos I have worked in. on the other hand, it was just like getting to an interview (she laughs) since I had rules I had to consider.

In order to become a top dealer, we understand that it takes a lot of work and you must face the fast games…

Yes, and with many players, to concentrate on the rules, since they are different in each casino. For example, on preliminaries, the jury on the table told me there was a minimum buy in of 500 on the external chances and at the same time I was not allowed to put on color chips, only cash. I was the only person to observe that they didn’t bet the minimum (she laughs)

When it come to dealing, which are your weak points?

Most of the times, I tend to rush. That is because I trust myself so much and I don’t think I could be surprised. I have 11 years of experience and I have seen it all… But I rush because the game must be fast, but sometimes the mistake comes… (she laughs). It happens… I fall out with myself after making a mistake. Maybe there are other weaknesses as well, but I don’t know them (she laughs)

How long does the training take?

It was a different training for the competition. I had the rules two months before and I had to learn them. I did get a gaming hour with my colleagues who helped me.

Tell us what the competition was about exactly…

The contest had warm-up technical tests, which were not very important…

What did these mean?

I had to deal five Blackjack hands, starting cards, as fast as possible. Then I had to push stacks, from two to eight. I took them by color and give them to the first customer close to the wheel, without touching the marking lines. After that, there was the Drop Cut, meaning cutting an exact number of chips on a dozen. On the first I had to cut two, on the second three, on the third dozen I had to cut four and from the external chances five. There was also the circuit probe, where I had to chip, meaning to collect as fast as possible, 300 chips of different colors. The last warming probe was calculating bets, but I rushed. I already gave the paper with the answers and I realized in a second that I made a mistake.

There were the warm-up tests…

Yes, and then we had to deal roulette for 20 minutes and blackjack for another 20 minutes. The jury was playing, four or five members, and the notes were between 1 and 5. The games were normal, as the bets, as close to reality as possible. The hospitality was looked at very carefully, followed by techniques and then the control of the game, since it is very difficult to have the entire picture for yourself. The points for hospitality multiply with three and the other two probes with two. The hospitality of the dealer was the most important aspect, the style, which is different for each dealer. These are details that concern each one’s personality. But the procedures were also very important.

You had to be very concentrated and also make them feel comfortable…

Exactly! People come to a casino for entertainment. Since this was my first participation to such a competition, I thought about the worst first. I thought I would find fierce people, but on the contrary. I laughed with them, we used to talk about all kinds of things, I was not playing a role (she laughs). After the preliminaries I can say I had a great time in the semifinals and finals. It was a great experience; we did combine pleasure and work.

Tell us about the finals. You had 0.01 less points than the first place, received by  Liisa Rennstein from Estonia.

I cannot explain the difference… (She laughs). The chairman told us that she has participated to the competition for four years consequently and I thought it would not be ok for me to take the first position of my first participation, since she tried so many times… I was a little bit unselfish (she laughs)

How important is that position for you? What does this mean for your future activity?

It is more than I expected. When I entered the competition, I hoped not to finish on the last position. I told you, I thought I would have to face dealers more experienced than myself. Well, it was exactly the opposite. But it really depends on how the rules are in each country. If some of them would come to Romania, they would probably adapt to our style. The difficult games played in our country helped me a lot. I am sorry, though, I did not receive a diploma, it would have been good to my resume (she laughs)

How did you see the casino environment in Romania?

This was a great experience for me right from the beginning. The first time I entered a casino I was crazy about it… I wanted to give away my free days and come to work. More, I don’t like sitting in front of the computer. I worked as a secretary for a month and I felt like losing my mind. I like the buzz and the fact that I am always approaching things in a different manner

We assume there are also some minuses…

Yes, there are some bad tempered clients, but I knew that from the beginning, in school. I had to face this kind of situations, but I don’t get furious, I just take everything as it comes and let go. You have to know how to approach people. And there is one more thing… Until now, I didn’t have any problem with sleeping, thank God!

Which are your hobbies for your spare time?

I love sports, on winter I go skiing a lot. As any girl, I also like shopping. I used to play ice hockey, but I gave it up, even if there was a time when I tried to do them both. It was impossible.

Which are the other projects in your life? Do you have time for other things?

I am an inspector now and I am ok with that. I tried to be manager, but it is totally different. There is not such a close contact with people and you have to be concentrated on other things…

Have you considered leaving the country?

I don’t think it worth it. It is true, you see a lot of sites, raise some money, but if you have a moderated life here, with family and friends close to you, you don’t have to choose being among strangers, in other countries, all by yourself

Also, Casino Inside talked to Michelle Cummins, one of the judges invited to the event. Here’s what we’ve found out about the main characteristics a dealer should have, if there were any complaints and which are the main requirements expected from dealers…

It was clear at the Championship that the dealers who received the highest scores were those who were technically very strong, but who could also entertain the „players” at their tables. There were 26 jurors and 26 dealers from 16 countries in Europe. The system was set up very fairly so that a dealer would not be judged by a juror from the same country. Each game was judged by a minimum of 4 jurors, and the jurors for each dealer changed in each level (first round, semi-finals and finals). I think each dealer in the final would have been judged by at least 12 different judges, so the system was fair.

Dealers are judged on three main issues. Technical skill is very important, and includes mathematical, chip-handling and card-handling skills, etc. Good control of the game is essential; ensuring an appropriate speed of the game, making sure players can get their bets down in time, taking care that the maximum bet is not exceeded, and managing every aspect of the game to ensure it is run securely and according to procedure. And the most important factor is the hospitality. The dealer must be very welcoming, friendly and polite to all players, ready to give instruction to new players, knowing and remembering the particular needs of each customer, making eye-contact and smiling, and trying to ensure that every player, whatever the outcome of the game, has a good time. The first two requirements can be taught through training. Hospitality on the other hand is difficult to teach; the best dealers are naturally sociable and enjoy dealing with people from all walks of life. There were dealers at the Championship who were technically very strong, but they did not do well over all because they did not have good hospitality skills.După un deceniu în industria dealerilor, încă de la vârsta de 19 ani, Luiza Caradeanu, care lucrează la Casino Bucharest, parte a Casinos Austria International, este al doilea dealer din Europa. Iar asta s-a confirmat la Campionatul Naţional disputat în Serbia…

Ce înseamnă să fii un dealer de top? Care sunt atuurile pe care trebuie să le ai?

Trebuie să fii atent la ceea ce trebuie să faci, să respecţi procedurile şi, cel mai important să-ţi placă. Pe de alta parte, îndemanarea o înveţi pe drum. Şi eu, la rândul meu, am urmărit alţi dealeri, când eram la început, şi ce-mi plăcea la ei, cum tăiau fisele sau cum puneau cărţile, încercam să copiez.

La acest campionat al dealerilor ai fost pe locul doi din câţi participanţi…?

Din 26…

Deci înseamnă că eşti în vârf…

În privinţa asta, şi eu rămas surprinsă. Nu mă aşteptam, credeam că voi da peste nişte super dealeri…

Deci ai fost tu bine pregătită sau ei slabi?

Nu cred că e vorba de pregătire cât e vorba de stilul de joc pe care-l ai în propria ţară. Noi avem nişte jocuri foarte puternice, cum e ruleta, unde sunt foarte multe call beturi şi trebuie să fii foarte atent. Privindu-i pe cei de la concurs, am rămas surprinsă să văd cât erau de lenţi. În România, cum am zis, trebuie să fii foarte rapid, fiindcă asta e maniera în care se joacă la noi. Fetele din Franţa îmi povesteau că nu e ca la noi, când ai dat spin şi toată lumea începe să strige şi trebuie să fii atent la şase lucruri diferite în acelaşi timp. La ei totul e încet, pariurile vin de la fiecare client în parte, fiindcă e genul ruletei franceze unde se pariază înainte. Abia apoi se dă cu bila şi toată lumea urmăreşte încordată, în tăcere… M-aş fi aşteptat la un concurs mai greu. În preliminarii am avut emoţii, apoi m-am adaptat uşor, am deprins acest lucru şi datorită faptului că am lucrat în mai multe cazinouri. Pe de altă parte, a fost ca şi cum m-aş fi angajat (Râde), pentru că aveam nişte reguli pe care trebuia să le respect.

Pentru a fi un dealer de top, înţelegem că îţi trebuie multă muncă şi să faci faţă jocurilor rapide…

Da, şi cu mai mulţi jucători. Şi să fii atent la reguli, pentru că diferă de la cazinou la cazinou. Spre exemplu, când eram în preliminarii, juriul de la masă mi-a spus că era un minimum de 500 buy-in pe şansele exterioare şi că în acelaşi timp nu aveai voie să pui fise de culoare, doar fise de cash. Am fost singura care a observat că ei nu pariaseră suma minimă de 500 (Râde).

Care sunt slăbiciunile tale când vine vorba de dealing?

De cele mai multe ori, am tendinţa să mă grăbesc. Tocmai pentru că am prea multă încredere în mine şi nu cred că pot fi surprinsă. Am 11 ani de experienţă şi le-am cam văzut pe toate. Dar mă grăbesc şi pentru că jocul trebuie să fie rapid, dar câteodată intervine şi greşeala (Râde). Se mai întâmplă… Dar mă cert singură după ce greşesc. Poate mai sunt şi alte slăbiciuni, dar nu le ştiu eu (Râde).

Cât timp îţi ocupă antrenamentul?

Pentru concurs m-am antrenat diferit, aveam de cel puţin două luni de zile regulile şi a trebuit să le deprind. Am reuşit să adun o oră de joc cu colegii mei, care m-au ajutat.

Spune-ne în ce a constat mai exact concursul…

Concursul a avut o parte de încălzire, probele tehnice, care n-au fost prea importante…

Şi ce-a însemnat asta?

Am avut de dat cinci mâini la Blackjack, cărţile iniţiale, cât mai repede. După aceea am avut de împins stackuri, de la două până la opt. Le luam de la culoare şi le duceam până la primul client de lângă roată, fără să ating liniile de marcat. După aceea, a fost proba de Drop Cut, adică să ieu un număr exact de fise dintr-o duzină. Din prima duzină trebuia să iau două, din a doua duzină trei, din a treia duzină patru şi din şansele exterioare câte cinci. A mai fost şi fost proba de circuit, unde a trebuit să chipuiesc, adică să strâng, cât mai repde, 300 de fise de trei culori diferite. Ultima probă de încălzie a fost de calculat pariuri, dar acolo m-am grăbit. Dădusem deja hârtia cu răspunsurile şi mi-am dat seama după câteva secunde că am greşit.

Astea au fost probele de încălzire…

Da, iar după aceea au fost 20 de minute de joc efectiv la ruletă şi alte 20 la Blackjack. Timp în care juca juriul, au venit patru sau cinci la masă, iar notele erau de la 1 la 5. Jocurile au fost normale, ca sş pariurile, cât mai aproape de realitate. S-a punctat foarte mult ospitalitatea, apoi tehnica şi abia apoi controlul jocului, fiindcă de unul singur este foarte geu să le vezi pe toate. Punctajul la ospitalitate se înmulţea cu trei, iar celelalte cu două. Astfel, ospitalitatea a fost cel mai important aspect, stilul dealerului, care este diferit la fiecare – cum taie fisele, cum plasează şi aşa mai departe. Astea sunt amănunte care ţin de propria personalitate. Dar şi procedurile au contat.

Aşa că trebuia să fii atentă şi să-i faci şi să se simtă bine.

Exact, omul vine în cazinou pentru entertainment. Dar eu, pentru că n-am mai participat la concursuri de acest gen, am pus răul înainte. Am crezut că voi găsi oameni feroce, dar dimpotrivă. Am vorbit despre orice şi am râs cu ei, n-am jucat teatru (Râde). Cel puţin după preliminarii pot să spun că m-am distrat în semifinală şi în finală. A fost o experienţă frumoasă, care a îmbinat mai mult plăcutul cu utilul.

Povesteşte-ne despre finală. Ai ieşit la 0,01 puncte diferenţă de locul întâi, câştigat de Liisa Rennstein, din Estonia.

Nu pot să-mi explic nici mie diferenţa asta, darămite vouă (Râde). Chairmanul a zis că ea participa pentru al cincilea an consecutiv şi m-am gândit că oricum ar fi păcat să iau eu, la prima apariţie, când ea încerca de atâta timp. Am avut o frântură de altruism (Râde).

Cât de importantă este pentru tine clasarea pe locul doi la acest concurs şi ce înseamnă, pe viitor, acest lucru?

Este mai mult decât am sperat. Când am intrat în concurs, speram să nu termin pe ultimul loc, fiindcă, v-am zis, am crezut că vor veni dealeri mult mai buni decât mine. Ei bine, a fost exact invers. Dar depinde de cum se joacă în fiecare ţară. Dacă unii dintre ei ar veni în România, probabil că s-ar adapta. M-au ajutat foarte mult jocurile mai dificile de la noi din ţară. Îmi pare rău, însă, că n-am primit o diplomă, era bună la CV (Râde).

Cum ţi se pare lumea cazinourilor din România, prin ochii tăi?

Pentru mine a fost de la început o experienţă extraordinară. De prima dată când am intrat într-un cazinou am fost, ca să zic aşa, înnebunită după această meserie. Voiam să renunţ la zilele libere şi să vin la muncă. În plus, nu sunt genul care să stea în faţa unui calculator. Am lucrat o lună de zile ca secretară şi am crezut că o iau razna. Îmi place agitaţia şi ca nu fac acelaşi lucru de fiecare dată.

Mai sunt şi minusuri, bănuim…

Da, sunt şi clienţi mai irascibili, dar am fost avertizată de asta de la bun început, în şcoală. Am avut parte de astfel de lucruri, dar nu mă mai deranjează acum, trec pe lângă mine pur şi simplu. Trebuie să ştii cum să abordezi fiecare om în parte. Ar mai fi ceva… Slavă Domnului, n-am avut probleme cu somnul până acum!

Ce hobbyuri ai în timpul liber?

Sunt o persoană sportivă, iar iarna merg foarte des la schi. Altfel, shoppingul, ca orice fată. Am făcut hochei pe gheaţă, dar am renunţat, chiar dacă am încercat să le împac pe amândouă în acelaşi timp. Nu am reuşit.

Care sunt celelalte proiecte din viaţa ta? Dacă mai ai timp de alte proiecte, desigur…

Acum sunt inspector şi mă simt bine aşa. Am încercat să fiu şi şef de sală, dar e cu totul altceva. Nu ai la fel de mult contact cu oamenii şi trebuie să fii atent la cu totul alte lucruri.

Te-ai gândit să pleci din ţară?

Nu cred că merită. E adevărat că vezi locuri şi strângi nişte bani, dar, dacă eşti cumpătat aici, ai familia şi prietenii alături de tine, fără să fii pierdut prin lume de unul singur.

Casino Inside a discutat, de asemenea, cu Michelle Cummins, unul dintre membrii juriului invitati la acest eveniment. Iata ce am aflat despre cele mai importante caracteristici pe care ar trebui sa le aiba un dealer, daca au existat cumva plangeri si care sunt cele mai importante cerinte

A fost foarte limpede ca acest Campionat in care dealerii au primit cele mai mari punctaje au fost aceia care au stat foarte bine la capitolul tehnica, dar care au si capacitatea de a ii „distra” pe jucatori la masa. Au fost 26 de membri ai juriului si 26 de dealeri din 16 tari europene. Sistemul a fost foarte bine gandit, in asa fel incat nici un dealer sa nu fie punctat de un membru al juriului din tara de provenienta. Fiecare jos a fost notat de patru membri ai juriului, iar acestia s-au schimbat la fiecare nivel (prima runda, semi finale si finala). Credca fiecare dealer a fost punctat in finala de cate 12 membri ai juriului, asa ca sistemul a fost foarte corect.

Dealerii au fost punctati pentru trei elemente importante. Capacitatile tehnice au fost foarte importante, si asta include matematica, manevrarea jetoanelor, a carstilor etc. Este esential un bun control al jocului, a asigura o anumita rapiditate a jocului, sa se asigure sa fiecare jucator poate sa depuna pariul in timp util, sa se asigure ca nu se depaseste miza maxima, si sa managerieze fiecare aspect al jocului, pentru a asigura ca jocul este corect in concordanta cu procedura. Cel mai important factor este ospitalitatea.

Dealerul trebuie sa fie extrem de primitor, prietenos si politicos fata de fiecare jucator, pregatit sa ofere instructaj, sa stie si sa isi aminteasca nevoile particulare ale fiecarui client, sa mentina contactul vizual si sa zambeasca, indiferent de rezultatul jocului. Primele doua aspecte pot fi acumulate prin antrenament. Ospitalitatea insa este dificil de invatat. Cei mai buni dealeri au ospitalitatea in sange, sunt sociabili si le face placere sa interactioneze cu diferiti oameni. Au fost dealeri care stateau foarte bine la aspectul tehnica, dar nu au castigat din pricina lipsei ospitalitatii.