Kirk Kerkorian – „the father of the mega-resort”Kirk Kerkorian – „tatăl mega-resortului”

Kerkor „Kirk” Kerkorian is an American-Armenian businessman who is the president/CEO of Tracinda Corporation, his private holding company based in Beverly Hills, California. Kerkorian is known as one of the important figures in shaping Las Vegas and, with architect Martin Stern, Jr. „the father of the mega-resort.”

Kirk Kerkorian was born on June 6, 1917 in Fresno, California, to Armenian immigrant parents. Dropping out of school in 8th grade, he became a fairly skilled amateur boxer under the tutelage of his older brother, fighting under the name „Rifle Right Kerkorian” to win the Pacific amateur welterweight championship.

On sensing the oncoming World War II, and not wanting to join the infantry, he learned to fly at the Happy Bottom Riding Club in the Mojave Desert — adjacent to the USAF’s Muroc Field, now Edwards Air Force Base. In exchange for flying lessons from pioneer aviatrix Pancho Barnes, he agreed to milk and look after her cattle.

On gaining his commercial pilot’s license in six months, Kerkorian learned that the British Royal Air Force was ferrying Canadian built de Havilland Mosquitos over the north Atlantic to Scotland. The Mosquito’s fuel tank carried enough fuel for 1,400 miles (2,300 km), while the trip directly was 2,200 miles (3,500 km). Rather than take the safer Montreal–Labrador–Greenland–Iceland–Scotland route (although, going further north could mean the wings icing and distorting, and the plane crashing); Kerkorian preferred the direct „Iceland Wave” route which blew the planes at jet-speed to Europe – but it wasn’t constant, and could mean ditching. The fee was $1,000 per flight, but the statistics were that only one in four completed the journey. In May 1944, Kerkorian and his Wing Commander J.D. Woolridge rode the wave and broke the old crossing record. Woolridge got to Scotland in six hours, 46 minutes; Kerkorian, in seven hours, nine minutes. In two and a half years with RAF Ferry Command, Kerkorian delivered 33 planes, logged thousands of hours, traveled to four continents and flew his first four-engine plane.

After the war, having saved most of his wages, Kerkorian spent $5,000 on a Cessna. He worked as a general aviation pilot, and made his first visit to Las Vegas in 1944. After spending much time in Las Vegas during the 1940s, Kerkorian quit gambling and in 1947 paid $60,000 for Trans International Airlines, which was a small air-charter service which flew gamblers from Los Angeles to Las Vegas. He then bid on some war surplus bombers, using money on loan from the Seagrams family. Gasoline, and especially airplane fuel, was in short supply at the time, so he sold the fuel from the planes’ tanks, paid off his loan – and still had the airplanes. He operated the airline until 1968 when he sold it for $104 million to the Transamerica Corporation

In 1962, Kerkorian bought 80 acres (32 ha) in Las Vegas, across the Las Vegas Strip from the Flamingo, for $960,000. This purchase led to the building of Caesars Palace, which rented the land from Kerkorian; the rent and eventual sale of the land to Caesars in 1968 made Kerkorian $9 million.

In 1967, he bought 82 acres (33 ha) of land on Paradise Road in Las Vegas for $5 million and, with architect Martin Stern, Jr., built the International Hotel, which at the time was the largest hotel in the world; The first two performers to appear at the hotel’s enormous Showroom Internationale were Barbra Streisand and Elvis Presley. Presley brought in some 4,200 customers (and potential gamblers), every day, for 30 days straight, breaking in the process all attendance records in the county’s history. Kerkorian’s International Leisure also bought the Flamingo Hotel; eventually both hotels were sold to the Hilton Hotels Corporation and were renamed the Las Vegas Hilton and the Flamingo Hilton, respectively.

After he purchased the MGM movie studio in 1969, Kerkorian (with architect Martin Stern Jr.) opened the original MGM Grand Hotel and Casino, larger than the Empire State Building and the largest hotel in the world at the time it was finished. On November 21, 1980, the original MGM Grand burned in a fire that was one of the worst disasters in Las Vegas history. The Clark County Fire Department reported 84 deaths in the fire; there were 87 deaths total, including three which occurred later as a result of injuries sustained in the fire. Amazingly, the MGM Grand reopened after only 8 months. Almost three months after the MGM fire, the Las Vegas Hilton caught fire, killing eight people.

In 1986, Kerkorian sold the MGM Grand hotels in Las Vegas and Reno for $594 million to Bally Manufacturing. The Las Vegas property was subsequently renamed Bally’s. Spun off from Metro-Goldwyn-Mayer, MGM Resorts International owns and operates several properties, including the Bellagio, the current MGM Grand resort complex, The Mirage, the New York-New York, Circus Circus, Mandalay Bay, The Luxor, Excalibur and the newly completed CityCenter in Las Vegas.

MGM sold its Treasure Island Hotel and Casino property to billionaire and former New Frontier owner Phil Ruffin for $750 million.

In 1969, Kerkorian appointed James T. Aubrey, Jr. as president of MGM. Aubrey downsized the struggling MGM and sold off massive amounts of historical memorabilia, including Dorothy’s ruby slippers, the majority of the studio’s backlots in Culver City and overseas operations such as the British MGM studio at Borehamwood. Kerkorian sold MGM’s distribution system in 1973, and gradually distanced himself from the daily operation of the studio. In 1979, Kerkorian issued a statement claiming that MGM was now primarily a hotel company; however, he also managed to expand the overall film library and production system with the purchase of United Artists from Transamerica in 1981. In 1986, he sold the studios to Ted Turner.

Turner kept ownership of the combined MGM/UA for just 74 days. Both studios had huge debts and Turner simply could not afford to keep them under those circumstances; to recoup his investment, he sold all of United Artists and the MGM trademark back to Kerkorian. (though Turner kept the pre-1986 MGM and pre-1950 Warner Bros. libraries after the purchase of MGM/UA) The studio lot was sold to Lorimar-Telepictures, which was later acquired by Warner Bros.; in 1990, the lot was sold to Sony Corporation’s Columbia TriStar Pictures in exchange for the half of Warner’s lot they’d rented since the 1970s. Also in 1990, the MGM studio was purchased by Italian financier Giancarlo Parretti, but Parretti defaulted on the loans he’d used to buy the studio, leaving the studio in the hands of the French bank, Credit Lyonnais. Credit Lyonnais invested significant sums to revive the moribund studio and eventually sold it back to Kerkorian in 1996. Kerkorian soon expanded the company, purchasing Orion Pictures, The Samuel Goldwyn Company and Motion Picture Corporation of America from John Kluge’s Metromedia in 1998, and a majority to the pre-1996 PolyGram Filmed Entertainment from its parent Philips, which was in process to sell PolyGram to Seagram. Seagram eventually merged PFE into Universal Studios (which acquired in 1995 after they merged with MCA)

In 2005, Kerkorian sold MGM once more to a consortium led by Sony. He retained a 55% stake in MGM Mirage. On November 22, 2006, Kerkorian’s Tracinda investment corporation offered to buy 15 million shares of MGM Mirage to increase his stake in the gambling giant to 61.7% from 56.3%, if approved.

In May 2009, following the completion of a $1 billion dollar stock offering by MGM Mirage, Kerkorian and Tracinda lost their majority ownership of the gaming company, dropping from 53.8% to 39% percent and even after pledging to purchase 10% of the new stock offering they now remain minority owners.

TRIVIA:

Kerkor „Kirk” Kerkorian este un om de afaceri americano-armean, Președinte Executiv al  Tracinda Corporation, companie privată cu sediul în Beverly Hills, California. Kerkorian este cunoscut ca una dintre figurile reprezentative ce au modelat aspectul orașului Las Vegas și, cu ajutorul arhitectului Martin Stern Jr.  este numit „tatăl mega-resortului.”

Kirk Kerkorian s-a născut pe 6 iunie 1917 în Fresno, California, părinţii lui fiind imigranţi armeni. Acesta părăsește școala în clasa a opta, devenie boxer amator sub tutela fratele său mai mare, luptând sub numele „Rifle Right Kerkorian” și câştigă campionatul de amatori Pacific categoria 61-67 kg.

Simţind venirea celui de-al doilea Război Mondial, şi nedorind să se alăture infanteriei, el a învăţat să piloteze la Happy Bottom Riding Club din Deşertul Mojave — adiacent al USAF’s Muroc Field, acum Edwards Air Force Base. În schimbul lecţiilor de zbor primite de la pionierul aviator Pancho Barnes, el a acceptat să mulgă şi să aibă grijă de vite.

Odată cu obţinerea licenţei de pilot comercial în şase luni, Kerkorian a aflat că va transporta avionul canadian Havilland Mosquitos, peste Oceanul Atlantic de Nord, în Scoţia. Rezervorul de combustibil al lui Mosquitos avea suficient combustibil pentru 1.400 mile (2.300 km), iar călătoria avea 2.200 mile (3.500 km). Decât să opteze pentru ruta cea mai sigură, Montreal–Labrador–Groenlanda–Islanda–Scoția (deşi, mergând mai departe spre nord ar fi putut înseamna înghețarea, deformarea aripilor şi prăbușirea avionului), Kerkorian a preferat ruta directă „Valul Islandei”, rută care ar fi făcut avionul sa zboare în Europa cu viteză foarte mare– dar care nu era constantă, şi ar fi putut însemna prăbuşirea avionului. Comisionul era de 1.000 de dolari pe zbor, dar statisticile spuneau că numai una din patru călătorii ajung la destinație. În mai 1944, Kerkorian şi JD Woolridge, comandantul său de zbor, au călărit “valul Islandei” şi au învins vechiul record de traversare. Woolridge a ajuns în Scoţia în şase ore și 46 de minute; Kerkorian, în şapte ore și 9 minute. În doi ani şi jumătate cu RAF Ferry Command, Kerkorian a livrat 33 avioane, a pilotat mii de ore, a călătorit pe patru continente şi a zburat pentru prima dată în viața sa cu un avion cu patru motoare.

După război, economisind majoritatea salariilor primite, Kerkorian a plătit 5.000 dolari pe un Cessna. Acesta a lucrat ca pilot de aviaţie generală, şi a făcut prima sa vizită în Las Vegas în anul 1944. După ce a petrecut mult timp în Vegas în anii ‘40, Kerkorian a renunţat să meargă la noroc şi în 1947 a plătit 60.000 dolari pentru Trans International Airlines, o companie mică de servicii aeriene tip charter, care transporta jucătorii (gamblerii) din Los Angeles în Las Vegas. Apoi acesta a licitat pe câteva bombardiere, surplusuri de război, folosind bani împrumutaţi de la familia Seagram. În acea perioadă benzina şi mai ales combustibilul de avion, erau greu de găsit, aşa că a vândut combustibilul din rezervoarele avioanelor, și-a plătit împrumutul – şi a rămas cu avioanele. Acesta a operat compania aeriană până în 1968, când a vândut-o pentru 104 milioane de dolari companiei Transamerica Corporation.

În 1962, Kerkorian a cumparat 80 acri (32 ha) de pământ în Las Vegas, de-a lungul Strip-ului Las Vegas, începând de la Flamingo, cu 960.000 $. Această achiziţie a condus la construirea lui Caesars Palace, prin închirierea terenului de la Kerkorian; chiria şi eventuala vânzare a terenului lui Caesars în 1968, i-au adus lui Kerkorian 9 milioane de dolari.

În 1967, a cumpărat 82 de acri (33 ha) de teren pe Paradise Road în Las Vegas, plătind 5 milioane de dolari şi, împreună cu arhitectul Martin Stern, Jr., a construit International Hotel, care, la momentul respectiv, era cel mai mare hotel din lume. Primii doi interpreţi care au apărut pe enormul Showroom Internationale al hotelului au fost Barbra Streisand şi Elvis Presley. Presley a adus 4.200 clienţi (potenţiali jucători) în fiecare zi, timp de 30 zile la rând, depășind în acest timp toate recordurile de prezenţă din istoria Vegas-ului. Kerkorian International Leisure a cumpărat, de asemenea și Hotelul Flamingo; în cele din urmă ambele hoteluri fiind vândute către Hilton Hotels Corporation şi au fost redenumite Las Vegas Hilton şi respectiv, Flamingo Hilton.

După ce a cumpărat MGM film studio în 1969, Kerkorian și arhitectul Martin Stern Jr. au deschis originalul MGM Grand Hotel & Casino, care era mai mare decât de Empire State Building şi cel mai mare hotel din lume în momentul în care acesta a fost terminat. Pe 21 noiembrie 1980, MGM Grand a ars într-un incendiu care a fost unul dintre cele mai grave dezastre din istoria orașului. Departamentul de pompieri din Clark County a raportat 84 de decese în incendiu; au existat 87 de decese în total, trei dintre acestea survenind mai târziu, ca urmare a rănilor din incendiu. În mod uimitor, MGM Grand s-a redeschis după numai 8 luni. La aproape trei luni după incendiul de la MGM, Las Vegas Hilton a luat foc și au decedat opt persoane.

În 1986, Kerkorian a vândut hotelurile MGM Grand din Las Vegas şi Reno pentru 594 milioane de dolari companiei Bally Manufacturing. Proprietățile din Las Vegas au fost redenumite ulterior, Bally’s. Desprins din Metro-Goldwyn-Mayer, MGM Resorts International deține si operează mai multe proprietăţi, inclusiv Bellagio, actualul complex MGM Grand, Mirage, New York-New York, Circus Circus, Mandalay Bay, Luxor, Excalibur şi recent finalizatul City Center din Las Vegas.

MGM a vândut proprietățile Treasure Island Hotel & Casino, miliardarului şi fostului proprietar a lui New Frontier, Phil Ruffin pentru 750 de milioane de dolari.

În 1969, Kerkorian l-a numit pe James T. Aubrey, Jr. preşedinte al MGM. Aubrey a micșorat MGM şi a vândut cantităţi masive de suveniruri istorice, inclusiv papucii de rubin ai lui Dorothy, majoritatea loturilor din Culver City şi operaţiuni din străinătate, cum ar fi British MGM studio (studioul britanic MGM) de la Borehamwood. Kerkorian vândut sistemul de distribuţie MGM în 1973, și treptat s-a distanţat de funcţionarea zilnică a studioului. În 1979, Kerkorian a emis o declaraţie, susţinând că MGM era acum în primul rând o societate hotelieră; cu toate acestea, el a reuşit, să extindă filmoteca şi sistemul de producţie achiziţionând United Artists de la Transamerica în 1981. În 1986 el i-a vândut studiourile lui Ted Turner.

Turner a păstrat dreptul de proprietate asupra lui MGM/UA doar 74 zile. Cele două studiouri aveau datorii imense şi sub aceste împrejurări, Turner pur şi simplu nu îşi putea permite să le păstreze; pentru a își recupera investiţia, acesta i-a vândut toate mărcile înregistrate United Artists şi MGM înapoi lui Kerkorian (deşi Turner a păstrat MGM-ul pre-1986 şi bibliotecile  Warner Bros. pre-1950, după achiziţionarea MGM/UA). Studioul a fost vândut la Lorimar-Telepictures, care mai târziu, a fost achiziţionată de Warner Bros.; în 1990, lotul a fost vândut lui Sony Corporation Columbia TriStar Pictures în schimbul a jumătate din lotul Warner pe care aceștia îl inchiriaseră din 1970. De asemenea, în 1990, MGM Studio a fost achiziţionată de finanţatorul italian Giancarlo Parretti, dar Parretti nu a plătit împrumuturile făcute pentru a cumpăra studioul, lăsându-l în mâinile băncii franceze, Credit Lyonnais. Credit Lyonnais a investit sume importante pentru a revigora muribundul studio şi în cele din urmă l-a vândut înapoi lui Kerkorian în 1996. Kerkorian a extins compania, cumpărând în 1998 de la Metromedia prin John Kluge: Orion Pictures, Samuel Goldwyn Company şi Motion Picture Corporation of America, iar de la Philips, care era în proces de vânzare deja cu Seagram, PolyGram Filmed Entertainment pre-1996. Seagram a fuzionat în cele din urmă PFE în Universal Studios (pe care l-au achiziționat în 1995, după ce au fuzionat cu MCA)

În 2005, Kerkorian a vândut încă o dată MGM unui consorţiu condus de Sony. El a păstrat o participatie de 55% în MGM Mirage. Pe 22 noiembrie 2006, compania de investiții Tracinda a lui Kerkorian s-a oferit să cumpere 15 milioane de acţiuni MGM Mirage pentru a își creşte cota de acțiuni în gigantului de gambling de la 56.3% la 61,7% , în cazul aprobării.

În mai 2009, în urma terminării stocului de 1 miliard dolari, oferit de MGM Mirage, Kerkorian şi Tracinda au pierdut proprietatea majoritară a companiei de jocuri de noroc, scăzând de la 53,8% la 39% la sută şi chiar după ce a pledat să achiziţioneze încă 10% din noul stoc de acțiuni, de această dată rămân proprietari minoritari.

TRIVIA: