Dezideratul unei concurenţe loiale pe piaţa cazinourilor, a jocurilor de noroc şi a jocurilor mecanice începe să prindă contur şi sunt şanse considerabile ca el să se materializeze în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat. O susţine noul ministru al Finanţelor Publice, tânărul şi dinamicul Bogdan Drăgoi, care are o viziune clară asupra a ceea ce este de făcut în această direcţie.
Luările sale de poziţie au declanşat o stare de optimism în rândurile organizatorilor de jocuri de noroc, întrucât, după atâta amar de vreme, condimentată cu sesizări periodice, cineva s-a decis să facă ordine în domeniu. Dacă despre apariţia operatorilor privați de jocuri de noroc în România, se poate vorbi doar de ultimii 15-16 ani, Loteria Română are o vechime de şase decenii şi a fost considerată, din totdeauna, o vacă bună de muls. Prin urmare, investitorii au pornit din start cu un handicap în comparaţie cu o companie ce reprezintă un brand cu recunoaştere internaţională.
Toate bune şi frumoase, dacă pe lângă statutul de lider cucerit în lipsa unei concurenţe valabile, nu ar fi existat permanenta oblăduire a autorităţilor, după principiul pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Finalmente, apare însă omul hotărât să rupă pisica la CNLR, în primul rând în problema aparatelor de jocuri mecanice şi a tichetelor de acces, atât de stringentă datorită discrepanţelor evidente între scriptic şi faptic.
Fără să fii un organ de control, ci doar un simplu observator, un cronicar al vremurilor şi tot ai fi sesizat o stare de lucruri la limita legalului, care se perpetua fără oprelişti la Loteria Română. Dacă acum se vorbeşte de un prejudiciu de peste 350 de milioane de euro, iniţiat sub domnia lui Nicolae Cristea, care a semnat în septembrie 2003 un contract păgubos, cu profit uriaş pentru firme greceşti, nu trebuie uitat nici fostul director Martin Ionescu, cel care a adus actualele terminale (în paranteză fie spus, acestea mai funcţionează doar la noi şi în Grecia, deci o pleaşcă pentru eleni) printr-un contract înrobitor întins pe durata mai multor decenii cu firma Intracom, căreia îi revenea partea grasă din încasările Loteriei. Drept recompensă, fiica domnului Martin şi-a făcut studiile superioare la o universitate din SUA, pe spesele noilor fanarioţi, iar tăticul a încasat un comision deloc neglijabil. Şi uite aşa, pe o pârtie bine bătătorită, au alunecat spre terţi sume uriaşe, buboiul s-a tot umflat datorită condiţiilor optime în care se dezvolta, iar acum, în urma inspecţiei fiscale ANAF şi Garda Financiară care au sesizat prejudiciul DNA-ului, se profilează chiar pericolul falimentului în cazul unei executări silite. Cele peste 6000 de aparate mecanice ale Loteriei, trecute în acte drept video-loterie, sunt de fapt nişte clasice slot-machines, pentru care trebuie plătite taxe, lucru pe care CNLR nu l-a făcut în ultimii trei ani, întrucât a preferat înţelegeri anticoncurenţionale. În urma autosesizării, organele competente au constatat că aparatura loteriei nu este specifică cu jocul de video-loterie, iar inspectorii Biroului Român de Metrologie Legală, singurii abilitaţi să efectueze controale, au decis, fără echivoc, că sunt slot-maşini. Actualul director al CNLR o ţine pe a lui, că aparatele sunt de video-loterie şi că taxele sunt achitate conform OUG 77/2009. Oricum, el are contract încă aproape un an, aceasta în cazul în care se va trece la privatizarea loteriei, cum doreşte domnul ministru Bogdan Drăgoi. Evident, nimeni nu doreşte intrarea în faliment a Loteriei Române, care de doi ani îşi plăteşte angajaţii din agenţii cu 85% din salariul de bază, compania fiind singura coordonată de MFIN care se încadrează în prevederile Ordonanţei care reglementează introducerea managementului privat, după cum a declarat ministrul. În cadrul unei prognozabile concurenţe loiale, noua Loterie Română va putea să îşi mărească cota de piaţă şi profitabilitatea. Întrucât la finele anului trecut, a trecut ordonanţa prin care se introduce managementul privat la societăţile de stat, se pare că deja s-a purces la selecţia acestuia atât pentru conducerea, cât şi pentru board-ul companiei, în felul acesta CNLR urmând să devină un competitor real în piaţă, cu şanse egale pentru toţi cei implicaţi în acest tip de activitate.
Operatorii simt deja această briză reconfortantă, un prim pas menit a duce la mult-dorita intrare în normalitate, al cărei promotor este acest tânăr ministru de nici 32 de ani, Bogdan Drăgoi, care are deja o experienţă de şase ani la nivel înalt în instituţiile publice, clădită pe baza studiilor americane şi care, în calitatea sa actuală şi cu eticheta de tânără speranţă a finanţelor româneşti, este şi purtătorul speranţelor tuturor celor implicaţi în fenomen şi care, intuind o reală schimbare a stării de fapt, îi adresează un de bun augur: Jos pălăria, domnule ministru !
