Discovery is never a work done by a single person and is not emphasized by a debate with regards to who “discovered” Las Vegas, especially for European colonists. Remarkable arguments have been brought by at least three path-showing men. Antonia Amijo, a merchant from New Mexico was the one who organized a trade expedition to California between 1829 and 1830. Rafael Rivera, one of Amijo’s scouts, who most likely camped within the valley before his commander. But, in truth, John C. Fremont was the one who put Las Vegas on the map.
John C. Fremont, the man who put Las Vegas on the map
Any student in Las Vegas learns in school about John C. Fremont and from where the names Las Vegas and Nevada originate. The manual is by Michael Green, and eight-graders study “Nevada: A journey of discovery”. Green, an associate professor at the Nevada University in Las Vegas, also approached the subject in a book he wrote with Eugene P. Moehring, called “Las Vegas: The history of the Centennial”. “In both cases, we do not truly know who gave them their names”, stated Green. “But we do know who put these names on the map”, added the professor,
Nevada is a Spanish word which can be translated as “covered in snow”, and the mountains on the border between California and Nevada were given the name Sierra Nevada for better than two centuries. Nevada first showed up on a map drawn in 1776 by a Spanish pontiff, Father Pedro Font, says Green. In 1857, the colonists in Carson Valley and the Dayton area, wishing to separate the state of Utah proposed the name the Sierra Nevada Territory, but someone shortened it to the Nevada Territory and that’s how it became a state.
The Las Vegas meadow
The Spanish journeyed through what is now the south of Nevada on a difficult trade route which connects the north of New Mexico state to the Los Angeles of today. Initially, the travelers made a route passing south of the Las Vegas Valley, but the route changed when Fremont passed through the area.
At the head of a group of scientists, scouts and observers from the American Army’s Department of Engineering, Fremont was in the second cartography expedition for the lands between the rivers and the Pacific Ocean, which took place between 1843 and 1844. In January 1844, the heavy snow in the north of Nevada forced the members of the expeditions to abandon the equipment while traveling south, hoping to connect with the Spanish Route and to head east, to Santa Fe, New Mexico.
While following the Mojave river, the group stumbled upon two survivors of an Indian attack. The pair led Fremont’s group along the Spanish Route in a four-day incursion to the place where the attack had taken place, near Tecopa Hot Springs, south-west of Pahrump. They discovered that two of the attacked group had been killed, and two women had most likely been taken prisoners.
From there, the group continued on toward north-east, reaching the Las Vegas Valley on May 3rd. “We made camp in the middle of another large basin, on a land called Las Vegas – term which the Spanish use to refer to fertile plains or swamps” wrote Fremont in his journal.
Most sources simplify Las Vegas’s translation to “meadows”, but the word is more specific than the more common Spanish word for meadows, “prados”. “Vega” usually refers to an inferior fertile land, most often alongside a river.
Fremont described two rivers of clear, fast water, deep of four-five meters, coming from two headwaters. They measured the water’s temperature and realized that one of them was of 72 degrees, and the other of 71 degrees. “Too hot to be pleasant”, wrote Fremont, but both his men and himself found it good for a bathe. When Fremont returned to Washington DC, he drew the old Spanish Route and marked Las Vegas on a map for the first time. Congress multiplied the map in 20,000 copies, so that Fremont’s work became an essential part of the equipment of any person traveling west, as Las Vegas had become an established reference point.
“When the Mormons came to the valley in 1855, they called it the Las Vegas Mission” stated Mark Hall-Patton, curator of the Clark County museums. “The post office was named Bringhurst Post Office after Willian Bringhurst, the man who led the mission, but this was never a name option considered for the city.”
A street exists now in his memory in Las Vegas, Fremont Street, and by extension, Fremont Street Experience, Fremont Hotel & Casino and other buildings named after him.
Fremont died in 1890 during a trip to New York from his house in California. His wife, Jesse Benton Fremont, said about him: “From the ashes of his camp fires, cities were built.”
Fremont’s life, a short bio
John Charles Fremont was born in Savannah in 1813. His father died while John was still a child, and after his death, the family added a “t” to their last name. An excellent student, John Charles was always capable to obtain scholarships to private schools, but he had a ragamuffin behavior, therefore he was expelled from college.
He was an explorer, politician and soldier who, in 1856, became the first Republican Party candidate for the Presidency of the United States. In the 1840s, when he led five expeditions in the American West, he was named by the age’s press “the man showing the path”.
During the Mexican-American war, Fremont, an important commander in the USA army at that time, took over California in 1846. As a result of a conflict with California’s military governor, he ended up being court-martialed for mutiny and insubordination. After his sentence was changed, he quit the Army. Fremont led a fourth private expedition, which took ten lives, in search of a railway route through the mountains near the 38 parallel, in the winter of 1849. Then, he settled down in California, in Monterey, buying cheap lands at the foot of the Sierra Nevada mountains. When gold was found on his farm, the Mariposa, Fremont became a rich man. He kept his farm despite lawsuits with former land owners.
Fremont became one of the first two elected American Senators of the new state of California in 1850, then he was designated as the first candidate of the newly republican party for the Presidency of the USA. However, he lost the presidential elections in 1856 to the democrat James Buchannan.
During the American civil war, President Abraham Lincoln gave him the command of the West Department. Even though Fremont had success during his short time as the commander of the West armies, he led the department in an autocratic manner and made fast decisions without consulting Washington or president Lincoln. After Fremont’s emancipation decree, which freed slaves in his district, he was relieved of his duties by president Lincoln on grounds of insubordination. In 1861, Fremont was the first commanding general of the Union, who believed brigade general Ulysses S. Grant to have an “iron will” to fight.
After a short service in the mountain department in 1862, Fremont lived in New York, leaving the army in 1864. The same Fremont was a candidate for the presidency of the Radical Democratic Party, but quit before elections.
After the civil war, Fremont’s wealth decreased after he invested a huge amount and bought a railway in the Pacific in 1866 and lost most of his fortune during the Panic of 1873. Fremont was the governor of Arizona in 1878 and 1881, named by president Rutherford B. Hayes.
Historians describe John C. Fremont as controversial, impetuous and contradicting. Certain researchers regard him as a military hero with a significant achievement, while others considered him to be a failure who repeatedly follow his own purposes. The reports and maps published by Fremont as a result of his expeditions significantly contributed to the massive American migration to the west, as of the ‘40s. At least three times, Fremont led his people into the massacre of the non-hostile Native American villages. His biographer, Allan Nevins, in 1939, believed that Fremont lived a dramatic lifestyle, one of the remarkable successes and one of the insufficient failures.
Fremont, retired from politics and lacking financial force, died in New York in 1890.
by Paul Dan
Descoperirea nu este niciodată o lucrare a unei singure persoane și nu este perfect reliefată de dezbaterea despre cine a „descoperit” Las Vegas, în special pentru coloniștii europeni. Argumente remarcabile au fost aduse de cel puțin trei deschizători de drumuri, A fost Antonio Amijo, un negustor din New Mexico, care a organizat în iarna dintre 1829 și 1830 o expediție comercială în California. A fost Rafael Rivera, un cercetaș al lui Amijo, care cel mai probabil a campat în vale înaintea comandantului său. Dar cu adevărat, Las Vegas a fost pus pe hartă de John C. Fremont.
John C. Fremont, omul care a pus Las Vegas pe hartă
Orice elev din Las Vegas învață la școală despre John C. Fremont și de unde-și au originea numele Las Vegas și Nevada. Manualul este scris de Michael Green, iar în clasa a opta elevii studiază „Nevada: O călătorie de descoperire”. Green, profesor asociat la Universitatea Nevada din Las Vegas, a abordat de asemenea subiectul într-o carte scrisă împreună cu Eugene P. Moehring, numită ”Las Vegas: Istoria Centenarului”. “În ambele cazuri, nu știm cu exactitate cine le-a dat numele”, afirmă Green. “Dar știm cu certitudine cine a pus aceste nume pe hartă”, adaugă profesorul,
Nevada este un cuvânt spaniol care se poate traduce prin “acoperit de zăpadă”, iar munții care se află la granița dintre California și Nevada au fost denumți Sierra Nevada pentru mai bine de două secole. Nevada a apărut pentru prima dată pe o hartă desenată în 1776 de un prelat spaniol, Părintele Pedro Font, spune Green. În 1857, coloniștii din Carson Valley și zona Dayton, care doreau să se separe de statul Utah au propus numele Teritoriul Sierra Nevada, dar cineva a scurtat în Teritoriul Nevada și așa s-a ajuns la statalitate.
Pajiștea Las Vegas
Spaniolii călătoreau prin ceea ce este acum sudul Nevadei pe o rută comercială dificilă care leagă nordul statului New Mexico de acum de Los Angeles. Inițial, călătorii au făcut un traseu care mergea la sud de Valea Las Vegas, dar traseul s-a schimbat când Fremont a trecut prin zonă.
În fruntea unui grup de oameni de știință, cercetași și observatori din cadrul Departamentului de Inginerie al Armatei Americane, Fremont a fost în cea de-a doua expediție de cartografiere a terenurilor dintre râuri și Oceanul Pacific în anii 1843 și 1844. În ianuarie 1844, zăpada grea din nordul Nevadei i-a forțat pe membrii expeditiei să abandoneze echipamentul, în timp ce grupul călătorea spre sud, sperând să se conecteze cu Traseul Spaniol și să se îndrepte spre est, spre Santa Fe, New Mexico.
În timp ce urma râul Mojave, grupul a întâlnit doi supraviețuitori dintr-un atac indian. Perechea a condus grupul lui Fremont de-a lungul Traseului Spaniol într-o incursiune de patru zile până la locul unde a avut loc atacul, în apropierea Tecopa Hot Springs, la sud-vest de Pahrump. Au descoperit că doi din grupul atacat au fost uciși, iar două femei cel mai probabil au fost luate prizoniere.
De acolo, grupul a continuat spre nord-est, ajungând în Valea Las Vegas pe 3 mai. “Am așezat tabăra în mijlocul unui alt bazin mare, într-un teren de camping numit Las Vegas – termen pe care spaniolii îl folosesc pentru a semnifica câmpii fertile sau mlaștini”, a scris Fremont în jurnalul său.
Cele mai multe surse simplifică traducerea Las Vegas la „pajiști”, dar cuvântul este mai specific decât cuvântul spaniol mai comun pentru pajiști, „prados”. „Vega” se referă, de obicei, la un teren fertil inferior, adesea de-a lungul unui râu.
Fremont a descris două cursuri de apă clară și rapidă, adâncă de patru-cinci metri, provenind din două izvoare. Ei au măsurat temperatura apei și au constatat că într-un curent are 72 de grade iar în celălalt 71. “Prea cald ca să fie plăcut”, a scris Fremont, dar el și oamenii lui au găsit-o bună pentru scăldat. Când Fremont s-a întors la Washington DC a desenat Traseul spaniol vechi și a marcat Las Vegas pe o hartă pentru prima dată. Congresul a multiplicat harta în 20.000 de exemplare, astfel că lucrarea lui Fremont a devenit o piesă esențială a echipamentului pentru oricine călătorea spre vest, deoarece Las Vegas a devenit un reper stabilit.
„Când mormonii au venit în vale în 1855, l-au numit Misiunea Las Vegas”, a spus Mark Hall-Patton, curator al muzeelor Clark County. „Oficiul poștal a fost numit Bringhurst Post Office după William Bringhurst, omul care a condus misiunea, dar acesta nu a fost niciodată o opțiune pentru numele orașului.”
În memoria lui există acum strada Fremont în Las Vegas și, prin extensie Fremont Street Experience, Fremont Hotel & Casino și alte clădiri care îi poartă numele.
Fremont a murit în 1890 în timpul unei excursii spre New York de la casa lui din California. Soția lui, Jesse Benton Fremont, a spus despre el: „Din cenușa focurilor sale de tabără s-au născut orașe.”
Viața lui Fremont, un scurt bio
John C. Fremont
John Charles Fremont s-a născut în Savannah, în 1813. Tatăl lui a murit în timp ce John era încă un copil, iar după moartea sa, familia a adăugat un “t” numelui de familie. Un student excelent, John Charles a fost mereu capabil sa obțină burse la școli private, dar el avea un comportament de golan, așa că a fost exmatriculat din facultate.
A fost explorator, politician și soldat care, în 1856, a devenit primul candidat al Partidului Republican pentru funcția de președinte al Statelor Unite. În anii 1840, când a condus cinci expediții în Vestul American, a fost numit de presa vremii “deschizătorul de drumuri”.
În timpul războiului mexican-american, Fremont, la acea dată un important comandat în armata S.U.A., a preluat controlul asupra Californiei în 1846. În urma unui conflict cu guvernatorul militar al Californiei a ajuns la curtea marțială, pentru revoltă și insubordonare. După ce sentința i-a fost schimbată, a demisionat din Armată. Fremont a condus o a patra expediție privată, care a costat zece vieți, căutând un traseu feroviar peste munți în jurul paralelei 38 în iarna anului 1849. Apoi, s-a stabilit în California, la Monterey, cumpărând terenuri ieftine la poalele munților Sierra Nevada. Când aurul a fost găsit pe ferma lui, Mariposa, Fremont a devenit un om bogat. În ciuda proceselor cu foștii proprietari ai terenului, el și-a păstrat ferma.
Fremont a devenit unul dintre primii doi senatori americani aleși din noul stat California în 1850, apoi a fost desemnat primul candidat la președinție al noului partid republican. A pierdut însă alegerile prezidențiale din 1856 în fața democratului James Buchanan.
În timpul războiului civil american, el a primit comanda Departamentului de Vest din partea președintele Abraham Lincoln. Deși Fremont a avut succese în timpul scurtei sale funcții de comandant al armatelor din vest, el a condus departamentul în mod autocratic și a luat decizii rapide fără a se consulta cu Washingtonul sau cu președintele Lincoln. După edictul de emancipare al lui Fremont, care a eliberat sclavi în districtul său, a fost eliberat de comanda lui de către președintele Lincoln pentru nesupunere. În 1861, Fremont a fost primul general comandant al Uniunii care a recunoscut în generalul de brigadă Ulysses S. Grant o „voință de fier” de a lupta.
După o scurtă perioadă de serviciu în departamentul de munte în 1862, Fremont a locuit în New York, plecând din armată în 1864. Același Fremont a fost un candidat la funcția de președinte al Partidului Democratic Radical, dar a demisionat înaintea alegerilor.
După războiul civil, bogăția lui Fremont a scăzut după ce a investit puternic și a cumpărat o cale ferată din Pacific în 1866 și și-a pierdut mare parte din averea sa în timpul panicii din 1873. Fremont a fost guvernatorul Arizonei între 1878 și 1881 numit de președintele Rutherford B. Hayes.
Istoricii îl descriu pe John C Fremont drept controversat, impetuos și contradictoriu. Unii cercetători îl privesc ca pe un erou militar cu o realizare semnificativă, în timp ce alții îl socotesc un eșec care și-a urmărit în mod repetat propriile scopuri. Rapoartele și hărțile publicate de Fremont, în urma expedițiilor sale, au contribuit în mod semnificativ la emigrarea masivă americană spre vest, începând cu anii ’40. De cel puțin trei ori, Frémont și-a condus oamenii în masacrul satelor non-ostile nativ americane. Biograful său, Allan Nevins, în 1939, a crezut că Frémont a trăit un stil de viață dramatic, unul dintre succesele remarcabile și unul dintre eșecurile insuficiente.
Fremont, retras din politică și lipsit de forță din punct de vedere financiar, a murit în New York în 1890.
de Paul Dan
