Ediţia cu numărul 30 a jocurilor olimpice moderne, găzduită de Londra şi împrejurimi, s-a încheiat apoteotic, după ce a început cu o festivitate fastuoasă. Dacă ceremonia de deschidere a fost o desfătare a ochiului, graţie cromaticii şi efectelor vizuale, cea de închidere a fost o odă adresată urechilor, un omagiu creativităţii britanice. Fără să bagatelizăm opinia reprezentantului taximetriştilor londonezi, care a afirmat că jocurile au fost un adevărat dezastru, noi considerăm că ele au fost un real succes, în primul rînd pe plan sportiv şi spectacular, urmează de văzut în ce măsură şi pe cel financiar.
La aflarea veştii că metropola londoneză, unul din cele mai cosmopolite oraşe ale lumii, va găzdui olimpiada din 2012, nu toţi dintre liniştiţii ei locuitori au făcut salturi de bucurie. Obişnuiţi cu conservatorismul şi tradiţia seculară, ei au considerat că activităţile lor de zi cu zi vor fi bulversate. În plus, s-au alocat sume uriaşe, care apoi au fost suplimentate din raţiuni de securitate la ameţitoarea cifră de 9 miliarde de lire sterline. Peste 10.000 de sportivi reprezentând 240 de naţiuni au sosit în capitala regatului Marii Britanii pentru a încununa eforturile unei munci de patru ani, cât durează ciclul dintre două olimpiade. Londra mai găzduise J.O în anul 1908 (ediţia a patra), precum şi primele jocuri post-belice, în 1948, an în care a făcut eforturi considerabile pentru a asigura condiţii decente.
Acum, bunăstarea Londrei, care a coborât pe locul 25 în clasamentul celor mai scumpe oraşe din lume, a fost conjugată cu ambiţia şi strădaniile excentricului Boris Johnson, primarul oraşului de pe Tamisa. Supremaţia sportivă şi-au disputat-o, ca şi în urmă cu patru ani, SUA şi China, primii puternici la atletism, înot şi gimnastică, asiaticii, practic fără adversar la badminton şi tenis de masă, unde au luat tot ce se putea lua, având chiar finale în familie. Americanii au fost din nou învinşi la probele de sprint de fenomenalul Usain Bolt, un atlet pe care pariorii ar fi trebuit să mizeze cu ochii închişi. Jamaicanul s-a impus la 100 şi 200 de metri, fiind schimbul patru în cursa de 4×100 m., în care a condus ştafeta jamaicană la victorie cu un uluitor record, pentru prima oară în istorie sub 37 de secunde ! Usain nu a vrut să predea băţul cu care a alergat, dar unul din zeloşii oficiali i l-a cerut. Ulterior, şeful acestora a venit la jamaican şi i-a dăruit ştafeta, cu scuzele de rigoare. Chinezii s-au ţinut bine şi la sărituri şi haltere, chiar dacă în uşoară flexiune faţă de Beijing 2008. La înot, o chinezoaică de doar 15 ani a şocat asistenţa, terminând pe primul loc în proba respectivă, ea înotând mai iute decât majoritatea…băieţilor din proba similară.
Dar revelaţia jocurilor a fost chiar ţara gazdă, Marea Britanie, care şi-a îmbunătăţit recordul de medalii şi de puncte stabilit la Moscova 1980. Cum pe vremea aceea era în mare vogă un foarte frumos film, “Moscova nu crede în lacrimi”, acum putem spune fără reţinere că Londra crede în lacrimi întrucât, paradoxal sau nu, aproape toţi câştigătorii care s-au dovedit mai tari decât adversarii lor în arenă, au izbucnit în plâns după victorie, o descărcare emotivă după eforturile titanice depuse în peste o mie de zile de pregătire cu un singur gând. În sporturile pe echipe, niciuna din naţiuni nu a avut hegemonia, impunându-se la atâtea discipline o multitudine de naţiuni.
Nu putem trece peste un aspect interesant şi anume faptul că Brazilia nu a reuşit să se impună la fotbal şi volei masculin, deşi pornea mare favorită. Probabil că pariorii au preferat jocurile pe echipe decât cele individuale, dar dacă au mizat pe los cariocas nu au fost norocoşi. Teamul de fotbal, deşi întărit cu jucători cunoscuţi, cum ar fi Marcelo, Thiago Silva şi Hulk, toţi peste 23 de ani, cota admisă, a fost bătut în finală de Mexic, prima afirmare plenară a acestei ţări, după 13 succese ale naţionalelor europene, două ale Africii şi două ale Argentinei.
Mai rău la volei, unde Brazilia a condus cu 2-0, pierzând cu 2-3 în faţa Rusiei, care a avut o revenire fantastică, călcând totul în picioare. Pentru reprezentanţii ouro-verde de sex masculin o mare şansă de a dovedi că nu suferă de labilitate psihică este olimpiada viitoare, care va avea loc peste patru ani la Rio de Janeiro. Poate atunci şi sportivii români, care acum au cules doar două medalii de aur, locul 27 pe naţiuni, vor avea prestaţii mai convingătoare. Depinde şi de diriguitorii României, care pot face mai mult pentru sport, precum şi pentru cei din industria pariurilor, care susţin nemijlocit activitatea sportivă. Good bye London ! Bemvindo a Rio !
