NU ne mai închideți! NU noi răspândim virusul!

Istoria Las Vegas, partea a II-a

marţi, 2 august 2011

Vă prezentăm partea a doua a poveştii oraşului Las Vegas, cunoscut şi drept Oraşul Păcatului (Sin City). De data asta vom vorbi despre El Rancho, primul resort deschis în oraş, şi despre Bugsy Siegel şi al său Flamingo.

El Rancho

Când Thomas Hull a deschis El Rancho Vegas pe 3 aprilie 1941, acesta făcea parte din lanţul El Rancho, împreună cu alte hoteluri din Sacramento, California sau Bakersfield, California. El Rancho Vegas a fost primul hotel din ceea ce urma să devină Las Vegas Strip şi a fost proiectat de arhitectul Wayne Mcallister, oferind spaţii pentru călărie, înot şi showuri de top în Round-Up Room, care va deveni mai târziu teatrul Opera House. În decembrie 1944, William Wilkerson a concesionat El Rancho Vegas de la proprietarul Joe Drown pentru şase luni. Wilkerson i-a plătit lui Drown 50.000 de dolari pentru cele şase luni, tot el fiind cel care a construit hotelul Flamingo mai târziu. El Rancho Vegas a trecut pe la numeroşi proprietari până la Beldon Katelman, care în 1950 a primit o parte din proprietate în urma morţii unchiului său Jake Katelman, iar apoi a cumpărat şi restul resortului, devenind unicul proprietar. Printre numele simbolice ale hotelului se numără legendara stripperă Candy Barr, care ţinea capul de afiş la El Rancho în 1959, până când FBI-ul a arestat-o pentru consumul de marijuana în Texas. De asemenea, Harry James şi Betty Grable au dat reprezentaţii pe aceeaşi scenă până când hotelul a fost distrus de flăcări pe 17 iunie 1970.

“Bugsy” şi The Flamingo

Există multe legende legate de Siegel. Una dintre ele spune cum, în 1939, Siegel locuia într-o vilă italiană unde, se pare, îi vindea arme lui Mussolini. Când Siegel a aflat că în aceeaşi vilă stăteau şi doi nazişti celebri, Goering şi Goebels, acesta a pus imediat la cale un plan ca să-i omoare. Numai la rugămintea amantei sale, contesa italiană Dorothy diFrasso, el a acceptat să renunţe. De ar fi făcut altfel, cum s-ar fi schimbat istoria?

Spre sfârşitul anului 1945, gangsterul Benjamin “Bugsy” Siegel şi partenerii săi au venit în Las Vegas, după ce locaţia i-a stârnit interesul datorită jocurilor de noroc legale şi a pariurilor fără limite. La acea vreme, Siegel deţinea multe acţiuni la Trans America Wire, o publicaţie de curse. Siegel a început afacerile când a cumpărat El Cortez, de pe strada Fremont, cu 600.000 de dolari, iar apoi l-a vândut cu 160.000 de dolari profit. În acelaşi timp, Siegel şi asociaţii săi din crima organizată au aflat că Wilkerson rămăsese fără bani pentru continuarea afacerii. Aceştia au folosit profitul obţinut din afacerea cu El Cortez pentru a-l determina pe Wilkerson să-i accepte drept parteneri. Siegel şi asociaţi precum Moe Sedway, Gus Greenbaum şi Meyer Lansky au investit 1 milion de dolari în noua proprietate, Wilkerson rămânând cu o treime din acţiuni şi cu controlul operaţional.

Siegel a preluat controlul asupra noii construcţii şi a convins numeroşi prieteni din lumea interlopă să investească acolo. Problema era că Siegel nu avea cunoştinţe despre construcţii sau design, acest lucru ducând la costuri suplimentare pentru materiale şi firme de construcţie. Constructorii care lucrau ziua vindeau noaptea şi revindeau a doua zi. Siegel obişnuia să-şi iasă frecvent din fire, tocmai din cauza costurilor din ce în ce mai mari, dintre celebrele sale ieşiri nervoase rămânând în istorie o replică celebră dată şefului construcţiei: “Stai liniştit, ne omorâm numai între noi!”. (Noi, gangsterii – n.r.)

Siegel a deschis într-un final hotelul şi cazinoul Flamingo, pe 26 decembrie 1946, după ce cheltuise pentru construcţie 6 milioane de dolari. Cotat ca cel mai luxos din lume, hotelul cu 105 camere şi primul de lux de pe Vegas Strip a fost construit la 11 km de centrul oraşului Las Vegas, având în faţă un anunţ pe care scria că este proiectul lui William Wilkerson, cu Del Webb Construction ca prim contractor şi Richard Stadelman arhitect (cel care a condus mai târziu renovarea hotelului El Rancho). Siegel a numit hotelul după prietena sa Virginia Hill, care era o împătimită a jocului de noroc şi a cărei poreclă era Flamingo – poreclă pusă de Siegel din cauza picioarelor ei lungi şi subţiri. Regele crimei organizate Lucky Luciano a scris în memorii că Siegel a deţinut cândva nişte acţiuni la Hialeah Park şi vedea păsările flamingo din zonă ca fiind un semn rău…

În numărul următor al revistei vom vorbi despre începuturile moderne ale Las Vegasului (1955-1980).

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *