We bring you the part 2 in our story about Las Vegas, aka Sin City. This time, about El Rancho, the first resort opened in town and Bugsy Siegel and his Flamingo.
El Rancho
When Thomas Hull opened the El Rancho Vegas on April 3, 1941, it was part of his „El Rancho” chain, including similar hotels in Sacramento, California, and Bakersfield, California. El Rancho Vegas was the first resort on what would become the Las Vegas Strip. It was designed by architect Wayne McAllister and offered horseback riding, a large swimming pool and top shows in the „Round-Up Room” (later the „Opera House” theater). In December 1944, William Wilkerson leased the El Rancho Vegas from then owner Joe Drown for six months. Wilkerson paid Drown $50,000 for the six-month lease. Wilkerson would later go on to build The Flamingo Hotel. The resort went through several changes of ownership before Beldon Katelman, who received a share of ownership upon the death of his uncle, Jake Katelman, in 1950, bought out the remaining shareholders and became the proprietor of record. The legendary stripper Candy Barr was headlining at El Rancho Vegas in 1959 when she was arrested by the FBI after her appeal on a marijuana conviction originating in Texas was rejected by the U.S. Supreme Court.
Harry James and Betty Grable were performing a late show on stage when the hotel was destroyed by a fire on June 17, 1960.
Bugsy & The Flamingo
There are many legendary tales about Siegel. One such tale tells of how, in 1939, Siegel was staying at an Italian villa where purportedly he was there to sell weapons to Mussolini. When Siegel found out that other guests at the villa included top Nazis Hermann Goering and Joseph Goebbels, he immediately hatched a plan to kill them both. It was only through the pleading of his mistress, the Italian countess, Dorothy DiFrasso, that he agreed to spare the men. Had he not done so, how might world events have been altered?
In late 1945, mobster Benjamin „Bugsy” Siegel and his „partners” came to Las Vegas, after the fledgling resort city piqued Siegel’s interest due to its legalized gambling and its off-track betting. Siegel at the time held a large interest in Trans America Wire, a racing publication. Siegel began when he purchased The El Cortez on Fremont Street for $600,000 and later sold it for a $166,000 profit. At the same time, Siegel and his organized crime associates learned Wilkerson had run out of money on his project. They used the profits from the El Cortez sale to influence Wilkerson to accept new partners. Siegel and such partners as Moe Sedway, Gus Greenbaum and Meyer Lansky invested $1 million in the new property, allowing Wilkerson to keep a one-third ownership stake and operational control.
Siegel took over the final phases of construction and convinced more of his underworld associates to invest in the project. The problem was, Siegel had no experience in construction or design, causing costs to mount from constant changes and gouging from construction firms and suppliers — including, it was reputed, workers who delivered by day, stole by night, and resold the next day. Siegel may actually have bought some of the same materials twice thanks to this kind of scheming. Siegel lost patience with the rising costs, and his notorious outbursts unnerved his construction foreman. Reputedly, Siegel told him, „Don’t worry — we only kill each other.”
Siegel finally opened The Flamingo Hotel & Casino at a total cost of $6 million on December 26, 1946. Billed as the world’s most luxurious hotel, the 105-room property and first luxury hotel on the Strip, was built seven miles (11 km) from Downtown Las Vegas, with a large sign built in front of the construction site announcing it was a William R. Wilkerson project, with Del Webb Construction as the prime contractor and Richard Stadelman (who later made renovations to the El Rancho Las Vegas) the architect. Siegel named the resort after his girlfriend Virginia Hill, who loved to gamble and whose nickname was Flamingo – a nickname Siegel gave her due to her long, skinny legs. Organized crime king Lucky Luciano wrote in his memoir that Siegel once owned an interest in the Hialeah Park race track and viewed the flamingos who populated nearby as an omen.
In our next issue we’ll be talking about the beginning of modern Las Vegas (1955-1980).
Vă prezentăm partea a doua a poveştii oraşului Las Vegas, cunoscut şi drept Oraşul Păcatului (Sin City). De data asta vom vorbi despre El Rancho, primul resort deschis în oraş, şi despre Bugsy Siegel şi al său Flamingo.
El Rancho
Când Thomas Hull a deschis El Rancho Vegas pe 3 aprilie 1941, acesta făcea parte din lanţul El Rancho, împreună cu alte hoteluri din Sacramento, California sau Bakersfield, California. El Rancho Vegas a fost primul hotel din ceea ce urma să devină Las Vegas Strip şi a fost proiectat de arhitectul Wayne Mcallister, oferind spaţii pentru călărie, înot şi showuri de top în Round-Up Room, care va deveni mai târziu teatrul Opera House. În decembrie 1944, William Wilkerson a concesionat El Rancho Vegas de la proprietarul Joe Drown pentru şase luni. Wilkerson i-a plătit lui Drown 50.000 de dolari pentru cele şase luni, tot el fiind cel care a construit hotelul Flamingo mai târziu. El Rancho Vegas a trecut pe la numeroşi proprietari până la Beldon Katelman, care în 1950 a primit o parte din proprietate în urma morţii unchiului său Jake Katelman, iar apoi a cumpărat şi restul resortului, devenind unicul proprietar. Printre numele simbolice ale hotelului se numără legendara stripperă Candy Barr, care ţinea capul de afiş la El Rancho în 1959, până când FBI-ul a arestat-o pentru consumul de marijuana în Texas. De asemenea, Harry James şi Betty Grable au dat reprezentaţii pe aceeaşi scenă până când hotelul a fost distrus de flăcări pe 17 iunie 1970.
“Bugsy” şi The Flamingo
Există multe legende legate de Siegel. Una dintre ele spune cum, în 1939, Siegel locuia într-o vilă italiană unde, se pare, îi vindea arme lui Mussolini. Când Siegel a aflat că în aceeaşi vilă stăteau şi doi nazişti celebri, Goering şi Goebels, acesta a pus imediat la cale un plan ca să-i omoare. Numai la rugămintea amantei sale, contesa italiană Dorothy diFrasso, el a acceptat să renunţe. De ar fi făcut altfel, cum s-ar fi schimbat istoria?
Spre sfârşitul anului 1945, gangsterul Benjamin “Bugsy” Siegel şi partenerii săi au venit în Las Vegas, după ce locaţia i-a stârnit interesul datorită jocurilor de noroc legale şi a pariurilor fără limite. La acea vreme, Siegel deţinea multe acţiuni la Trans America Wire, o publicaţie de curse. Siegel a început afacerile când a cumpărat El Cortez, de pe strada Fremont, cu 600.000 de dolari, iar apoi l-a vândut cu 160.000 de dolari profit. În acelaşi timp, Siegel şi asociaţii săi din crima organizată au aflat că Wilkerson rămăsese fără bani pentru continuarea afacerii. Aceştia au folosit profitul obţinut din afacerea cu El Cortez pentru a-l determina pe Wilkerson să-i accepte drept parteneri. Siegel şi asociaţi precum Moe Sedway, Gus Greenbaum şi Meyer Lansky au investit 1 milion de dolari în noua proprietate, Wilkerson rămânând cu o treime din acţiuni şi cu controlul operaţional.
Siegel a preluat controlul asupra noii construcţii şi a convins numeroşi prieteni din lumea interlopă să investească acolo. Problema era că Siegel nu avea cunoştinţe despre construcţii sau design, acest lucru ducând la costuri suplimentare pentru materiale şi firme de construcţie. Constructorii care lucrau ziua vindeau noaptea şi revindeau a doua zi. Siegel obişnuia să-şi iasă frecvent din fire, tocmai din cauza costurilor din ce în ce mai mari, dintre celebrele sale ieşiri nervoase rămânând în istorie o replică celebră dată şefului construcţiei: “Stai liniştit, ne omorâm numai între noi!”. (Noi, gangsterii – n.r.)
Siegel a deschis într-un final hotelul şi cazinoul Flamingo, pe 26 decembrie 1946, după ce cheltuise pentru construcţie 6 milioane de dolari. Cotat ca cel mai luxos din lume, hotelul cu 105 camere şi primul de lux de pe Vegas Strip a fost construit la 11 km de centrul oraşului Las Vegas, având în faţă un anunţ pe care scria că este proiectul lui William Wilkerson, cu Del Webb Construction ca prim contractor şi Richard Stadelman arhitect (cel care a condus mai târziu renovarea hotelului El Rancho). Siegel a numit hotelul după prietena sa Virginia Hill, care era o împătimită a jocului de noroc şi a cărei poreclă era Flamingo – poreclă pusă de Siegel din cauza picioarelor ei lungi şi subţiri. Regele crimei organizate Lucky Luciano a scris în memorii că Siegel a deţinut cândva nişte acţiuni la Hialeah Park şi vedea păsările flamingo din zonă ca fiind un semn rău…
În numărul următor al revistei vom vorbi despre începuturile moderne ale Las Vegasului (1955-1980).
