Ionuț Iftimoaie: ” Honesty on the poker table is a mistake ”Ionuț Iftimoaie: ” Sinceritatea la masa de poker este un mare defect”

vineri, 17 decembrie 2010

What do you think about the local gambling?

From many points of view, we are quite reticent people. I think the main reason for the denigration of poker is the fear that is all about the lucky chance… I would like to contradict those having such an opinion, since I have learnt poker is not about hazard. At the same time, I think religion has an important role in creating the preconceived idea upon the game, since it has been connected to the demonic side. Thus, the person with limited thinking and no vision sees the poker as a negative activity. I think this attitude can be changed by increasing the communication. All the media channels should educate people within this spirit, even the most reticent can understand that the mind sport is such a great game, especially if you keep the balance.

What do you like most about poker?

I like playing live poker, on stake, to be there, at the table, to watch your opponents, to “read’ them, to feel them, to interpret their gesture, to see them playing, since all these are helping a lot. When playing on line, you don’t get to know your opponent, it’s not the same. I think the real game is “on the green table”

What the similarities between the sport you’re practicing and poker?

I have found many similarities. For example, both are based on strategy. If you don’t have a good strategy, different from your opponent, you have no chances, you have to adapt to your opponents. You can have an aggressive opponent like Toni Judet or you can find an opponent less aggressive, very prudent, as Alin Caraman. You have to be capable to balance your steps. In the ring, if you don’t calculate your energy and give it all on the first round, and if your opponent meets you in the second round, you might have no force left to continue the struggle. This happens in poker when the first two hands have been very aggressive, and there is no force left for raising your bets during the following hands, even if your cards are good.

This way you get to lose very easy. Another similarity is the psychological training. On both there is a good chance to get fanatic. Many sportsmen wish to be there, on the top, even if they are not as strong as they used to be; what the sport gave you once starts to take back, since the physical state is not helping any more. This is quite difficult because when you are in the ring it is better to stop when you feel like it, don’t let others convince you to. It’s the same with the poker game. If you feel like having a bad day, it’s better to fold. Self control is the most important aspect on both sides. When you lose, there is this certain issue I like to call limitation of the damage.

You also have to admit the possibility of losing and to reserve a maximum budget that can keep you balanced on the game. Actually, we need balance in everything we do. I have never agreed upon a very strict diet, or an excessive life style, because we don’t have a contract signed with our life on this earth (he laughs) and, as an American used to say, only death and taxes are certain (laughs again).

What do you think about the fact that most of the times, the Romanian player doesn’t think about gambling as amusement, but winning?

The lake of culture regarding gambling and the fact they we have been kept away from the everyday reality and we didn’t have access to the information until 1989, determined a restrained vision upon certain activity areas. After the revolution privatization started; those who understood the phenomenon earned large amounts, then other steps appeared, but I really think it’s poker time now… the commercials, the investments made for the tournaments lately, but also the tournament we have organized, have been the instruments that stimulated the promotion of poker. One of the main goals of the Poker Club is to prove that anyone can learn the mind sport and anyone can win or lose, as it happens within any other activity. For example, when I lose a game I watch it more times than a winning one, I want to understand where and why I lost, what If you lose is definitely your fault. During the last Poker Club tournament I chose the best hands, but yet I lost, because this is just a game. It is nice to win towards an opponent who bets all his money on two aces and to get the pot… not only the highest card is a winner. I think the tournament we have started and the ones that follow – I wish this series to continue, to be just the start- will promote the image of the poker among people. The competitors will certainly come and promote their tournaments, and this will make people understand, to figure out if he must or must not play poker, but not looking at it like a sin or dark side, to keep him informed.People must learn and decide if he wants to feel the adrenaline on the table, what’s the amount he is willing to bet, and if he wants to stop or not, determined by his knowledge, due to the ability of perceiving the game as it really is and to consider this activity as a hobby or amusement. I want to focus on the fact that the ambassadors of poker can have great influence on the viewers. Of course, if a poker champion like Daniel Negreanu is present on a tournament, it is great. But for most of those who never played poker, Negreanu is just a rich guy and they will probably think of him as a lucky player, but they don’t know the fact that it takes a lot of thinking to make a strategy, you need intelligence, nights when he lost or nights when he won.

What did you think about the proposal made by PokerStars? What was the atmosphere within the Poker Club tv show?

Inever has any contact with poker until this tv show. When I was 12-13 years old, the electronic machines were introduced… I was lucky several times… coming from a family with small incomes, money really counted, and the winning brought a lot of joy… we used to play our breadmoney on these games, and returned home with bread and something extra. Otherwise, it would have been bad. Everything went well; until one day , when I was not lucky at all and I asked a friend to give me some coins, convinced I would get lucky in the end… I didn’t, and I had to return the money. When I returned home, I took all the money that my brother kept for his weeding shoes and I went to play again. Well, I did not respect the rule of limiting the damage and I continued doing others. Of course, the scandal started and I promised not to play again… I have worked the entire summer to buy the shoes… (he laughs). I have promised that day not to gamble again. I have to mention the fact that I didn’t know how the machines worked, they were set to return a part of the revenues. I have ended the episode, until this year, when the PokerStars made the offer. At first I wanted to know who my opponents were; for me it is very important to know who I’m gathering with around the table. Regarding the sport, I am my own manager, and I always wanted to know about the competition, opponent, the risks, advantages, and the publicity of the competition. I used to consider all these aspects and then decide upon participating or not. When I am invited within a tv show, I consider all the aspects. It is important to know about the benefits of the show. When I decide to participate, I have to take something – financial, image or friendship. When I asked PokerStars about the guests, I wanted to know about the target public of the campaign. It was very important for me to have the possibility to represent the image of the sport on a poker table. As I have noticed, the representatives of each domain were chosen on popularity considerations, people who could penetrate and transmit the message to the audience. I feel sorry the viewers could not see how much fun we had; we became friends and had a great time together.

Poker made friends?

Yes, from my point of view, it really did, even with the players online who joined the show. We still talk on the internet, on messenger, get together to the virtual table, and this is quite a nice feeling. The collaboration with PokerStars was very important for me. I remained friends with many opponents. For me Cotabita was a great surprise. I used to watch him only as a great artist, not as a friend. On the table, though, before and after the shootings, he proved to be an exceptional person. I have discovered a person I didn’t know face to face, I only saw him on the tv, and I enjoyed discovering him, he is a special guy, we have spent a lot of time together. He is a balanced guy; he told us once “Guys, for me it’s late! I’ll stop playing” (he laughs)

When I learnt about Toni Judet, I told him it was hard for me to understand his decision. He has to play three hands, piece of cake. Playing just three hands, the chances for a novice to win towards a champion would have been huge. And it was all about luck.

During the game, have you discovered a weakness you never knew about it?

My weakness is honesty, but when you are on the poker table, honesty becomes a mistake. I have tried to hide that. Then I tried to transmit the people as less information as I could about the cards I had at the beginning, before the flop. The strategy helped me win. The opponents had the impression I had good cards…

Which is your favorite player? Why?

I don’t have a favorite player. I was fascinated about Negreanu… about the impression he makes on the poker table. I think he feels the energy of the others and can gather the information, especially since he is such a strong player. At the same time, even if he has a small card, I think he keeps playing when he feels the weakness of the opponent. We should see Negreanu playing within a Romanian tournament in order to see him in action and to learn about what he transmits on the poker table.

Tell us about the impressions after participating to the Poker Club

The Poker Club has been an extraordinary experience for me, I would do it again many times from now on. I still have my mind on that, I am now playing on line (he laughs), I also participate to tournaments, but register with small stakes. I have recently won a tournament with 18000 players and even if I have played the entire night, I have been impressed by my performance.

I am not attracted to the cash games. I love tournaments because they are active, you have many possibilities. At the same time, the organization is more interesting.

Cum vezi tu peisajul local al jocurilor de noroc?

Noi suntem un popor de oameni reticenți din mai multe puncte de vedere. Cred că principalul motiv al denigrării jocului de poker îl constituie teama că acesta ține strict de noroc, iar pe această cale țin să-i contrazic pe cei care au o asemenea părere pentru că eu am constatat că nu ține neapărat de hazard. Totodată, cred că și religia a avut un rol important în crearea ideilor preconcepute asupra jocului de poker, pentru că acesta a fost asociat cu latura demonică. Astfel, omul care nu are o viziune deschisă și este limitat în gândire nu poate cataloga jocul de poker decât ca pe o activitate negativă. Cred că această atitudine poate fi schimbată odată cu amplificarea comunicării pe toate canalele de mediatizare pentru a-i educa pe oameni, chiar și pe cei mai reticenți, și să-i determine să înțeleagă faptul că acest sport al minții este foarte frumos, mai ales dacă reușești, ca în orice activitate, de altfel, să-ți păstrezi echilibrul.

Ce anume îți place cel mai mult la poker?

Din punctul meu de vedere, este mult mai plăcut să joci live, pe miză, să fii acolo la masa de joc, să-ți poți urmări adversarii, să încerci să-i ”citești” după gesturi, să-i simți, să-i vezi cum joacă pentru că toate aceste aspecte te ajută foarte mult. În mediul online, însă, nu ști cu cine joci, nu mai e același lucru. Eu cred că jocul adevărat este ”la masa verde”.

Ce asemănări ai descoperit între sportul pe care-l practici și pokerul?

Am găsit foarte multe asemănări și asta pentru că strategia este foarte importantă, atât în joc, cât și în ring. Dacă tu nu ai o bună strategie, diferită de cea a adversarului, nu ai șanse să învingi, pentru că trebuie să te pliezi în funcție de cei cu care concurezi. Astfel, poți avea un adversar agresivca Toni Județ sau poți găsi un concurent mai puțin agresiv, foarte calculat, precum Alin Caraman. Trebuie să fii capabil să-ți dozezi foarte bine forțele pentru că dacă tu nu îți dozezi bine energia în ring și dai totul în prima repriză, este posibil ca, dacă adversarul trece și în a doua repriză, tu să nu mai ai forța necesară să continui lupta. Acest lucru se întâmplă și la poker pentru că dacă în primele mâini ai jucat foarte agresiv și nu ai fost capabil să îi elimini pe ceilalți jucători vei rămâne cu un stack foarte mic și nu vei mai avea forța necesară să plusezi la următoarele mâini, chiar dacă te ajută cărțile. În acest ritm vei ajunge ușor, ușor la pierzanie. Un alt element asemănător este pregătirea psihologică. Desigur, și de o parte și de cealaltă, intervine patima și sunt unii sportivi care, deși nu mai sunt puternici, încearcă pe cât posibil să fie tot acolo sus, unde au fost în trecut, dar acest lucru nu se mai poate împlini din cauza fizicului și atunci, ușor, ușor, dacă sportul ți-a dat până la un moment dat, apoi începe să-ți ia. Asta este destul de grav pentru că în ring e mai bine să te oprești tu când consideri că e cazul să faci asta, decât să te convingă alții. Același lucru aș putea spune și despre poker. Dacă simți că ai o zi proastă, cel mai bine e să spui fold. Autocontrolul este cel mai important aspect de ambele părți. În momentul în care pierzi intervine o chestiune, pe care mie îmi place să o numesc limitarea daunelor. Trebuie să admiți și faptul că există posibilitatea să pierzi și să îți rezervi un buget maxim ca să te poți menține în echilibru. De fapt, în toate trebuie să avem un echilibru. Nu am fost niciodată de acord cu un regim alimentar foarte strict, cu o viață plină de excese, tocmai pentru că nu avem un contract semnat să știm cât trăim pe pământ (râde) și, cum spunea și un american, doar moartea și taxele sunt sigure (râde din nou).

Cum motivezi faptul că jucătorul român nu privește, în majoritatea cazurilor, gambling-ul ca pe o activitate distractivă, ci vrea doar să câștige?

Lipsa unei culturi în materie de jocuri de noroc și faptul că noi am fost ținuți departe de ceea ce însemna realitatea de zi cu zi și ni s-a porționat accesul la informații, până în 89, ne-au restricționat viziunea asupra anumitor domenii de activitate. După Revoluție a început privatizarea, care le-a adus celor care au înțeles-o foarte mulți bani, urmată de boom-ul din imobiliare, un alt segment care a generat venituri foarte mari, și mai târziu au apărut multe etape, însă cred că a venit vremea pokerului. Reclama, investițiile în turneele din România din ultima perioadă, dar și turneul organizat de noi, au fost instrumente care au stimulat promovarea pokerului. Una dintre țintele emisiunii Clubul de Poker este de a demonstra că oricine poate învăța acest sport al minții și că poți câștiga sau poți pierde, ca de altfel în orice activitate. Spre exemplu, atunci când pierd un meci mă uit la el de mult mai multe ori decât la un meci pe care îl câștig pentru că vreau să înțeleg de ce am pierdut, unde am greșit. Dacă pierzi, cu siguranță problema este la tine. E adevărat că mi s-a întâmplat în timpul turneului de la Clubul de Poker să aleg mâini bune pentru joc și totuși să pierd, asta pentru că, una peste alta, rămâne totuși un joc. E plăcut să câștigi în fața cuiva care își pune toți banii all in cu o pereche de ași și tu să iei potul cu trei bucăți, indiferent care. Astfel, cartea puternică nu este neapărat cea care învinge. Cred că turneul pe care noi l-am început și celelalte emisiuni care vor mai fi realizate, pentru că îmi doresc ca aceasta să nu fie doar singura emisiune de acest gen, vor promova o imaginea pokerului în rândul publicului. Cu siguranță va veni și concurența care să-și promoveze propriul turneu, iar asta nu face decât să-l informeze pe omul de rând, să-l facă să înțeleagă și să fie în măsura de a alege dacă să joace sau nu, dar în cunoștință de cauză și nu din cauza temerilor că ar putea pierde, sau invocând teama de păcat. Omul de rând trebuie să se informeze și să decidă singur dacă vrea să simtă adrenalina de la masa de joc, câți bani să joace și dacă vrea să se oprească sau nu, prin prisma cunoștințelor sale, datorită abilității de a percepe jocul ca atare și să ia această activitate ca pe un hobby sau ca pe o metodă de distracție. Vreau să menționez faptul că ambasadorii pokerului pot fi oamenii care au o însemnătate mare pentru comunitatea de români care se uită la televizor. Desigur, dacă într-un turneu apare un campion în poker, cum este Daniel Negreanu, asta este extraordinar. Dar, pentru majoritatea celor care nu joacă poker Negreanu este un om care a făcut foarte mulți bani din acest domeniu și se vor gândi, probabil, că este un om norocos, dar nu știu că, de fapt, este vorba de foarte multă strategie, de inteligență în joc, de seri în care el a pierdut sau de multe seri în care a câștigat.

Cum ți s-a părut propunerea celor de la PokerStars? Cum ți s-a părut atmosfera din cadrul emisiunii Clubul de Poker?

Eu nu am avut niciodată contact cu pokerul până la această emisiune, dar când aveam în jur de 12-13 ani au fost introduse în țară mașinile de joc electronice și mi-a mers bine de multe ori. Provenind dintr-o familie cu venituri mici, orice ban în plus conta, iar câștigurile m-au bucurat foarte mult, de multe ori jucam banii de pâine la ”păcănele”, cum mai sunt ele cunoscute de jucători, și ajungeam și cu pâine acasă, dar și cu ceva în plus, că altfel era grav. Dar toate au mers bine până într-o zi când mi s-a înfundat și ca să câștig bani l-am rugat pe un amic de la jocurile electronice să îmi mai acorde câteva fise, convins fiind că voi reuși să o scot la capăt, dar n-am reușit și am rămas și dator la acel coleg. Când am ajuns acasă am luat banii puși deoparte de fratele meu să-și ia pantofi de mire și, bineînțeles, i-am jucat la păcănele ca să-mi scot pierderea. Ei bine, nu am respectat acea regulă de a-mi limita daunele și m-am dus și am făcut altele. A urmat un întreg scandal pentru că nu aveam cum să ascund așa ceva și mi-am promis că nu mai joc, dar am muncit o vară întreagă ca să-i cumpăr fratelui meu pantofi la loc (râde). De atunci am spus că nu mă voi mai implica în jocurile de noroc. Țin să precizez eu nu știam atunci ce se întâmplă la jocurile electronice și că acestea erau setate să dea înapoi o marjă din încasări. Am încheiat atunci cu acest capitol, iar anul acesta au venit cei de la PokerStars cu această propunere. Inițial am vrut să știu cine sunt ceilalți concurenți pentru că pentru mine este foarte important să știu cu cine mă așez la masă. Eu sunt propriul meu manager pe plan sportiv de câțiva ani și întotdeauna am vrut să știu ce am de câștigat dintr-o luptă din mai multe puncte de vedere. Apoi mă interesam despre competiție, adversar, riscurile implicate, avantaje, canalele de mediatizare a luptei. Cântăream toate aceste aspecte și abia apoi luam o decizie cu privire la participarea la competiție. De altfel, și atunci când sunt invitat la o emisiune analizez toate circumstanțele. Astfel, contează foarte mult și ce beneficii îmi poate aduce emisiunea respectivă. Trebuie să știu că atunci când particip la o asemenea emisiune am ceva de luat, fie din punct de vedere financiar, fie pe partea de imagine sau din prietenie. Atunci când i-am întrebat pe cei de la PokerStars care sunt invitații am vrut să văd care este publicul target-at de companie. Pentru mine a contat foarte mult faptul că mi s-a dat posibilitatea de a reprezenta imaginea sportului românesc la masa de poker. Din câte am observat, au fost aleși principalii reprezentanți ai fiecărui sector, care aveau popularitate și care puteau să transmită ceva publicului. Mie îmi pare foarte rău pentru că pe micul ecran s-a văzut foarte puțin din distracția noastră, că ne-am simțit foarte bine și am legat prietenii.

Pokerul a legat prietenii?

Da, din punctul meu de vedere s-a întâmplat asta, chiar și cu jucătorii din mediul online care au venit la emisiune. Am păstrat legătura cu ei pe email, pe messenger, ne mai întâlnim și la masa de joc virtuală, iar ăsta e un sentiment foarte plăcut și colaborarea cu PokerStars a contat pentru mine foarte mult. Eu am rămas prieten și cu mulți dintre cei cu care m-am luptat. Pentru mine Cotabiță a fost o mare surpriză pentru că l-am văzut înainte doar ca pe un artist desăvârșit, însă nu ca prieten. În schimb, la masa de joc, înainte și după filmare a fost extraordinar și mi-a plăcut mult ca om. Am descoperit o persoană pe care nu o cunoșteam decât de pe micul ecran și mi-a făcut o mare plăcere să descopăr că e un tip deosebit cu care am petrecut împreună timpul într-un mod foarte plăcut. De altfel, el e un tip foarte echilibrat, a și zis la un moment dat ”Băieți, e târziu pentru mine, eu mă retrag! Nu mai joc” (râde).

Atunci când am aflat că vom fi la masă și cu Toni Județ i-am spus că nu îl înțeleg de ce face asta, indiferent de bani, el trebuia să joace trei mâini, ceea ce echivalează cu un loz în plic. Spun asta pentru că, jucând atât de puțin, ar fi fost șansele egale ca un novice să învingă un campion de poker și totul ținea numai de noroc.

Ți-ai descoperit în timpul jocului vreo slăbiciune pe care nu o știai până acum?

Slăbiciunea mea în viața de zi cu zi este sinceritatea, dar la masa de poker este un mare defect și am încercat să ascund acest lucru. Apoi am încercat să le transmit oamenilor cât mai puține informații legate de ceea ce am avut în mână de la început, înainte de flop. O asemenea strategie m-a ajutat să-i înving pe ceilalți care aveau impresia că au cărți bune.

Ai vreun jucător de poker preferat? De ce te atrage acesta?

Nu am un jucător preferat, dar la Negreanu m-a fascinat foarte mult impresia pe care o lasă el la masa de joc. Cred că el poate să simtă foarte mult energia celorlalți jucători și poate să-și adune astfel informațiile, mai ales fiindcă este un adversar foarte puternic. Totodată, cred că el merge mai departe și cu o carte mai mică dacă simte slăbiciunea adversarului. Ar trebui să-l vedem pe Negreanu înscris la un turneu în România și să-l vedem în acțiune pentru a ne lămuri asupra a ceea ce transmite el la masa de joc.

Ce impresii ai acum după participarea la ”Clubul de Poker”?

”Clubul de Poker” a fost o experiență extraordinară pentru mine, pe care aș repeta-o de foarte multe ori. Am rămas cu „sechele” în urma particpării la această emisiune (râde) pentru că acum îmi pierd foarte mult timp jucând online, dar mai particip și la turnee, unde mă înscriu cu mize mici. Am câștigat de curând un turneu la care au participat 1.800 de jucători și, chiar dacă am jucat toată noaptea, am rămas plăcut impresionat de această performanță.

Partea de cash games nu prea mă atrage. Îmi plac mai mult turneele pentru că sunt mai antrenante și apar mai multe posibiltăți. Totodată, la turneu organizarea e mult mai interesantă.


Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.