Intersecția dintre CNA, moderarea conținutului online și promovarea jocurilor de noroc în online

După intrarea în vigoare a Regulamentului privind serviciile digitale („DSA”)[1] la 17 februarie 2024, dispozițiile DSA au început să fie puse în aplicare la nivelul statelor membre prin intermediul autorităților naționale. Într-o colaborare strânsă cu experții de la nivelul Comisiei Europene, autoritățile naționale desemnate sunt responsabile de supravegherea punerii în aplicare și a respectării DSA de către furnizorii stabiliți în fiecare stat membru. La nivelul României, autoritatea națională responsabilă cu această supraveghere este Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații („ANCOM”).

De Cosmina-Maria Simion, Managing Partner şi Catalin Veliscu, Junior Associate WH SIMION & PARTNERS

Catalin Veliscu, Junior Associate WH SIMION & PARTNERS

Cosmina Simion, Managing Partner WH Simion Partners

Cu toate acestea, punerea în aplicare a DSA se poate face și sectorial, sub supravegherea autorității naționale desemnate, spre exemplu, asupra conținutului audiovizual din mediul online. O astfel de practică se dezvoltă în acest moment la nivelul Consiliului Național al Audiovizualului („CNA”), cristalizată prin intermediul unui așa-numit Ghid practic pentru combaterea conținutului ilegal în online („Ghidul CNA”). De asemenea, CNA a publicat și un proiect pentru un nou Cod de reglementare a conținutului audiovizual. Publicarea ghidului și a proiectului, dar și practica actuală a CNA de publicare a deciziilor privind ordinele de eliminare a conținutului ilegal încărcat în online nu pot decât să genereze întrebări de ordin juridic, dar și de ordin operațional.

1. Regimul general DSA și traducerea acestuia în ghidul CNA

Cu titlu preliminar, DSA prevede trei tipuri de furnizori cărora li se adresează dispozițiile sale. În primul rând, se referă la „mere conduit” (furnizori care asigură simpla transmitere a informațiilor). Furnizorii de tip mere conduit nu stochează informații, doar facilitează comunicarea între servere (cel mai bun exemplu fiind furnizorii de internet).  A doua categorie sunt furnizorii de servicii de „cacheing” (de stocare în cache). Aceștia sunt intermediari între utilizator și platforma de hosting și creează o activitate de găzduire temporară pentru utilizator, în așa fel încât acesta să acceseze platforma de hosting printr-un interpus. Cel mai bun exemplu sunt furnizorii de servicii tip VPN (Virtual Private Network).

Nu în ultimul rând, DSA reglementează platformele de „hosting” (găzduire). Furnizorii de platforme de hosting sunt cei care găzduiesc însăși informațiile pe care utilizatorul vrea să le acceseze. Platformele au caracter permanent, iar furnizorul are puteri totale asupra platformei, în sensul în care poate reglementa și modera conținutul partajat prin platforma sa. De principiu, aceștia nu răspund dacă nu au avut cunoștință despre conținut și despre caracterul său ilegal și dacă șterg conținutul cât mai repede cu putință.

Este important de semnalat că Ghidul CNA vizează platformele de hosting, conform definiției din DSA, întrucât acestea sunt cele cu care interacționează utilizatorii finali. Ghidul CNA reprezintă o dovadă pentru tendința din ultimii ani ai CNA să supravegheze și mediul online în privința conținutului audiovizual. Vedem astfel cum o autoritate care viza în trecut doar conținutul distribuit prin TV și radio primește competențe noi în baza reglementării europene. Justificarea acestei competențe CNA se poate baza pe experiența pe care instituția o avea deja în domeniul audiovizual. Cu toate acestea, diferențele față de TV sau radio sunt notabile, iar doar următoarea perioadă poate arăta dacă CNA este pregătită sau nu pentru a se ocupa și de acest tip de conținut.

2. Publicitatea înșelătoare sub noțiunea de conținut ilegal și protecția minorilor în online

Cu titlu general, DSA prevede că furnizorii sunt obligați să asigure mecanisme care să arate că informația este o comunicare publicitară în mod vizibil, informații cu privire la entitatea în numele căreia se prezintă comunicarea publicitară, entitatea care a plătit pentru comunicare, dacă sunt diferite, și informații cu privire la parametrii utilizați pentru a determina destinatarul comunicării publicitare și cum pot fi ei modificați. De asemenea, platformele trebuie să aibă mecanisme pentru ca utilizatorii să poată declara că un anume conținut reprezintă de fapt o comunicare comercială.

Impunerea tuturor acestor măsuri organizatorice se traduce în calificarea publicității non-conforme ca fiind conținut ilegal, în consecință, conținut care poate fi eliminat. Ghidul CNA include sub umbrela noțiunii de conținut ilegal și publicitatea ascunsă sau înșelătoare și furnizează mai multe exemple de practici care pot fi eliminate de pe platforme: promovarea de produse fără marcaj clar că este publicitate sponsorizată, publicitate pentru produse interzise (alcool, tutun, jocuri de noroc pentru minori), reclame mascate, publicitate electorală difuzată în afara perioadei de campanie electorală sau fără respectarea obligației de marcare clară a publicității electorale. Chiar dacă Ghidul CNA nu menționează, este destul de clar că această enumerare este pur exemplificativă și că și alte conduite pot fi calificate sub această noțiune.

De asemenea, se poate observa că CNA trasează o legătură directă între această categorie de conținut ilegal și protecția minorilor, care este un obiectiv în sine al prevederilor din DSA. Regulamentul dispune pe acest punct că platformele trebuie să implementeze măsuri tehnice și organizatorice care vizează practici precum: măsuri de verificare a vârstei, limitarea accesului la conținutul nepotrivit pentru minori, asigurarea confidențialității, siguranței și securității minorilor.

Luând în considerare atenția oferită celor două concepte de publicitate înșelătoare și de protecție a minorilor, dar și faptul că ghidul CNA oferă ca exemplu publicitatea mascată pentru jocurile de noroc, o analiză sporită merită posibilele modalități prin care ar putea fi afectați minorii în acest context. Spre exemplu, minorii sunt vulnerabili la astfel de comunicări publicitare prin intermediul influencerilor pe care îi urmăresc și care nu își direcționează în mod corect conținutul către o audiență matură. De asemenea, există un risc pentru publicitate ascunsă atunci când jocurile de noroc sunt prezentate în mod înșelător ca jocuri video pentru a atrage un anumit segment de public, din care pot face parte cu ușurință utilizatori minori. Astfel de reclame ar putea chiar masca riscul pierderilor sau să promită un câștig garantat, profitând astfel de vulnerabilitățile inerente minorilor.

promovarea jocurilor de noroc în online

3. Publicitatea pentru jocuri de noroc cu personalități publice

Recent, CNA a publicat o propunere de modificare a deciziei nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Pentru industria jocurilor de noroc, relevante sunt prevederile art. 110 alin. (7) prin care se introduc noi restricții privind publicitatea pentru jocurile de noroc. Astfel, acesta dispune că „este interzisă difuzarea de publicitate pentru jocuri de noroc în care sunt prezente personalități ale vieții publice, culturale, științifice, sportive sau de alte persoane, care, datorită notorietății în mediul online, pot încuraja participarea la astfel de jocuri.”

Fără a avea pretenția de a analiza exhaustiv prevederile art. 110 alin. (7) și impactul acestuia asupra mai multor industrii, nu doar cea pe care o vizează în mod direct, menționăm că este vorba de o restricție nouă pentru publicitatea jocurilor de noroc, adusă de o altă autoritate decât cea de resort. Observăm, așadar, un interes sporit la nivelul autorităților statului pentru protecția jucătorilor și a persoanelor vulnerabile. Chiar dacă interesul este salutar, considerăm, totuși, că textul este deficitar. În concret, reclamele în sine reprezintă producții ce presupun cel puțin apariția unor persoane individuale, precum actori care fac parte dintr-o profesie inerent legată de domeniul cultural. Astfel, un actor devine automat personalitate a vieții culturale? Când dobândește o persoană publică destulă notorietate pentru a putea intra sub dispozițiile acestei norme? Aprecierea notorietății se face la nivel general sau pe segmente de public bine delimitate? Proiectul de amendare a Deciziei nr. 220/2011 se regăsește pe site-ul CNA (aici), în transparență decizională până pe 15.04.2025. Până la acel moment, sperăm că aceste aspecte, precum și multe altele să fie clarificate.

WH Simion & Partners

În concluzie, atingerea unor obiective precum protecția minorilor în contextul spațiului online și nu numai necesită o cooperare strânsă la nivel național, dar și la nivel regional prin legătura cu instituțiile europene. Ghidul CNA și ramura publicității înșelătoare cu trimitere la jocurile de noroc sunt doar niște exemple care ilustrează eforturile de implementare a DSA în România, iar ghidul CNA este un punct de plecare pentru o analiză ulterioară necesară asupra felului concret în care autoritățile române pun în aplicare dispozițiile DSA pentru prevenția, limitarea și sancționarea conținutului ilegal pe platformele online.

[1] REGULAMENTUL (UE) 2022/2065 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale).