INTELIGENȚA „ARTIFICIALĂ” ȘI JOCURILE DE NOROC DIN ROMÂNIA
Av. Prof. habil. dr. Marius Pantea
După „Marea Revoluție … din Octombrie”, Parlamentul român nu catadicsește și pedepsește din nou industria de jocuri de noroc tradiționale. Per ansamblu toată industria de gambling din țara noastră este privită ca un „pamflet” și tratată ca atare de mai marii zilei.
Care este legătura dintre „eminența cenușie”, inteligența „artificială” și jocurile de noroc? Camera Deputaților, prin fruntașul acesteia, a reușit să treacă prin furcile caudine, pe repede-nainte, o lege de aprobare a celebrei de acum OUG 82/2023, ocazie cu care a mai presărat câteva picături de cucută în pachetul legislativ, care era deja ambiguu, inaplicabil și chiar dezastruos pe alocuri.
Disperarea care i-a cuprins pe aleșii neamului – se sfârșesc cei 4 ani de mandat, în care nu au reușit prea multe, este evidentă, iar calul de bătaie – jocurile de noroc, constituie un subiect numai bun pentru a se întrece între ei, în a lua taurul de coarne și a stârpii adicția care macină poporul. Fără să existe niciun studiu, o cercetare, un document oficial care să stea la baza determinării de a „înfrânge industria păcănelelor”, „eminența cenușie” din fruntea Camerei, reușește să treacă cu o largă majoritate (aproape de unanimitate), proiectul cu pricina, într-un timp record. Dansul la bară, executat în fața camerelor de luat vederi, parcă ne amintește de celebra mărire de salariu cu 100 de lei, în speranța că alegătorul român, declarat de ei ludoman (pentru că doar în acest fel justifică aleșii războiul pornit – doresc să stârpească păcănelele – răul suprem care macină societatea românească), este de prost gust și reușește să impresioneze doar pe cei care se lasă manipulați și să creeze impresia de mai bine (cunoaștem că mai binele este de fapt dușmanul binelui).
Până la acest moment, nu s-a dorit să se stabilească care este nivelul de adicție la populația acestei țări în ceea ce privește jocul de noroc. Dintre toate tipurile de adicții care cu adevărat au un impact social negativ, și enumerăm aici: consumul de droguri, alcoolismul, fumatul, jocurile video (care reprezintă pentru minori și tineri un real pericol), și care sunt confirmate prin studii și cercetări, alianța care ne conduce destinele (la unison cu opoziția unită), a targhetat suprimarea păcănelelor ca principală țintă electorală.
Inteligența „artificială” de care dispun cei aflați vremelnic în fruntea acestei nații, nu reușește să identifice soluția prin care să „elimine” jocurile de noroc tradiționale, dar în același timp să încaseze și purcoiul de bani: la bugetul de stat (taxe din licență, autorizații etc.), pentru reclamă și publicitate (că de, nu ne putem pune rău cu presa în prag de alegeri – iar banii din publicitate sunt mulți și bineveniți), chirii (venituri importante pentru bugetele locale), salarii etc. Cum ar zice bietul Caragiale să „Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele… esențiale”.
Deunăzi, au numit în fruntea ONJN-ului, pe criterii politice (așa cum de altfel sunt făcute toate numirile în statul român) o persoană care are doar vina că a acceptat o numire într-o astfel de funcție – subsecretar de stat – într-un domeniu pe care nu îl cunoaște, iar mai apoi l-au eliberat din funcție la presiunea presei. De-a râsul-plânsul, pentru că nu este pentru prima dată când se întâmplă asta, vicepreședintele numit pentru 2 zile, iar anterior a fost numit un președinte pentru 4 zile. Criteriile de alegere a persoanelor și motivele eliberării din funcție au fost doar politice, pentru că unul nu avea habar de domeniu, iar celălalt deranja anumite interese.
Faptul că cele aproape 2 miliarde de euro pe care industria de jocuri de noroc le plătește anual sub diverse forme bugetului de stat nu pot fi deocamdată înlocuite (având în vedere deficitul enorm pe care îl ascund sub preș guvernanții), dar la nivel de intenție se vrea anihilarea industriei de jocuri de noroc din economie, fără a se lua în calcul riscurile inevitabile unei astfel de măsuri, dovedește încă odată, dacă mai era nevoie, paradigma în care se află clasa politică, sau cum ar zice românul neaoș se vrea „și … și cu bani luați”.
Faptul că doar în ultimii 3 ani, coaliția care se vrea a fi salvatoarea nației, a modificat taxele din această industrie (de la 20.000 de euro – licența pentru slot-machine la 75.000 euro, iar mai apoi la 150.000 euro/an, autorizațiile, garanțiile de 1 până la 7 milioane de euro, aportul la un fond din care nu s-a cheltuit 1 leu pentru prevenirea și combaterea adicției, taxele administrative etc.) este dovada inconsecvenței și a proastei gestionări a acestui domeniu. Cu siguranță nicio industrie din țara noastră nu a fost tratată vreodată cu așa mare dispreț și cu atâta ură viscerală. Pierderile generate de aceste măsuri sunt deja vizibile (jocuri la negru inclusiv pe site-urile nelicențiate multe și greu de controlat, sume mai mici colectate la buget etc.) iar tratamentul discriminatoriu, comparativ cu orice altă industrie, va genera prejudicii atât în plan social (șomaj, adicție necontrolată și chiar în rândul minorilor etc.) cât și economic (creșterea deficitului, diminuarea sumelor colectate la bugetul de stat, etc.).
Modul de abordare a problemelor legate de jocul de noroc, de către decidenții politici, ne situează la periferia lumii occidentale, îndârjirea cu care se vrea a fi distrusă această industrie, fără a se încerca așezarea acesteia în firesc, prin reglementări clare și prin educarea populației, lasă un gust amar atât celor din industrie cât și jucătorilor. Nu se ține cont de specificul acestui popor, românii sunt un neam de oameni veseli, care se distrează, care joacă de la table sau alte jocuri cu zaruri, la jocurile de cărți (whist, rentz, canastă, bridge, șeptică, tabinet, macao, poker etc.), jocurile loto și bingo (în sală sau televizat) care au fost de-a lungul timpului foarte apreciate și care ne-au permis să trecem mai ușor peste vicisitudinile vremilor, făcând haz de necaz. Nu se ia în calcul că supra-reglementarea haotică și suprataxarea va împinge jucătorii și implicit sumele de bani importante către zona gri și neagră, iar statul nu va mai beneficia de taxele și impozitele cuvenite și nu va reuși să controleze acest fenomen social, situație care implicit va genera adicție și mai mare.
Av. Prof. habil. dr. Marius Pantea
Participarea minorilor la jocurile de noroc este INTERZISĂ CU DESĂVÂRȘIRE și aspru sancționată de legislație încă din anul 2015 (se aplică amenzi usturătoare, iar locațiile și site-urile sunt pedepsite cu închiderea de până la 6 luni a activității – operatorul fiind obligat să plătească în acest interval taxele de autorizare), iar prin măsurile luate de guvernanți în ultima perioadă această activitate va migra în zona ilegală, fără a mai exista posibilitatea de a sancționa atunci când minorii accesează sau pătrund la jocul de noroc. În acest fel practic nu se va mai putea controla și sancționa operatorul, iar copiii și tinerii vor putea accesa fără probleme aceste tipuri de jocuri de noroc și atunci dependența va deveni o adevărată problemă socială în țara noastră – fenomen pe care statul îl va scăpa de sub control, așa cum s-a întâmplat și în cazul consumului de droguri și substanțe etnobotanice.
În concluzie, războiul închipuit al unora cu păcănelele, reprezintă doar un motiv electoral, nefondat, nefundamentat și artificial, problema de fond rămânând aceeași, nu există măsuri de educare a cetățenilor pentru a înțelege că jocul de noroc este doar o activitate distractivă, nu o modalitate de îmbogățire peste noapte, că nu există încă o persoană care să bată mașina de joc, că jocul de noroc are la bază matematica pură (probabilistică), că pentru operatori exploatarea reprezintă un business care trebuie să genereze profit. În același timp, poate că a venit vremea ca cei din industrie să revină la practicile mai puțin agresive (fără publicitate) să devină mai puțin vizibili (fără iluminare excesivă a locațiilor) și să înceteze afișarea opulenței – acestea considerăm că sunt motivele care au generat atâta adversitate în spațiul public românesc.
