Impactul HG 301/2012 asupra jocurilor de noroc de stradă (III)

marţi, 18 decembrie 2012

Vă oferim ultima parte a acestui articol, ocazie cu care reprezentanții firmelor de pază ce ne-au oferit suportul în realizarea acestui material, domnii Dan Ionescu – director executiv la Shelter Security și Adrian Cocan – director de marketing la BGS Security, încearcă să clarifice ultimele chestiuni legate de implementarea cu succes a HG 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, act normativ cu efect și în cadrul industriei jocurilor de noroc din România.

Care sunt contravențiile pentru alte afaceri decât jocurile de noroc, care solicită servicii de pază (farmacii, baruri, etc.)? Ideea ar fi că există mai multe tipuri de activități care se desfășoară la “stradă” și atunci o persoană neavizată nu ar putea face diferența.

Domnul Cocan crede că “problemele în astfel de locații sunt mai curând de tipul agresivității verbale, injurii, amenințări, tulburarea ordinii publice. Astfel de situații pot degenera în violențe sau distrugere de bunuri și de aceea este necesar un abonament la servicii de monitorizare – intervenție.”

Există obligația organizatorului de jocuri de noroc de stradă de a organiza serviciul de pază prin prisma Anexei 1 Cap.1, respectiv alin 2. si 3 al art. 3 redate mai jos?:

“ART. 3 (2) Organizarea în comun a pazei se poate efectua, cu avizul poliției, în situațiile în care unitățile funcționează în același imobil, perimetru sau spațiu alăturat, caz în care obligația asigurării măsurilor de securitate revine conducătorilor unităților care dețin cota de proprietate ori folosința majoritară sau administratorului obiectivului, cu consultarea celorlalți deținători.

(3) Pentru asigurarea pazei, ordinii și siguranței localurilor publice, hotelurilor, motelurilor, campingurilor, cluburilor, pensiunilor, discotecilor și altor locuri de distracție sau de agrement, administratorii acestora au obligația de a folosi personal de pază calificat și atestat, potrivit legii.”

De exemplu, să vorbim despre un bar unde există un proprietar şi aici vine un operator de slot-machine care va funcţiona și el în bar, cine va face contract cu firma de pază?

Dan Ionescu, Director Executiv la Shelter Security consideră că “teoretic cel care deţine cota cea mai mare va face contractul, adică barul. Dacă barul are deja un contract, este suficient un act adiţional contractului. Tarifele percepute de la client în cazul acesta diferă în funcţie de gradul de risc. Gradul de risc creşte atunci când apar păcănelele şi dacă în prealabil nu există un contract pentru că nu era nevoie, păcănelele cer un astfel de contract. Rămâne la înţelegerea dintre cei doi proprietari şi firmele de pază. În principal, este vorba despre criterii comerciale şi sunt cazuri în care cei doi proprietari au contracte diferite cu firme de pază diferite. Atunci când poliţia vine în control, cere contractul cu firma de pază. Se cere ca fiecare să aibă un contract pentru că sunt societăţi diferite.”

Adrian Cocan de la BGS Security completează: “legea specifică obligativitatea pazei pentru sălile de jocuri de noroc. Prin aceasta se înțelege paza dedicată. Paza dedicată trebuie să fie corect dimensionată, susținută tehnic și printr-un abonament de monitorizare-intervenție și mai ales pregătită fizic și tactic pentru astfel de obiective. În ceea ce privește paza comună cu alți ocupanți ai acelorași clădiri, este recomandabil ca paza sălii de jocuri de noroc să susțină paza clădirii, pentru a preîntâmpina extinderea unui conflict către propria activitate.”

Care sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le rețină un organizator de jocuri de noroc fie că este de stradă “street game” (în baruri, de obicei cu un număr mic de aparate), dar și un altul cu sală proprie, casino, prin prisma articolului 16? (redat mai jos)

Art. 16.

(1) În sălile și incintele de exploatare a jocurilor de noroc cu achitarea premiilor pe loc, exceptând spațiile în care funcționează mai puțin de 3 aparate slot-machine sau cele pentru bingo în sistem TV, precum și în spațiile în care se desfășoară activități conexe, care presupun încasarea taxelor de joc, achitarea premiilor sau depozitarea fondurilor de câștiguri, se asigură prezentele cerințe minimale de securitate.

(2) Prin subsistemul de alarmare la efracție trebuie să se asigure sesizarea stărilor de pericol la adresa persoanelor și protejarea spațiilor cu valori.

(3) Echipamentele de televiziune cu circuit închis trebuie să asigure preluarea de imagini din zonele de casierie, de depozitare a valorilor și exteriorul intrării în unitate, asigurând stocarea imaginilor pe o perioadă de 20 de zile. Imaginile înregistrate trebuie să aibă calitatea necesară pentru recunoașterea persoanelor care acced în spațiul respectiv.

(4) Valorile monetare sau de altă natură se depozitează în seifuri certificate, cu clasă de rezistență la efracție determinată, ancorate conform instrucțiunilor producătorului.

(5) În situația în care obiectivele din această gamă nu au pază fizică permanentă, sistemul de alarmare împotriva efracției se conectează la un dispecerat de monitorizare a alarmelor și intervenție.

Directorul Executiv al lui Shelter Security opinează că “aspectele acestea se pot aplica la problema obiectivelor din diferite comune. E posibil ca paza umană să elimine necesitatea conectării la o societate cu intervenţie rapidă. Atunci nu e o problemă să existe un om, fizic, specializat, atestat şi echipat conform legii. De asemenea, costurile pe paza fixă sunt diferite. Dacă un echipaj de intervenţie împarte costurile pe fiecare client, la paza fixă toate costurile vor fi acoperite de proprietar. Intervenţia rapidă poate însemna un cost de 200 de lei pe lună, paza umană înseamnă un cost de la 1000 şi ceva de euro pe lună în sus, în condiţiile în care nu este post permanent. Fiecare sală îşi face propria evaluare unde pune în balanţă riscurile şi costurile. Sunt săli care au pază doar pe timpul nopţii în funcţie de necesitate. Acest lucru se va întâmpla până când vor apărea aceşti evaluatori de securitate care nu vor mai pune în balanţă nici un cost, ci doar riscul şi în funcţie de gradul de risc, vor stabili dacă locul respectiv are nevoie de pază umană sau nu, dacă are nevoie de pază umană pe un post de 6 ore sau 5 posturi 24h din 24h.”

În timp ce colegul dânsului de la BGS Security, domnul Cocan, este mai concis:

“a. sistem de alarmă, buton de panică, abonament monitorizare-intervenție

b. abonament monitorizare – intervenție

c. echipamente obligatorii CCTV + înregistrare digitală

d. spațiul în care se află seiful trebuie să aibă senzori conectați la sistemul de alarmă și e recomandat să aibă sistem automat de închidere cu cronometru

e. chiar dacă au pază, sistemul de alarmă trebuie să fie conectat la un dispecerat, pentru asigurarea intervenției în caz de urgență.”

Ce recomandaţi oamenilor din industria de gaming? Să se adreseze dumneavoastră, companiilor de securitate şi să faceţi o evaluare împreună, având în vedere că legea nu este clară în acest sens?

“Din fericire pentru domeniul dumneavoastră există destul de multe societăţi de pază şi protecţie şi o concurenţă mare pe această piaţă. În aceste condiţii există varianta unei cereri de ofertă către mai multe societăţi, fiecare societate va veni cu propuneri diferite, fiecare societate va informa beneficiarul de nişte aspecte pe care nu are de unde să le ştie, neavând contact strict cu domeniul acesta foarte specializat şi va putea alege varianta optimă pentru el. În orice caz, fiecare client are o balanţă diferită a costurilor de protejare împotriva riscurilor. O protecţie optimă presupune şi costuri mai mari. Contractul de intervenţie presupune un timp şi acel interval de timp este riscul beneficiarului. Dacă cineva sparge un aparat şi pleacă, s-a apăsat butonul de panică, societatea vine în 3 minute; după 3 minute nu mai este omul acolo, deci îşi asumă riscul să aibă această pierdere. În condiţiile în care există pază umană, cel de la paza umană răspunde de pierdere. El poate să protejeze 20 de aparate la care joacă 20 de jucători, iar treaba lui este ca cel care a spart/deteriorate vreun aparat să fie reţinut până vine poliţia, identificat şi recuperat prejudiciul. Aceasta este garanţia că proprietarul sălii nu rămâne cu prejudiciu, dar asta înseamnă investiţie lunară. Singurul lucru pe care îl recomand este ca atunci când aleg o societate să încerce să ceară informaţii de la cineva din acelaşi domeniu. Beneficiarul trebuie să se informeze foarte bine şi în orice contract trebuie să existe măcar o alarmă de test pe lună, prin care beneficiarul să testeze timpul de intervenţie. Ineficienţa poate fi amendată de poliţie cu 2000 de lei de exemplu, însă beneficiarul nu câştigă nimic. Pe beneficiar îl interesează ca atunci când are o problemă să fie ajutat, ca o asigurare lunară. Sunt clienţi care apelează la o firmă ieftină în ideea că plătesc puţin dar nu iau în calcul varianta în care au nevoie de ajutor şi de un serviciu eficient şi s-ar putea să nu beneficieze de el”, concluzionează Dan Ionescu.

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *