ILEGAL ŞI AGRESIV

Existenţa omului zilelor noastre este puternic condiţionată de explozia tehnologiei în domeniul electronicii, care s-a produs în mai multe faze în ultimele cinci decenii. Poate fără să conştientizeze acut, omul contemporan a ajuns să facă foarte puţină mişcare, din moment ce maşina îl aşteaptă în faţa casei, merge cu ea la locul de muncă, unde stă nu doar opt ore, poate chiar zece, se întoarce seara tot la volanul ei printr-un trafic infernal, urcă în apartament şi dă drumul televizorului înainte de a se aşeza la masă pentru o cină frugală. Apoi, ia loc în faţa computerului şi începe să navigheze. Cine doreşte cu orice chip, poate să contabilizeze câţi paşi a efectuat în ziua respectivă, cu siguranţă că nu sunt prea mulţi, dacă persoana respectivă locuieşte într-un bloc cu mai mult de patru etaje, atunci va fi folosit şi liftul, mai rămân cei câţiva metri până şi de la autoturism, acasă şi la servici. Parafrazând titlul unui celebru film de la începutul anilor ‘60, în regia lui Tony Richardson, avându-l în rolul principal pe Tom Courtnenay, omul modern pare să fi ales singurătatea internautului de cursă lungă, după cum o relevă statisticile din diferite ţări. Adio ieşiri la cinematograf, concerte, cu atât mai puţin la teatru sau operetă (de operă nici nu îndrăznesc să pomenesc ţinând cont de dramatica schimbare survenită în gusturile publicului). Chiar şi chibiţul sportiv, nu practicantul, a început să uite cât de plăcute erau întâlnirile cu amicii pe la casele de pariuri când acestea şi-au făcut intrarea în România, fiind tentat acum să stea acasă, în semiobscuritate, lipit de pc-ul său, cu gândurile sale, care uneori pot fi atinse de idei fixe, pe care nu le schimbă fiindcă nu are cui să le împărtăşească şi să le analizeze. Animaţia şi tumultul din agenţii, confruntarea febrilă de opinii dintre prieteni, care are finalmente un scop comun şi constructiv este dată uneori pe înstrăinare şi egoism, în speranţa deşartă a unui câştig confecţionat doar printr-o gândire individuală, care se vrea empirică. Există şi cazuri speciale, în care o persoană pasionată de sport şi implicit de pariuri, nu se poate deplasa şi atunci singura soluţie sunt pariurile on-line. Acestea au apărut pe la noi cam la un deceniu în urma primelor case de pariuri, dar au câştigat teren datorită comodităţii de care dă dovadă individul contemporan, precum şi mirajului unor câştiguri instantanee, dar nu în ultimul rând, prin folosirea unei publicităţi agresive şi ilegale. Evident, nimeni nu se poate opune tendinţei generale, schimbărilor de atitudine în faţa noului, dar nu este admisibil ca să fie tolerate încălcări ale legii, să fie permisă o concurenţă neloială, lipsită totalmente de fair-play. Atâta timp cât toate marile case de pariuri funcţionează pe bază de licenţă, plătind la timp şi din greu taxe şi impozite, este de datoria autorităţilor să verifice dacă firmele on-line se supun acestor reguli. Problema cea mai gravă este că ele funcţionează, fără licenţă, cu implicita sustragere de la obligaţiile financiare faţă de bugetul de stat. Nimeni nu cere interzicerea lor într-un domeniu în care nu există monopol, dar măcar trecerea în legalitate, cu transparenţa totală a afacerilor, este imperios necesară. Agenţiile de pariuri arată din ce în ce mai atrăgător, se fac eforturi uriaşe pentru dotarea lor cu tot ceea ce este necesar pentru ca clientela să se simtă confortabil şi să aibă la dispoziţie ultimele informaţii legate de evenimentele în desfăşurare, personalul este extrem de serviabil, instruit şi competent, o atmosferă care te îmbie să petreci o seară agreabilă, însoţit chiar şi de consoartă sau prietenă. Comparativ cu aceste permanente îmbunătăţiri costisitoare, investiţiile firmelor on-line sunt minore, cheltuielile idem şi totuși eforturile caselor de pariuri nu sunt recunoscute şi recompensate nici pe jumătate datorită capacității instituționale de control reduse. Doar într-un climat de legalitate desăvârşită, de transparenţă totală, de concurenţă loială, bugetul de stat va avea de câştigat şi lumea va fi mulţumită de ambele părţi ale baricadei, iar finalmente, măria sa clientul va simţi din nou plăcerea jocului.