ICEberg la prora. ONJN pe punte?

Text:

 

Radu Bălaș, Counsel, Head of Litigation & Arbitration – DLA Piper Dinu SCA

Raluca Tudoroiu, Associate, Litigation & Regulatory – DLA Piper Dinu SCA

 

Ediția 2016 a ICE TotallyGaming (Londra, 2-4 februarie) ne-a surprins pozitiv prin numeroasele expoziții promovând inovațiile în materie de jocuri de noroc, numărul impresionant de profesioniști ai domeniului atrași și diversitatea seminariilor organizate. Ne-a surprins chiar mai mult schimbul de informații pe care l-a făcut posibil prin organizarea unor mese rotunde la care au participat, deopotrivă, reprezentați ai unor autorități de reglementare, operatori de jocuri de noroc / afiliați ai acestora și practicieni ai dreptului.

Interacțiuni cu reprezentații unor autorități de reglementare au avut loc și la seminarul organizat pe 01 februarie de DLA Piper la biroul din Londra cu scopul de a dezbate alături de clienții firmei, în pragul conferințelor ICE, problemele de actualitate din diverse jurisdicții europene. La seminarul DLA Piper au fost prezenți peste 70 de reprezentanți ai unora dintre cei mai importanți jucători de pe piața jocurilor de noroc, care alături de avocații DLA Piper din Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, Spania, UK și România au împărtășit din experiențele avute în statele cu legislație în curs de schimbare. Seminarul a fost structurat în două părți interactive, sesiunea referitoare la fiscalitate aducând în prim-planul discuțiilor problematici referitoare la impactul politicilor BEPS, potențiala modificare a definiției sediului permanent și schimbările legislative privind TVA-ul în domeniul serviciilor de publicitate și marketing, în timp ce sesiunea de reglementare a oferit o prezentare de ansamblu asupra implementării legislației jocurilor de noroc în diverse State Membre.

Navigând pe ape tulburi

De multe luni auzim despre eforturile făcute de ONJN pentru a reglementa domeniul jocurilor de noroc, ”de la zero”. Ni s-a spus că noua reglementare din România a fost ”gândită” după ce reprezentanții ONJN ar fi investigat modelul adoptat de autoritățile omoloage din alte jurisdicții.  Evenimentele pe care le-am menționat anterior ne-au oferit însă și o altă perspectivă despre cum autoritățile de reglementare din alte jurisdicții înțeleg modul în care trebuie să funcționeze la modul optim triunghiul esențial pentru buna funcționare a pieței: stat-operatori-jucători.

În contextul unor discuții axate în jurul particularităților condițiilor tehnice de emitere a licențelor de operare a jocurilor de noroc, Înaltul Comisar din Gibraltar relata cum reprezentații autorității au consultări permanente cu operatorii și adaptează cerințele de autorizare la evoluțiile pieței. ”Operatorii cunosc întotdeauna piața mai bine decât autoritatea”, explica domnia sa, adăugând, apoi că niciodată autoritatea nu poate să fie la nivelul de cunoaștere a pieței la care se află chiar cei care o dezvoltă în mod nemijlocit, și de aceea autoritatea are nevoie de consultarea permanentă cu operatorii și de concursul și sprijinul acestora în identificarea celor mai bune soluții care să mențină o piață funcțională.   Logica bunului simț ne confirma că operatorii înțeleg cel mai bine industria pe care ei au creat-o și acum o inovează constant, dar orgoliul ne-a impulsionat pentru câteva momente (scurte) să ne simțim mândri de România: aici autoritatea este etalonul cunoașterii în domeniu, iar reprezentații săi nu se sfiesc să afirme că operatorii și consultanții lor trebuie să învețe de la autoritate cum să procedeze în activitatea lor. Chiar de curând un distins reprezentant al ONJN  a afirmat într-un interviu că ”Rămânem la opinia conform căreia încă sunt mulți consultanți sau avocați care nu cunosc domeniul și specificul lui”. O afirmație făcută probabil la adăpostul îndelungatei experiențe acumulate de autoritate de la momentul înființării (2013) și până în prezent, spre deosebire de autoritatea omoloagă din Gibraltar care, înființată în urmă cu 16 ani, nu pare a împărtăși aceleași mijloace în înțelegerea obiectului muncii.

În continuare, am aflat de la reprezentantul autorității de reglementare din Italia că și acolo a fost ”construit” un sistem care să permită operatorilor să-și obțină licențe locale. Tot ”de la zero”. Iar operatorii au fost întrebați dacă condițiile propuse de autoritatea sunt posibil de implementat din punct de vedere tehnic și dacă informațiile care li se cer prezintă relevanță pentru autoritate. Poate părea surprinzător, dar n-au fost solicitate noi versiuni ale acelorași rapoarte de audit sau trimise diverse cereri la limita legii (sau dincolo de ea) pentru punerea la dispoziția autorității a orice informații pe care autoritatea le consideră, din când în când, necesare. Să fi fost aerul mediteranean o sursă de inspirație sau poate autoritatea chiar i-a ascultat și sprijinit pe operatori?

În UK, unde piața jocurilor de noroc are o dimensiune impresionantă, autoritatea de reglementare recrutează personal specializat chiar din industria jocurilor de noroc, astfel încât măsurile de implementare pe care aceasta le propune în piață să poată fi efectiv respectate. Din nou, o expresie a preocupării autorității de a ține în mod eficient pasul cu operatorii și a reprezenta un impuls favorabil mai degrabă decât o frână în dezvoltarea pieței.

La cârmă sau în derivă?

Despre situația din România, participanții la evenimentele prilejuite de ICE au fost interesați să afle despre transparența sau netransparența reglementării, despre previzibilitatea sau imprevizibilitatea acțiunilor autorității și, în general, de încrederea pe care o pot avea sau nu în relația cu autoritatea de reglementare. În mod special, au fost aduse în discuție acțiunea în masă a autorității împotriva jucătorilor, eliminarea pe cale administrativă de pe piață a unora dintre cei mai mari operatori europeni, solicitarea discreționară de informații și documente suplimentare după furnizarea celor prevăzute în mod expres de lege, prelungirea situației tranzitorii generate de întârzierea adoptării normelor.

Dincolo de întrebările și răspunsurile formulate cu acel prilej, cert este că unele dintre acțiunile autorității din România pot lăsa impresia unui vas în derivă. Și asta mai ales atunci când autoritatea încearcă cu tot dinadinsul să arate tuturor că se află de fapt la cârmă. Câteva exemple:

Exonerarea de răspundere penală și fiscală prevăzută de art. II alin. (8) din Legea nr. 124/2015 nu a avut nevoie de un raport de audit care să conțină sumele încasate de la jucători pentru fiecare tip de joc de noroc, defalcate pe zi / lună calendaristice, așa cum legea prevede. A avut nevoie de un raport inițial, două-trei rapoarte suplimentare, o nouă versiune ”îmbunătățită” până la 31 martie și probabil câteva versiuni viitoare dacă nici cea din urmă nu va corespunde cândva standardelor în continuă ascensiune ale ONJN. Aceeași amnistie a avut nevoie, în opinia autorității, și de alte demersuri din partea operatorilor (precum furnizarea diverselor informații), pe care Legea nr. 124/2015 a omis să le anticipeze și prevadă.

Dreptul interimar de operare reglementat de art. II alin. (7) din Legea nr. 124/2015 nu a fost instrumentul care să asigure continuitatea activității operatorilor care, în pofida taxelor retroactive percepute pentru anii în care România nu le putea emite licențe, au decis să rămână pe piață, ci a fost cheia perfectă pentru cutia Pandorei. Iar în luna decembrie când calculele autorității s-au dovedit inexacte și ONJN încă nu putea emite în mod legal licențe / autorizații pentru domeniul online, a devenit colacul de salvare pe care autoritatea l-a umflat din ”temporar” în ”anual”.

Operatorii care au decis să nu mai desfășoare activități în România primesc ocazional ”teme” din partea autorității și sunt amenințați cu ”exmatricularea” din lista beneficiarilor de exonerare penală și fiscală ori de câte ori autoritatea are o nouă cerere.

Poate că ar fi util ca măcar acum, când piața trece într-o nouă etapă, prin recenta publicare a normelor metodologice atât de așteptate, ONJN să pășească și el într-o nouă dimensiune în relația cu operatorii  și cu jucătorii și să reflecteze la o abordare mult mai echilibrată a triunghiului autoritate-operatori-jucători. Proiecția unei imagini de tip ”mandră corabia, meșter cârmaciul” s-a dovedit inconsistentă chiar și atunci când a fost fixată în sinistra poezie a lui Zaharia Stancu din vremurile demult apuse…

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *