Gambling vs. state in UKGambling vs. Stat, în Marea Britanie

More people than ever before are gambling in the UK and enjoying this past time. The Gambling Commission, in their recent report, stated that nearly 75% of adults had gambled sometime during the previous year.

The odds in London are that a previously vacant shop on a high street near someone is now a betting shop. As they prepare to celebrate the 50th anniversary in May of the legalisation that first allowed them to open, bookmakers are proliferating on Britain’s high streets.

Bookies have been dealt a strong hand: both the recession and changes in the law having been relatively kind to the industry. But the champagne remains on ice. Betting shops have a fight on their hands. Rather than being heralded as the success story of the UK high street in tough economic times, bookies are fast becoming the pariah of the shopping parade.

Retailers, politicians and local communities have been taking to the streets, signing petitions and lobbying government in protest at the opening of up to 15 bookies on some high streets.

The hostility has arisen because the Gambling Commission’s British Gambling Prevalence survey suggests, as a nation, when times get tough, we like a flutter. The latest survey, published in February, showed that last year, the proportion of people who gambled (excluding the National Lottery) was 56% – up from 48% in 2007 and 46% in 1999.

The prevalence of people betting on specific events and sports also rose, from 6% in 2007 to 9% in 2010.

Safe bet in a recession

With the popularity of gambling increasing, larger- chain bookmakers have been able to take advantage of other retailers’ recessionary woes by moving into more prominent empty high street shops.

They are categorised as A2 retailers and have capitalised on closures of bank branches, following mergers in the recession, and estate agents, both of which are in the same planning class. The stricken pub industry has also been a prime target and breweries and pub companies have approached bookies to take on their unprofitable sites.

Bookmakers have also been assisted by the Gambling Act 2007, which removed the need for betting shops to prove a demand for their services in an area, a test councils used to block applications. Without this test, bookies have started to cluster in areas that are seen as gambling hotspots.

This trend is acute in deprived areas. Tottenham High Road in north London now has more than 15 betting shops, while Deptford in south-east London has 10, either on, or within 200 metres of, the high street, and an 11th is due to open soon (see box, opposite). Luton High Street also has eight bookies.

But perhaps surprisingly, the number of UK betting shops has remained fairly static. According to the Gambling Commission, the number rose from 8,800 in 2007/08 to 8,822 in 2009/10.

While some newer entrants to the market, such as Paddy Power and Betfred, are expanding, others have felt the competition from large chains, leading some smaller, independent businesses to close.

So rather than an explosion in the number of betting shops, the hostility on the high street stems from a shift in focus, as bookmakers take advantage of the recession to move out of secondary locations into prominent vacant units, bringing them into the public eye and into conflict with other retailers. Shop owners are protesting and petitioning about rising crime levels associated with betting shops and a loss of trade as the variety of business is eroded.

Gambling vs Taxes

Gambling laws in the UK currently prevent pubs from running gambling events, with prize pools capped at £100 and stakes restricted to £5 in any 24 hour period. It is felt by many in the gambling industry that a relaxation of these laws could revive Britain’s ailing pub trade and provide a cash cow for the economy.

A new IEA report has called for the liberalisation of UK gambling legislation in an effort to promote economic growth. Members of the UK gaming industry were aggrieved to learn that the country could be losing out on significant economic opportunities due to the overregulation of gambling services. A recent study published in the official termly journal of the Institute of Economic Affairs has suggested that the UK could be missing out on literally billions of pounds worth of investment. The findings go on to indicate that whilst other nations are starting to reap the benefits of increasingly liberal legislation, several British pubs are being forced to close as a result of stifling UK law.

Commenting on the survey Director General of the IEA, Mark Littlewood, said that the benefits enjoyed by other countries were “clear to see”. He lamented the “stigma and myths” surrounding gambling which “prevent us from relaxing our laws to maximise economic gain”. Meanwhile Chris Brady, Dean of BPP Business School and editor of the IEA journal said that it was important to recognise that gambling is about „far more that simply winning money… By failing to liberalise the law, politicians over the years have felt that they are somehow protecting society from avarice”. “People should be free to do with their own money as they wish – it’s time for the state to take a giant step back”, he concluded.

Council challenge

As bookmakers proliferate on some of Britain’s less affluent high streets, local councils say they “have no power” to prevent clustering. The only way to block an application to open a betting shop is for the council to make representations during the licensing process to prove that there will be a link to crime, a risk to children and vulnerable people, or that gambling will not be conducted fairly.

Councils can also seek article 4 directions under the Town and Country Planning (General Permitted Development) Order to remove permitted development rights, and require planning applications to be made even when occupying a unit of the same use class. But this is costly and time consuming for councils that are under pressure from central government grant cuts.

Lewisham Council is responsible for Deptford High Street and has made three attempts to use legislation designed to promote the sustainability of communities to amend the Gambling Act to allow it to limit the number of betting shops.

Meanwhile, politicians are also lobbying to restrict the number of bookmakers. Lammy wants to amend the Localism Bill to reclassify bookies as “sui generis”, so that conversion to a betting shop will require planning permission.

Ken Livingstone, who is running for mayor of London, wants to revise the London Plan and change the capital’s planning regime so local authorities can specify the balance of high street shops.

But it will be tough to make any changes. The Department for Culture, Media and Sport, which is ultimately responsible for gambling, says: “We are not aware of any data that demonstrate the concentration of betting shops is a widespread problem requiring us to amend legislation, or that the current powers available to local authorities are insufficient to address legitimate concerns.”Mai mult ca niciodată, britanicii au prins gustul jocurilor de noroc. Comisia de Gambling a raportat recent faptul că aproape 75% dintre adulţi au jucat măcar o dată, de-a lungul anului trecut.

Statisticile arată că cel puţin un fost spaţiu pentru închiriat plasat pe o stradă importantă este acum o sală de pariuri. Luna aceasta se împlinesc 50 de ani de la aprobabrea primei legi care permite deschiderea caselor de pariuri, iar jocurile de noroc se dezvoltă din ce în ce mai mult în spaţii plasate pe marile străzi. Pariorii au avut parte de o carte excelentă: şi recesiunea şi schimbările legislative au fost relativ uşoare pentru industrie. Dar şampania este încă la rece… casele de pariuri au cartea în mână. În loc să fie purtătorii succesului de pe marile străzi în perioadele grele, pariorii au devenit rapid paria magazinelor de shopping.

Retaileri, politicieni, alături de comunităţile locale, au luat cu asalt străzile, au semnat petiţii şi au făcut lobby pentru deschiderea a încă 15 case de pariuri pe unele străzi importante. Ostilitatea a început însă în momentul în care, în urma sondajelor efectuate de Comisia Britanică de Gambling, s-a sugerat că în momente de restrişte, naţiunea începe să devină vulnerabilă. Cel mai recent sondaj, publicat în februarie, arată că persoanele care au jucat anul trecut (în afară de loterie) a fost de 56%, cu o creşetere faţă de 2007 (48%) şi 1999 (46%). Preponderenţa persoanelor care au pariat (fie pe evenimente speciale, fie pe sport) a crescut de la 6%, în anul 2007, la 9%, în anul 2010.

Pariu sigur în recesiune.

Cum popularitatea gamblingului a cunoscut o creştere importantă, reţelele mari de pariuri au avut parte de avantaje importante, precum acelea de a se muta în spaţii vizibile pe marile străzi. Ei reprezintă categoria A2 de retaileri, capitalizaţi pe baza închiderii sucursalelor bancare, care au fost absorbite în recesiune, şi agenţii imobiliare, ambele fiind din acceaşi clasă de planificare. O altă ramură destul de afectată a fost aceea a puburilor, care au adoptat paririle pentru a face încă un pas pentru restructurare.

Casele de pariuri au fost asistate de Gambling Act 2007, care a eliminat necesitatea unei dovezi a aplicării serviciilor în anumite zone. Această dovadă era reprezentată de un test, utilizat pentru aplicaţii. Astfel, fără acest test, agenţii de pariuri au început să pătrundă în zone care sunt considerate adevărate mine de aur pentru industria de gambling. Acest trend este extrem de întâlnit în zonele rezidenţiale. Tottenham High Road, situată în nordul Londrei, are acum mai mult de 15 case de pariuri, în timp ce Deptford, în sud, are un număr de 10, la 200 de metri de strada principală, şi un al unsprezecelea urmează să fie deschis. Luton High Street are, de asemenea, opt case de pariuri.

Surprinzător poate, numărul caselor de pariuri din Marea Britanie a rămas totuşi pe loc.

Conform comisiei de Gambling, numărul a crescut de la 8.800 în 2007/2008, la 8.822 în 2009/2010. În timp ce noii intraţi pe piaţă, cum ar fi Paddy Power sau Betfred se extind, alţii au simţit competiţia de la distanţă, prin închiderea unor afaceri independente mici.

Deci în locul exploziei de case de pariuri, ostilitatea de pe marile străzi s-a transformat şi a devenit punctul cel mai important, în timp ce agenţii de pariuri au decis să se mute, odată cu recesiunea, din locaţii de mâna a doua în spaţii mult mai vizibile, ceea ce le oferă maximă vizibilitate, dar şi conflicte cu ceilalţi retaileri. Proprietarii de magazine protestează şi fac petiţii legate de faptul că nivelul criminalităţii este conectat în permanenţă cu casele de pariuri.

Gambling versus Taxe.

Legislaţia din Marea Britanie nu permite puburilor să organizeze evenimente de gambling, doar premii pentru biliard de maxim 100 lire şi mize de maxim 5 lire pe o perioadă de 24 de ore. Majoritatea operatorilor spun că relaxarea legislaţiei ar putea revigora domeniul puburilor şi ar putea aduce beneficii economice întregului regat.

Un nou raport IEA a cerut liberalizarea legislaţiei de gambling din Marea Britanie în efortul de a promova creşterea economică. Membrii industriei de gambling britanice au fost mâhniţi la aflarea veştii că ţara ar putea pierde numeroase avantaje şi oprtunităţi economice din pricina reglementărilor legislative ale industriei de gambling. Un studiu recent, publicat în ziarul oficial al Institutului de Afaceri Interne, sugera că Marea Britanie ar putea pierde miliarde de lire. În timp ce alte state beneficiază din plin de pe urma susţinerii acestei industrii, unele puburi din Marea Britanie trebuie să se închidă din pricina legislaţiei sufocante.

Directorul General al IEA, Mark Littlewood, spunea, legat de aceste sondaje, că beneficiile industriei de gambling sunt “extrem de clare, după cum se poate observa în economiile altor state”. De asemenea, s-a plâns de “miturile şi stigmatul” create în jurul industriei de gambling care “ne împiedică să relaxăm legislaţia şi să maximizăm câştigurile economice”. În acelaşi timp, Chris Brady, decanul BPP Business School şi editor al jurnalului IEA, spunea că gamblingul înseamnă mult mai mult decât “a câştiga bani. Prin eşecul liberalizării legislaţiei, politicienii au crezut că apără societatea de presupusele pericole ale gamblingului. Oamenii ar trebui să aibă libertatea de a-şi câştiga banii prin modalităţile pe care le consideră potrivite pentru ei – este vremea ca statul să facă un pas mare înapoi”, a concluzionat.

Problemele cu care se confruntă consiliile.

De vreme ce agenţii de pariuri s-au extins şi în zone cu mai puţină afluenţă, consiliile locale spun că nu au nici o putere pentru a preveni aglomerările. Singura modalitate de a bloca o aplicaţie de deschidere a unei săli de pariuri este ca în timpul licitaţiilor, consiliile să facă anumite demersuri prin care să demonstreze faptul că deschiderea sălilor reprezintă un pericol pentru copii şi cei vulnerabili, că este o activitate legată de creşterea criminalităţii sau că jocurile de noroc nu sunt conduse în mod cinstit.

Consiliile pot, de asemenea, să facă apel la articlolul 4 din Ordinul Planificarea Oraşului şi a Statului pentru eliminarea drepturilor de dezvoltare şi să ceară planificarea aplicaţiilor în momentul ocupării unei unităţi din aceeaşi clasă. Dar acest lucru necesită timp şi este destul de costisitor pentru consiliile aflate deja sub presiunea reducerilor bugetare stabilite de către guverne.

Consiliul Lewisham este responsabil pentru Deptford High Street şi are în uz legislaţia creată pentru a promova susţinerea comunităţilor de a amenda Gambling Act în ideea limitării numărului caselor de pariuri. În acelaşi timp, politicienii fac lobby pentru restricţionarea numărului de pariori. Se doreşte ca transformarea unui spaţiu în sală de pariuri să necesite un permis de planificare. Ken Livingstone, candidat pentru pozţia de primar al Londrei, doreşte să revizuiască Planul Londonez şi să schimbe regimul de planificare a capitalului în aşa fel încât autorităţile locale să echilibreze balanţa acestor săli pe marile străzi.

Dar va fi foarte dificil. Departamentul de cultură, media şi sport, care este responsabil de categoria gambling, spune: “Nu avem date concrete referitoare la faptul că numărul caselor de pariuri reprezintă o problemă răspândită într-o manieră în care să fim nevoiţi să reglementăm legile, ori că puterea autorităţilor locale nu este suficientă pentru a reglementa aceste probleme.”