Gambling vs. Stat, în Marea Britanie

marţi, 31 mai 2011

Mai mult ca niciodată, britanicii au prins gustul jocurilor de noroc. Comisia de Gambling a raportat recent faptul că aproape 75% dintre adulţi au jucat măcar o dată, de-a lungul anului trecut.

Statisticile arată că cel puţin un fost spaţiu pentru închiriat plasat pe o stradă importantă este acum o sală de pariuri. Luna aceasta se împlinesc 50 de ani de la aprobabrea primei legi care permite deschiderea caselor de pariuri, iar jocurile de noroc se dezvoltă din ce în ce mai mult în spaţii plasate pe marile străzi. Pariorii au avut parte de o carte excelentă: şi recesiunea şi schimbările legislative au fost relativ uşoare pentru industrie. Dar şampania este încă la rece… casele de pariuri au cartea în mână. În loc să fie purtătorii succesului de pe marile străzi în perioadele grele, pariorii au devenit rapid paria magazinelor de shopping.

Retaileri, politicieni, alături de comunităţile locale, au luat cu asalt străzile, au semnat petiţii şi au făcut lobby pentru deschiderea a încă 15 case de pariuri pe unele străzi importante. Ostilitatea a început însă în momentul în care, în urma sondajelor efectuate de Comisia Britanică de Gambling, s-a sugerat că în momente de restrişte, naţiunea începe să devină vulnerabilă. Cel mai recent sondaj, publicat în februarie, arată că persoanele care au jucat anul trecut (în afară de loterie) a fost de 56%, cu o creşetere faţă de 2007 (48%) şi 1999 (46%). Preponderenţa persoanelor care au pariat (fie pe evenimente speciale, fie pe sport) a crescut de la 6%, în anul 2007, la 9%, în anul 2010.

Pariu sigur în recesiune.

Cum popularitatea gamblingului a cunoscut o creştere importantă, reţelele mari de pariuri au avut parte de avantaje importante, precum acelea de a se muta în spaţii vizibile pe marile străzi. Ei reprezintă categoria A2 de retaileri, capitalizaţi pe baza închiderii sucursalelor bancare, care au fost absorbite în recesiune, şi agenţii imobiliare, ambele fiind din acceaşi clasă de planificare. O altă ramură destul de afectată a fost aceea a puburilor, care au adoptat paririle pentru a face încă un pas pentru restructurare.

Casele de pariuri au fost asistate de Gambling Act 2007, care a eliminat necesitatea unei dovezi a aplicării serviciilor în anumite zone. Această dovadă era reprezentată de un test, utilizat pentru aplicaţii. Astfel, fără acest test, agenţii de pariuri au început să pătrundă în zone care sunt considerate adevărate mine de aur pentru industria de gambling. Acest trend este extrem de întâlnit în zonele rezidenţiale. Tottenham High Road, situată în nordul Londrei, are acum mai mult de 15 case de pariuri, în timp ce Deptford, în sud, are un număr de 10, la 200 de metri de strada principală, şi un al unsprezecelea urmează să fie deschis. Luton High Street are, de asemenea, opt case de pariuri.

Surprinzător poate, numărul caselor de pariuri din Marea Britanie a rămas totuşi pe loc.

Conform comisiei de Gambling, numărul a crescut de la 8.800 în 2007/2008, la 8.822 în 2009/2010. În timp ce noii intraţi pe piaţă, cum ar fi Paddy Power sau Betfred se extind, alţii au simţit competiţia de la distanţă, prin închiderea unor afaceri independente mici.

Deci în locul exploziei de case de pariuri, ostilitatea de pe marile străzi s-a transformat şi a devenit punctul cel mai important, în timp ce agenţii de pariuri au decis să se mute, odată cu recesiunea, din locaţii de mâna a doua în spaţii mult mai vizibile, ceea ce le oferă maximă vizibilitate, dar şi conflicte cu ceilalţi retaileri. Proprietarii de magazine protestează şi fac petiţii legate de faptul că nivelul criminalităţii este conectat în permanenţă cu casele de pariuri.

Gambling versus Taxe.

Legislaţia din Marea Britanie nu permite puburilor să organizeze evenimente de gambling, doar premii pentru biliard de maxim 100 lire şi mize de maxim 5 lire pe o perioadă de 24 de ore. Majoritatea operatorilor spun că relaxarea legislaţiei ar putea revigora domeniul puburilor şi ar putea aduce beneficii economice întregului regat.

Un nou raport IEA a cerut liberalizarea legislaţiei de gambling din Marea Britanie în efortul de a promova creşterea economică. Membrii industriei de gambling britanice au fost mâhniţi la aflarea veştii că ţara ar putea pierde numeroase avantaje şi oprtunităţi economice din pricina reglementărilor legislative ale industriei de gambling. Un studiu recent, publicat în ziarul oficial al Institutului de Afaceri Interne, sugera că Marea Britanie ar putea pierde miliarde de lire. În timp ce alte state beneficiază din plin de pe urma susţinerii acestei industrii, unele puburi din Marea Britanie trebuie să se închidă din pricina legislaţiei sufocante.

Directorul General al IEA, Mark Littlewood, spunea, legat de aceste sondaje, că beneficiile industriei de gambling sunt “extrem de clare, după cum se poate observa în economiile altor state”. De asemenea, s-a plâns de “miturile şi stigmatul” create în jurul industriei de gambling care “ne împiedică să relaxăm legislaţia şi să maximizăm câştigurile economice”. În acelaşi timp, Chris Brady, decanul BPP Business School şi editor al jurnalului IEA, spunea că gamblingul înseamnă mult mai mult decât “a câştiga bani. Prin eşecul liberalizării legislaţiei, politicienii au crezut că apără societatea de presupusele pericole ale gamblingului. Oamenii ar trebui să aibă libertatea de a-şi câştiga banii prin modalităţile pe care le consideră potrivite pentru ei – este vremea ca statul să facă un pas mare înapoi”, a concluzionat.

Problemele cu care se confruntă consiliile.

De vreme ce agenţii de pariuri s-au extins şi în zone cu mai puţină afluenţă, consiliile locale spun că nu au nici o putere pentru a preveni aglomerările. Singura modalitate de a bloca o aplicaţie de deschidere a unei săli de pariuri este ca în timpul licitaţiilor, consiliile să facă anumite demersuri prin care să demonstreze faptul că deschiderea sălilor reprezintă un pericol pentru copii şi cei vulnerabili, că este o activitate legată de creşterea criminalităţii sau că jocurile de noroc nu sunt conduse în mod cinstit.

Consiliile pot, de asemenea, să facă apel la articlolul 4 din Ordinul Planificarea Oraşului şi a Statului pentru eliminarea drepturilor de dezvoltare şi să ceară planificarea aplicaţiilor în momentul ocupării unei unităţi din aceeaşi clasă. Dar acest lucru necesită timp şi este destul de costisitor pentru consiliile aflate deja sub presiunea reducerilor bugetare stabilite de către guverne.

Consiliul Lewisham este responsabil pentru Deptford High Street şi are în uz legislaţia creată pentru a promova susţinerea comunităţilor de a amenda Gambling Act în ideea limitării numărului caselor de pariuri. În acelaşi timp, politicienii fac lobby pentru restricţionarea numărului de pariori. Se doreşte ca transformarea unui spaţiu în sală de pariuri să necesite un permis de planificare. Ken Livingstone, candidat pentru pozţia de primar al Londrei, doreşte să revizuiască Planul Londonez şi să schimbe regimul de planificare a capitalului în aşa fel încât autorităţile locale să echilibreze balanţa acestor săli pe marile străzi.

Dar va fi foarte dificil. Departamentul de cultură, media şi sport, care este responsabil de categoria gambling, spune: “Nu avem date concrete referitoare la faptul că numărul caselor de pariuri reprezintă o problemă răspândită într-o manieră în care să fim nevoiţi să reglementăm legile, ori că puterea autorităţilor locale nu este suficientă pentru a reglementa aceste probleme.”

 

Author: Editor

Share This Post On

1 Comment

  1. Great delivery. Outstanding arguments. Keep up the good work.

    Post a Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *