Este industria singura responsabilă pentru jucătorii problematici?

joi, 12 martie 2020

Critica exclusivă la adresa industriei pentru o problematică complexă precum jocul de noroc patologic nu este justă și scoate la suprafață necesitatea de a avea o evaluare realistă a nivelului problematicii generate de jocurile de noroc

Demersurile de a face jocurile de noroc mai sigure, precum și de a le mitiga riscurile și efectele negative ale practicării lor în exces se numără printre prioritățile industriei de gambling, nu doar la nivel mondial, ci și din România.

În cazul nostru, o bună parte din industrie și-a asumat deja benevol conformarea la standardele și principiile responsabilității sociale, dovadă fiind implicarea în proiectele de CSR pe care Asociația Joc Responsabil le derulează și pe care Romanian Bookmakers o susține, alături de ceilalți actori din piață. Totuși, cu ocazia desfășurării expoziției ICE Londra de anul acesta, reprezentanții Comisiei de Gambling din Regatul Unit al Marii Britanii nu s-au ferit să facă o serie de dure comentarii cu privire la numărul jucătorilor cu probleme, lăsând să se înțeleagă faptul că industria de jocuri de noroc este singura care poartă responsabilitatea acestora. Este just ca operatorii să fie singurii responsabili?

 

Într-un discurs intitulat „Changing Mindsets”, pe tema siguranței practicării jocurilor de noroc, Neil McArthur, CEO UK Gambling Commission a spus: „Studiul de sănătate (Health Survey), realizat în 2016, de altfel cel mai important pe care îl avem până acum, arată că în Marea Britanie există aproximativ 340.000 de jucători cu probleme. Acest lucru este total inacceptabil! Se spune că există încă 1,7 milioane de persoane care riscă să devină jucători cu probleme. Din nou, acest lucru este total inacceptabil! Și niciuna dintre aceste statistici nu ține cont de multe alte vieți, familii și comunități care sunt afectate la rândul lor de prejudiciile pe care persoanele cu probleme de joc le aduc. Sincer, este o stare de fapt total inacceptabilă și trebuie să vedem aceste numere reduse radical”.

 

Pentru o conlucrare de succes pe această temă, este necesar, mai întâi, să fim de acord cu un aspect primordial: pentru a ne putea dimensiona eforturile privind prevenirea și combaterea efectelor negative ale practicării în exces a jocurilor de noroc și a problematicii generate de acestea este nevoie de o evaluare realistă a numărului de astfel de consumatori, precum și a incidenței dezvoltării problemelor de joc în rândul populației. Și, totodată, de o asumare a responsabilității nu doar de către industria de gambling, ci de o colaborare între toți factorii care influențează viața cotidiană, respectiv educația, nivelul de trai, etc.

 

Cifra de 1,7 milioane de persoane invocată de McArthur și care a apărut ca urmare a răspunsurilor la chestionarul pentru indicarea problemelor de jocuri de noroc distribuit în 2016 unui eșantion de aproximativ 14.000 de persoane din Anglia, Scoția și Țara Galilor, extrapolat apoi la întreaga piață din UK, se referă la un număr estimativ de jucători, clasificați în „risc scăzut” și „risc moderat”. Potrivit lui Jackie Ferris și Harold Wynne, creatorii chestionarului „Problem Gambling Severity Index” (PGSI) care a stat la baza acestui sondaj, cele două categorii indică un risc redus sau moderat „de a dezvolta anumite consecințe negative”. Așadar, contrar afirmațiilor Comisiei de Gambling, cele 1,7 milioane de persoane nu reprezintă „jucători care riscă să devină jucători cu probleme”, întrucât majoritatea lor nu progresează către un diagnostic de joc compulsiv.  Mai mult, Ferris și Wynne descriu persoanele încadrate la „risc scăzut” ca fiind puțin probabil să fi avut consecințe nefaste din cauza practicării jocurilor de noroc, în timp ce la „risc moderat”, persoanele „pot sau nu avea consecințe adverse din cauza practicării jocurilor de noroc”.

Majoritatea consumatorilor se consideră principalii responsabili pentru când și cât joacă

Specialiștii de la Regulus Partners, compania de consultanță în gambling din Regatul Unit sunt de părere că, astfel, observațiile științifice au fost ignorate în favoarea unei retorici acuzatoare și se întreabă dacă este cazul să fim atât de îngrijorați în legătură cu așa-numiții jucători „cu risc”? Dintre cei 1,7 milioane de jucători identificați în sondajul „Health Survey”, aproximativ 70% au fost clasificați „cu risc scăzut”. La nivelul pieței din UK, cu o populație de 67 de milioane de locuitori, a rezultat că aproximativ 340.000 de jucători ar putea dezvolta dependență de jocuri de noroc. România, cu o populație de 3,5 ori mai mică decât Marea Britanie, nu depășește proporțiile, situându-se la limita de jos a mediei europene privind consumul de jocuri de noroc, cu 0,6% din populația de peste 18 ani ca practicanţi care au depăşit linia divertismentului, respectiv aproximativ 98.000 de jucători predispuși la potențiale probleme de joc. Media europeană indică 0,5 – 2% indivizi cu probleme de joc din totalul populaţiei de peste 18 ani.

Având în vedere că jocul pentru recuperarea banilor este cea mai comună justificare a jucătorilor care au răspuns la chestionar, poate părea mult mai plauzibil că o mare parte dintre jucătorii cu „risc moderat” au fost încadrați în acest grad pentru că nu au făcut altceva decât să încerce să-și recupereze pierderile. Mai mult, așa cum ulterior lansării studiului au scris și profesorii Paul Delfabbro și Daniel King, trebuie avut în vedere că nu toate comportamentele analizate în PGSI au un caracter dramatic: „Este discutabil dacă unele dintre elementele identificate sunt cu adevărat indicatori de prejudiciu. De exemplu, urmărirea pierderilor, un joc mai apăsat pentru a obține un nivel mai ridicat de entuziasm sau parierea unor sume mai mari decât bugetul stabilit sunt într-adevăr comportamente care pot duce la vătămare dacă se repetă prea des”. 

Și atunci merită să ne întrebăm: cine este responsabil pentru gestionarea acestui risc? Este just ca despre această industrie să se vorbească doar la modul negativ? Industria contribuie cu aproximativ 1 miliard de euro la PIB-ul României și 300 de milioane de euro la bugetul de stat, prin taxele directe, impozitul pe profit și alte taxe colectate anual, care reprezintă 1,3% din totalul la nivel național. A creat peste 45.000 de locuri de muncă, plătește chirii, s-a profesionalizat și a atras executivi de top. Cu alte cuvinte, industria a devenit o verigă importantă a lanțului economic din România.

 

Prevenirea riscurilor generate de jocurile de noroc ar trebui privită ca un efort de colaborare, care implică atât industria, cât și societatea, organizațiile de sănătate, instituțiile de învățământ, chiar și înșiși consumatorii. Jamie Wiebe și Jon Kelly, reprezentanți ai Consiliului de Jocuri de Noroc din Canada au scris anul trecut că „toate părțile implicate au un rol și o contribuție în prevenirea dezvoltării jocului problematic. Nicio organizație nu poate face asta de una singură”. Și atunci este corect ca operatorii să fie singurii responsabili pentru cifrele precum cele de mai sus? Este cunoscut că aceste probleme se dezvoltă pe fondul unor probleme emoționale deja existente pe care persoana le manifestă în viața de zi cu zi, așadar sunt un efect. Efectul problemelor neabordate ale individului.

 

De asemenea, specialiștii britanici au ridicat și problema autonomiei și responsabilității personale ale jucătorilor. Sondajul din 2016 a indicat faptul că aproximativ 1,2% dintre jucători au spus că „ocazional” se simt vinovați pentru faptul că au jucat la jocuri de noroc. Prin urmare, în ce măsură trebuie să fie trasă la răspundere industria dacă înșiși jucătorii se simt vinovați sau se autocritică în legătură cu participarea la jocurile de noroc? Din nefericire, este mai la îndemână să fie folosite statistici cu privire la incidența jocului patologic, statistici care, de cele mai multe ori, nu au fost generate de studii, ci de dorința de a genera o alarmă, pentru a pune la zid industria de gambling. Dar, în fond, nu ar trebui neglijate aspectele de mai sus, susținute de realitate. Un studiu din 2019 realizat de autorii Gray, LaPlante, Abarbanel & Bernhard a relevat faptul că între 9 și 10% dintre participanți au răspuns că responsabilitatea pentru dezvoltarea problemelor de joc aparține mai degrabă jucătorilor decât operatorilor. Majoritatea consumatorilor se consideră principalii responsabili pentru când și cât joacă, respectiv pariază.

 

Sigur că jocurile de noroc practicate în exces pot implica daune semnificative, în special când operatorii se comportă neglijent sau neetic sau în cazurile în care efectele promovării agresive, ale plasării și poziționării produselor din acest domeniu nu au fost bine înțelese de către consumatori. Excesul are efecte negative nu doar în jocurile de noroc. Shoppingul, alimentația, adrenalina generată de a conduce un autoturism cu viteză, alcoolul, toate acestea pot duce la efecte nedorite dacă sunt exagerate.  Cu toate acestea, critica exclusivă la adresa industriei pentru un domeniu atât de complex precum jocul compulsiv nu este deloc deloc justă. Societatea trebuie să dea dovadă de maturitate pentru modul în care este distribuită responsabilitatea, iar un lucru este cert: industria de gambling, fără a avea o constrângere legislativă concretă, face pași consistenți în autoconformarea, respectarea și promovarea principiilor de responsabilitate socială.

 

Chestionarul                           Problem                     Gambling                      Severity                           Index

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *