By Laurentiu Neacsu – Gaming expert
One of many paradoxes of the nowadays government is active as well in the gambling area. Far away from heaving a political orientation, this article is meant to be about morality.
We can not stop from acknowledging that last year, 100 politicians had a legislative initiative, as a declarative fact at least, in protecting teenagers and society from “vicious” gambling, by modifying the current legislation. This parliamentary initiative, deferred for many months, turned out of a sudden, without any explanation, into a governmental bill, which wasn`t justified as being urgent and was declared as being set “for regulating some fiscal-budgetary measures and for modifying some other bills”. During this process, political declarations were released about what “responsible gambling” was occidental countries, and by means of the new bill, a new foundation was created, to release specific programs, to print posters and most important, taxes were increased and the barriers in entering the market for stronger. Actors inside the industry concluded that our state wants to decrease population`s pauperization and that is why it is aggressively attacking the gambling industry.
On the other hand, psychologists agree that the issue of addictions on gambling is a psychological one, and not a fiscal or logistic one. More clearly, compulsive slot players will always try to play no matter the distance, no matter is the slots are placed in a bar, dedicated hall, if the slot is connected, fiscalized or not, etc. we have already talked about these facts in a previous article named “ Limited stake means decreasing addiction?” . Addiction comes along with some specific psychological resorts that are active during playing. People play because of the adrenaline that excitement releases, for the winning pleasure, effort reward etc.
Coming back to government actions, it is already organizing and making popular the so called “fiscal tickets lottery”, that is in fact a raffle. Even though ruffle isn`t in fact part of gambling, because it has not a participation fee, it undoubtedly has money prices and random chance of winning and tickets are tossed up. That is why psychologically and even more, socio-psychologically speaking, it is about gambling. The individual is cognitively and behaviorally affiliated to a participants group, he is feeling the emotions of waiting to win and playing, finally the winning euphoria or the failure disappointment. All these emotions are similar in each game, even if we talk about slots, bingo, lottery or something else.
Isn`t it a fact that the state, on trying to increase collecting from small merchants, is sacrifying collective social mentality by promoting ruffle participation as being something good, desirable? In the same previous article that we have already mentioned before, we said that social problems on gambling are a proof of state failure on educating the population and in offering the option of alternative healthy recreative activities.
The success in promoting responsible gaming depends on psychologically restructuring player’s motivation of investing in games and playing, in fighting with adrenaline and euphoria in favor of an inoffensive social behavior. State`s actions in promoting responsible playing, becomes so, by releasing ruffle playing, very much doubted. It is the same as when a smoking parent explains to his child that smoking is bad. The educational effect is minimized if not reversed, because the power of examples is huge.
At the moment, gambling issues counseling is individually made, with each client separately, anonymously, by using therapy hours that may help for family members of those suffering of gaming addiction. The gambler may choose to benefit from individual or family counseling with the other family members, who are meant to offer support. In this context on the other hand, the activity of psychologists is loaded, as long as economical agents and now also the state incite their clients with promises of winning.de Laurențiu Neacșu – Expert în Gaming
Unul din multele paradoxuri ale guvernării curente se manifestă și în domeniul gamblingului. Departe de a avea o tentă politică, acest articol se dorește a fi unul despre moralitate.
Nu ne putem opri în a constata că anul trecut, 100 de parlamentari au avut o “inițiativă legislativă” care viza, cel puțin la nivel declarativ, protecția tinerilor și a societății în general împotriva jocurilor de noroc “vicioase” prin modificarea legii existente. Această inițiativă parlamentară, tergiversată preț de mai multe luni s-a transformat subit și fără explicații în Ordonanța de Urgență a Guvernului, care fără a-i justifica urgența, a declarat-o “pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și modificarea unor acte normative”. În tot acest timp s-au dat declarații politice cu privire la ceea ce în țările civilizate se numește “gambling responsabil”, iar prin noua ordonanță s-a creat o fundație care să deruleze programe specifice, s-au editat postere și, cel mai important, s-au mărit taxele, iar barierele de intrare pe piață s-au ridicat prohibitiv. Concluzia generală desprinsă de actorii industriei de profil a fost că statul își dorește diminuarea pauperizării populației și, pentru asta taie în carne vie din industria organizatoare de jocuri de noroc.
Pe de altă parte, psihologii sunt de acord că problema adicției la jocurile de noroc a populației este una psihologică, mai puțin una logistică sau fiscală. Cu alte cuvinte jucătorii compulsivi de sloturi (de exemplu) vor căuta să joace indiferent de distanță, dacă sloturile sunt amplasate în bar sau într-o sală dedicată, dacă aparatele sunt conectate, fiscalizate sau nu, etc. Am insistat asupra acestor aspecte într-un articol anterior intitulat “Limitarea mizei duce la limitarea dependenței?”. Dependența apare ca urmare a unor resorturi psihologice formate în timpul jocului. Oamenii joacă din cauza adrenalinei generate de suspans, pentru plăcerea/gloria câștigului, recompensa efortului, etc.
Revenind la acțiunile guvernului, iată că acesta organizează și popularizează deja renumita “loterie a bonurilor fiscale”, care este de fapt o tombolă. Chiar dacă tombola nu este un joc de noroc în înțelesul legii, deoarece nu există o taxă de participare, ea are indiscutabil premii în bani și element aleatoriu de repartizare a șansei (deoarece bonurile se trag la sorți). Astfel, din punct de vedere psihologic și chiar psihosociologic este identică unui joc de noroc. Individul se afiliază la nivel cognitiv și comportamental unui grup de participanți, trăiește emoția participării și suspansul așteptării, iar în final euforia câștigului sau dezamăgirea eșecului. Toate aceste trăiri psihice sunt similare pe parcursul oricărui joc de noroc obișnuit, fie că este vorba de sloturi, bingo, loto sau altceva.
Nu cumva statul, de dragul îmbunătățirii colectării de la micii comercianți, sacrifică mentalitalitatea colectivă a societății, promovând participarea la tombole ca ceva bun, dezirabil? Aminteam, în același articol menționat mai sus, că problemele sociale legate de jocurile de noroc sunt măsura eșecului statului în a educa suficient populația, precum și în a oferi opțiunea unor activități recreative sau sociale alternative, dar sănătoase.
Succesul în promovarea jocului responsabil depinde de restructurarea la nivel psihologic a motivației jucătorilor în a investi în joc, în a depăși adrenalina și euforia în favoarea unui comportament social inofensiv. Acțiunea statului în promovarea jocului responsabil devine astfel, prin organizarea de tombole naționale, dubitabilă. Este ca și cum un părinte fumător i-ar explica copilului că fumatul este dăunător. Efectul educațional este minim sau chiar invers, deoarece puterea exemplului este mai mare.
În momentul de față, consilierea în probleme de joc este efectuată în mod individual, cu fiecare client în parte, sub anonimat, precum și prin ședințe de terapie oferite ca ajutor și sprijin pentru membrii de familie ai celor dependenți de jocurile de noroc. Jucătorul poate astfel să beneficieze de ședințe individuale sau împreună cu membrii familiei sale care îi vor oferi sprijin și suport moral. În acest context însă, activitatea psihologilor devine cu atât mai dificilă, cu cât agenții economici – și acum statul – își asaltează clienții cu promisiunea unor câștiguri determinate de șansă.
