Daniel Buzdugan “Radio is the theatre of mind”Daniel Buzdugan “Radioul este teatrul minţii”

A radio man, first of all, comedy lover, actor, Daniel Buzdugan compares the Romanian showbiz with gambling and explains why a poker player should know first of all, to order his money.

Which are the new challenges on the radio? What was changed in the last 5 or 10 years?

I used to look at radio as a hobby. If I felt like listening to a song, I was. If I were in love, I used to listen to the entire love songs program. Meanwhile, radio became a profession. You need to make money out of it. For some it is still a hobby, but you must also look at the financial situation. We work, feel good, but we must consider the investment. From this point of view, radio Zu is a profitable business. Mihai Morar and I are a team and together we are having the morning show, which I can say is the piece de resistance of the radio.

How do you see the future of radio?

Radio will have a long life from now on, unlike other things, as the newspapers. Unfortunately, the written press was killed by Google. I don’t know if it will disappear, but it is not the way it used to be. Many newspapers have been shut down, people are dismissed and I always feel sorry when I hear that. I read papers on the internet, but I remember the old times when you had to stay on the line for buying a newspaper. I like the smell of the paper. I remember a newspaper with a soft paper, Universul, it had a glossy paper, and I remember I was so proud when I used to read it while traveling by train…

We have spoken about the life of the radio from the prince’s point of view…

Unlike the written press, radio has more living chances. Maybe more than television…

Radio had the chance to be the first…

Radio is the theatre of mind. Tv gives it all to you, there is no mystery… you remember the Speech of the King when everybody was close to the radio to listen to him…

Is the Romanian showbiz a joke?

Yes, definitely. Romanian showbiz is a show black market, a gibe. Many artists not receive the bill with papers since the new law of copyright has been becoming operative. So, we talk about black market. The results of this black market actions being many rip-offs, for lack of written agreements. Until now, we cannot talk about a fair show business industry.

Is becoming a star in Romania a gamble?

Yes, I had some arguments…

How can Ramona Gabor be a diva? That is to say: take a girl from the streets, and then roll her quickly in few scandals, you throw with euros, many euros, you take her on a yachts, you mingle her, you bring her on TV, there playing in ” All skirts up” and that is how she becomes a diva overnight. She went to the Bulgarians to register the yacht and get rid of taxes, and the yacht kicked her ass, so to speak. Unfortunately, in Romania we have no celebrities with talent. Here, you have to make a star out of nothing.

What is the biggest risk that you’ve ever taken?

My biggest risk is to be shown on the street with your finger. I never ever wanted to be a public person; I got into this area without my will. At least, in my case, success and fame have just happened.

It’s like women- the more distant you are, the more she wants you.

So it is the same situation with this job. And sometimes you feel like talking to people, sometimes not. Sometimes I take the subway and thinks about my problems. After leaving the radio it’s still me, this job hasn’t changed me a bit.

Many people say:” you are more cheerful on tv….” You cannot be crazy all day long.

In a recent interview, you recommended young people to work from early age. Do you trust autodidacts?

Not necessarily, but when you go somewhere for an interview, you feel different if you know how to speak and express your ideas. I have worked in high school. I had a friend who loved music, and I spent most of my time to the Philharmonic and Opera in Iasi. I got lucky to enter the extras during high school, I used to make some money, which was very important. It is not comfortable to ask your parents for money, I got one job after another. My father was retired and my mother was a housewife. I could not have any financial requests and I was happy to be able to work and earn some money. More, I spent my adolescence in a pleasant environment. I used to pick up girls at the actors’ entrance. I was one lucky dude who could take his girl in a ballet room during rehearsals. I used to be bohemian (he laughs)

Is life experience more important than any other faculty? Arts faculty or Literature… of course

I have friends who took their children to study abroad… it is important not to wait for your teacher to teach you, but to dare. I love those teachers who ask the children to speak freely. It is more important than learning some stuff by heart…

You have attended the University of Drama… when will we get to meet Daniel Buzdugan the actor?

Never say never… I would love to act someday, but I don’t have time to do it yet. I loved radio and television. I used to act during university; I used to have serious roles only, like Hamlet or Richard III. My teachers told me I am more of a comedian, but it is good for me to try serious stuff. This helped me a lot…

Which are the things that motivate you the most?

For example I will continue working in radio till I will get tired of it. Even if it is wuite difficult, I have to get up at 5.45 am, and I go to sleep late at night, I don’t see myself in bed at 9 pm, that’s no life- eat and sleep. I love to travel, this motivates me… I one day I will have no money to fly somewhere, it would not be good at all for me… I could write the Plane’s Schedule, you know… (he laughs)

Where did you travel the most?

I love the beach at winter. I have been to Caribbean, Thailand, and Dominic Republic. It is interesting to take a sunbath in December. I also liked Germany, I’ve seen many villages. I like their life style, they have fun, they rest, do sports… I lived to a family near Berlin, and the host’s wife looked like he had never touched a shovel, but on the contrary, she used to work quite hard. Everything was well settled. During the day she went to her job, took the kids to school, and when they returned, jumped on the bicycles… before bed time she had study hours… German people do a lot of things every day and don’t spend a minute hesitating. We lose a lot of time doing nothing. Bohemia is associated to poverty- we are bohemian because we have less money than they have.

Have you ever been in a casino?

Yes, during faculty. I had a very passionate friend, who lost a lot of money and entered Unirea Hotel in Iasi and we used to put free chips on roulette. Sometimes we used to win and get into a friend’s car then drive to Cheile Bicazului. Sometimes my friend used to give me his money to hold it, he was afraid to lose them again at gambling. We almost got into a serious argument about that…I have friends who told me about Las Vegas – I have never been there – where you do not know when is day or night, because you enter and never know if or when you go out. I know a story about a guy who entered with 20 dollars and got out with 10.000 dollars.

Why do you think in Romania, despite other countries, people talk about this entertainment sector in a bad manner?

Some people spend their vacation in a casino. Probably the Americans have a budget for that. In Romania, many people try their last chance there and so many end up on the streets… the Romanians do not calculate their money very well. We are closer to the Russian roulette. (he laughs). Speaking of Russians, I heard casinos are closed there now.

Yes, they have moved them somewhere in Siberia. But building a city on ruins, with no water, no gas… any Russian gambler prefers gambling abroad…

Europe is much safer than Siberia

It is true, but most of them have security… it is a different level. For example, three Russian billionaires got into a fight on television…

In Romania only Giovanni Becali would so that… (he laughs)

Have you ever played poker?

I have no skills for poker… when I was a child; I used to play alba-neagra and lost all my money mom would give me. There were some winners around me and that tempted me…

They were friends with your enemy…

Yeah, I didn’t understand at the time… (he laughs)

Tell us about your future plans

I don’t know. I never imagined myself doing what I am doing now. I don’t make plans unless the vacation ones…Om de radio în primul rând, actorul pasionat de comedie Daniel Buzdugan compară showbiz-ul românesc cu un joc de noroc şi ne explică de ce un jucător de poker trebuie să ştie, mai întâi de toate, să-şi pună ordine în bani.

Care sunt noile provocări la radio? Ce s-a schimbat faţă de acum cinci sau 10 ani?

La început făceam radio de plăcere. Dacă aveam chef să ascult o piesă, o ascultam. Dacă eram îndrăgostit, ascultam tot programul doar muzică de dragoste. Între timp, radioul a devenit profesionist, trebuie să faci bani din asta. Se face şi acum radio din plăcere, dar trebuie să ai în vedere şi componenta financiară. Muncim, ne simţim bine, dar trebuie să ne scoatem investiţia. Din punctul ăsta de vedere, Radio Zu este o afacere profitabilă. Mă bucur că, alături de Mihai Morar, facem piesa de rezistenţă a radioului – matinalul.

Cum vezi viitorul radioului?

Radioul are viaţă lungă, spre deosebire de alte lucruri, cum ar fi presa scrisă. Din păcate, aceasta a fost omorâtă de Google. Nu ştiu dacă va dispărea, dar, oricum, nu mai e ce-a fost. Se închid ziare, se dau oameni afară şi îmi pare rău când aud asta. Citesc presa pe Internet, dar îmi amintesc că pe vremuri erau cozi imense ca să cumperi un ziar. Încă îmi place să simt mirosul hârtiei. Îmi amintesc de un ziar foarte plăcut la atingere – Universul, care avea o pagină glossy, cum se spune astăzi, şi ţin minte că eram mândru în compartimentul unui tren când îl răsfoiam…

Iată că am vorbit de viitorul radioului prin ochii printului…

Spre deosebire de presa scrisă, radioul are mai multe şanse să trăiască. Poate chiar mai multe decât televiziunea…

Radioul are şi avantajul că a fost primul…

Radioul e teatrul minţii. Televizorul îţi dă mură-n gură, nu mai există misterul radioului. Ce mişto era în Discursul Regeului când lumea stătea în casă, cu urechile ciulite la un difuzor, să asculte ce zice omul…

Este showbiz-ul românesc o farsă?

Da, categoric. Showbiz-ul românesc este showbişniţ, o bătaie de joc. Foarte mulţi artişti nu mai încasează pe facturi de când cu noua lege a dreptului de autor. Deci vorbim de o bişniţă. De aici şi multe ţepe, neexistând contracte. Deocamdată nu putem vorbi despre o industrie curată.

Să ajungi vedetă în România este un joc de noroc?

Da, am dat o reţetă la un moment dat. Cum să fie divă, spre exemplu, Ramona Gabor? Adică se ia o fată de pe stradă, se tăvăleşte în nişte scandaluri, arunci cu euro, mulţi euro, o duci pe nişte iahturi, o combini, o aduci la televizor, acolo joacă în “Toate fustele sus” şi devine divă peste noapte. Ea s-a dus pe iahtul bulgarului ca să se înmatriculeze şi să scape de taxe, iar iahtul i-a dat două numere, unul în faţă şi unul în spate. Din păcate, în România nu avem vedete care au un talent. Aici trebuie să faci vedete din nimic.

Care este cel mai mare risc pe care ţi l-ai asumat vreodată?

Acela de a fi arătat pe stradă cu degetul. Nu mi-am dorit niciodată să fiu persoană publică, am nimerit în zona asta fără să vreau. Cel puţin în cazul meu, succesul şi celebritatea s-au întâmplat pur şi simplu. E ca la femei – cu cât eşti mai distant, cu atât te caută ea pe tine. Aşa e şi în meseria asta. Iar uneori ai chef să fii băgat în seamă, alteori nu. Eu merg şi cu metroul şi am momente când mă gândesc la ale mele. Când am plecat de la radio sunt tot eu, nu m-a schimbat cu nimic meseria asta. Mulţi zic “Parcă la televizor e altfel, e mai vesel”. Nu poţi să fii dus cu capul toată ziua…

Într-un interviu recent, recomandai tinerilor să lucreze încă de mici. Crezi în autodidacţi?

Nu neapărat, dar când te duci undeva să te angajezi parcă altfel deschizi uşile când ştii cum să vorbeşti şi să-ţi expui calităţile. Eu am lucrat încă din liceu. Aveam un prieten care iubea muzica, iar adolescenţa ne-am petrecut-o în Filarmonica şi Opera din Iaşi. Am avut norocul să facem figuraţie acolo pe timpul liceului şi luam şi nişte bani, ceea ce era un lucru foarte important. E jenant să ceri bani la părinţi, am avut norocul să intru dintr-un job în altul. Tatăl meu ieşise la pensie, iar mama era casnică. Nu puteam să am pretenţii financiare şi m-am bucurat tare mult că munceam şi câştigam nişte bani. Plus că am petrecut adolescenţa şi într-un mediu frumos. Agăţam şi duceam fetele pe la intrarea actorilor. Eram unul dintre foarte puţinii băieţi care putea să-şi ducă iubita la sala de balet în timpul repeteţiilor. Eram un boem (Râde).

Este deci şcoala vieţii mai importantă decât o Facultate? Una de litere sau arte, bineînţeles…

Am prieteni care au copiii la şcoli din străinătate. Important este să nu aştepţi profesorul să-ţi predea materia, ci să îndrăzneşti. Îmi place, spre exemplu, că profesorii copiilor repsectiv îi scoate în faţă şi îi lasă să vorbească liber. Asta e mai important decât să înveţi pe de rost…

Ai făcut Facultatea de Teatru. Pe când îl vom cunoaşte pe Daniel Buzdugan, actorul de teatru?

Never say never… Mi-ar plăcea tare mult să joc iarăşi teatru, dar deocamdată nu am timp. Mi-a plăcut mai mult radioul şi televiziunea. Am jucat teatru în timpul facultăţii şi aveam numai roluri serioase, ca Hamlet sau Richard al III-lea. Profesorii mi-au zis că sunt bun în comedie, dar în facultate să fac lucruri serioase. M-a ajutat foarte mult lucrul acesta…

Care sunt lucrurile care te motivează cel mai mult în ceea ce faci?

Eu o să fac radio, spre exemplu, până când nu o să-mi mai facă plăcere. Deşi e destul de greu, fiindcă trebuie să mă trezesc la 6 fără un sfert. Şi mă culc destul de târziu, nu pot să mă fiu în pat la ora 9, ce viaţă ar fi aia – mănânci şi dormi. Îmi plac foarte mult călătoriile, mă motivează chestia asta, în sensul că dacă n-aş avea bani să zbor măcar o dată pe lună, nu m-aş simţi bine. Aş putea să scriu Mersul Avioanelor (Râde).

Unde ai plecat cel mai mult?

Iarna îmi place la plajă. Am fost în Caraibe, Thailanda şi Republica Dominicană. E interesant să stai la soare în Decembrie. Mi-a plăcut foarte mult şi Germania, am trecut prin multe sate. Îmi place stilul lor de viaţă, se şi distrează, se şi odihnesc, fac sport… Am fost la o familie care locuia undeva lângă Berlin şi soţia gazdei arăta de parcă n-ar fi pus mâna niciodată pe vreo sapă, dar să vezi ce munci făcea. Totul era bine stabilit. În timpul zilei se ducea la job, ducea copiii la şcoală, iar când ajungeau acasă ieşeau la sport pe biciclete. Înainte de culcare avea şi o oră de studiu… Vreau să zic că nemţii fac foarte multe lucruri într-o zi şi nu stau pe gânduri. Noi pierdem foarte mult stând cu ochii pe pereţi. Boemul este asociat şi cu sărăcia – noi suntem boemi fiindcă avem mai puţini bani decât ei.

Ai fost vreodată într-un cazinou?

Da, în timpul facultăţii. Aveam un prieten foarte pasionat, care a pierdut foarte mulţi bani, şi intram la Hotel Unirea din Iaşi şi puneam chipsuri gratuite la ruletă. Câteodată câştigam, ne urcam în maşina unui prieten şi ne duceam pe Cheile Bicazului. La un moment dat, prietenul meu îmi dădea banii mie să îi ţin, ca să nu intre prea mult în ei. La un moment dat era să ne certăm rău de tot pe chestia asta. Am prieteni care mi-au povestit despre Las Vegas – eu n-am fost niciodată – unde nu-ţi dai seama când e zi sau noapte, fiindcă intri şi nu mai ieşi. Ştiu povestea unui tip care a intrat cu 20 şi ceva de dolari şi s-a întors acasă cu vreo 10.000.

De ce crezi câ în România, spre deosebire de alte părţi ale lumii, la noi se discută în sens negativ despre această formă de entertainment?

Unii îşi fac concediile în cazinou. Probabil că americanii au un buget alocat pentru treaba asta. La noi, foarte mulţi oameni îşi încearcă ultima şansă acolo şi foarte mulţi ajung pe drumuri. Românul nu-şi prea dozează banii… Suntem mai aproape de ruleta rusească (Râde). Apropo de ruşi, am înţeles că s-au închis cazinourile acolo…

Da, “le-au mutat” într-o zonă a Siberiei. Dar să construieşti un oraş de la zero, unde n-ai apă, n-ai gaze… Orice jucător rus preferă să joace în străinătate…

E mai safe să joci în Europa decât în Siberia.

E adevărat, dar majoritatea au oricum paza cu ei… E alt nivel totuşi. Trei miliardari ruşi, spre exemplu, s-au luat la bătaie la televizor…

Poate doar Giovanni Becali ar face asta la noi… (Râde).

Ai jucat vreodată poker?

Nu ştiu să joc poker… Când eram mic, mă băgam la alba-neagra şi pierdeam banii de eugenie daţi de mama. Erau câţiva în jur care câştigau şi asta m-a tentat…

Culmea, ăia erau ai lor…

Da, asta nu înţelegeam eu atunci… (Râde)

Care sunt planurile tale de viitor?

Nu ştiu, sincer. Nu mi-am imaginat niciodată că voi face ce fac acum, spre exemplu. Aşa că nu-mi fac planuri decât dacă sunt legate de vacanţă.