DAN CHIȘU: ”Pokerul mă pune în situații excepționale”

vineri, 30 mai 2014

Fără îndoială, Dan Chișu este un om de excepție – dovadă stau realizările sale. Se pare că și în poker și-a propus să facă mai multe, și chiar dacă pentru moment nu se vede trăind din asta, nu se știe niciodată ce ne rezervă viitorul. Citiți acest material, realizat în exclusivitate pentru revista noastră, pentru a afla mai multe despre relația sa cu pokerul.

 Ați înființat festivalul de film Dakino, aveți succes în calitatea de actor, regizor și, de asemenea, ați scris cartea “Singur sub duș”, care și aceasta a fost o reușită încă de la lansare. În ultima vreme ați apărut tot mai des la diverse turnee de poker organizate la PokerFest, reușind chiar să-l câștigați pe unul dintre ele. Cum se face că aveți reușite în tot ceea ce întreprindeți?

 În ce privește pokerul, am câștigat două mini eventuri de la Pokerfestul de anul trecut și Cupa Pokerfest de anul acesta. Am mai câștigat și două high roller-uri de marți, când de fapt vin aproape regulat la club. În rest, aceasta este o întrebare la care nu pot eu să răspund. Succesul este după mine muncă și perseverență. Și puțin talent.

 Pokerul, bănuim că este o pasiune pentru dumneavoastră, cum a început să vă placă acest joc?

 Cine nu a jucat poker în tinerețe. Am început undeva la bunici când jucam poker pe prune sau corcodușe. După școală, poker pe mărunțiș. Hold’em am început să joc târziu, acum câțiva ani. Și, într-o zi, Ionel Anton m-a invitat pe mine și pe Naumovici să participăm la un turneu de poker la Brașov. Ne-a explicat că vrea să mai schimbe fața pokerului, care era privit ca un joc al golanilor și interlopilor, și că de fapt nu e chiar un joc de noroc. Am acceptat, am ieșit după câteva ore, am înțeles că ce jucam noi nu avea nicio legătură cu jocul și am dat câteva interviuri la Protv. Ăsta a fost primul turneu. După care am început să jucăm într-un grup de prieteni și am găsit pokerul un mod interesant de a mă desprinde de problemele zilnice.

 Unde vedeți jocul de poker în viitorul dumneavoastră?

 Bineînțeles că rămâne la stadiul de amatorism. Nu mă văd trăind din asta. Îmi place atât de tare ce fac și credeți-mă că filmul este o industrie extraordinar de creativă. Mai ales pentru mine, care îmi scriu singur scenariile, pe care tot singur le produc. Este o satisfacție imensă să vezi cum de la niște notițe scrise în telefon se naște un scenariu, apoi se filmează și după un an îl vezi proiectat pe ecran la premieră și de cele mai multe ori proiectat în festivaluri prin toată lumea. Dar pokerul mă pune în situații excepționale, care de multe ori seamănă cu situațiile din viață sau din bussines. Cum negociezi, cum se comportă partenerii, agresivi sau nu, cum îți controlezi atitudinea, cum arăți ce poziție ai, când să dai totul (all-in), când să te retragi (fold). Este un joc de răbdare și disciplină. Sunt jucători despre care din momentul în care le văd jocul, pot să-mi imaginez cum fac afaceri, cum se comportă în viață și în societate,…etc.

 Până anul trecut jocul de poker era relativ prohibit în țara noastră, nu existau locații destinate în special acestui tip de joc, excepție făcând cazinourile. În urma schimbărilor legislative din ultima vreme a apărut posibilitatea deschiderii cluburilor de poker legale. Cum vedeți această schimbare și care credeți că va fi viitorul acestui joc în țara noastră?

 Este poate cea mai bună inițiativă în ceea ce privește acest joc. Pentru că, de fapt, nu este un joc de noroc. E drept și norocul joacă un rol, dar nu poate fi definit în ansamblu. Nimeni nu poate spune exact cât la sută este noroc în jocul de poker. Eu cred că fiecare mână în parte are sau nu nevoie și de noroc. Sunt însă momente clare în care poziția și știința jocului elimină definitiv norocul.

Sper ca jocul să se poziționeze bine în România și să văd și aici un EPT Event, așa cum e la Viena sau Praga.

 Având în vedere că există foarte multe cluburi de poker în București, vă rog să ne spuneți care este locația dumneavoastră preferată?

 La mine e foarte simplu. Pokerfest Club este singurul în care mă simt bine. În primul rând și pentru relația pe care o am cu Sorin, dar cel mai mult îmi dă încredere ținuta clubului și faptul că joc alături de oameni cu care îmi face plăcere să și socializez. Filtrul jucătorilor este perfect. Urăsc pasiunea dusă la extrem cu gesturi necuviincioase la nervi sau cu injurii aduse dealerilor care ca prin minune devin responsabili de ghinionul sau neștiința jucătorilor. De fapt, toți dealerii de acolo sunt foarte profesioniști. Mă mai deranjează jucătorii care amendează fără justificare dealerii începători, neînțelegând că toți trec prin faza de început. Și mai e ceva la Pokerfest Club. Restaurantul, și mai ales serviciul oamenilor de acolo. Impecabil. Ar putea fi în oricare restaurant bun din București cu atitudinea pe care o au față de clienți.

 Ce tipuri de poker preferați, Hold’em, Omaha, Five Card,…? Sunteți un adept al turneelor sau a jocului cash?

 Joc doar turnee de Hold’em. Mi se mai întâmplă să joc cash, dar doar Omaha. Mi se pare jocul cel mai greu previzibil. Mai ales că fiecare carte după flop poate aduce schimbări majore în poziție.

 În ultima vreme pokerul online a luat un avânt considerabil, ați încercat și acest tip de joc? Cum considerați că este afectat pokerul live de cel online?

 Aici e o mare problemă. Toți cei care joacă poker online ajung să joace și live. Problema lor este că se plictisesc repede, așteptând fiecare mână, ei jucând câte 16-18 mese odată. Și ca să înțelegeți poziția mea am să vă spun ce a declarat un mare jucător de poker din State. “Pe vremea noastră ne știam între noi cam toți. Veneam în Las Vegas la Campionatul Mondial și ne salutam o mână de oameni care ajungeam la masa finală. Dar acum, am înțeles că a apărut o nouă generație de jucători, care au jucat on-line într-un singur an câte mâini am jucat noi toată viața…cum să te lupți cu ei”…și mai nou, am auzit că până și Phil Ivey și-a luat coach un tânăr jucător de pe net.

 Care sunt planurile dumneavoastră de viitor, atât pe plan profesional, cât și în ceea ce privește pokerul?

 Sa fac filme cât mai multe și cât mai bine și să am timp să joc poker în perioadele dintre filme. Este pentru mine cel mai bun paratrăsnet de stres pe care l-am descoperit. Sunt implicat în finalizarea de proiect, de exemplu, și văd câte 5 zile la rând același moment din montaj ca să-i găsesc varianta perfectă și nu pot să îmi scot din cap asta. Și am nevoie să mă extrag din situație măcar pentru câteva zile ca să pot avea o opinie proaspătă. Nu întotdeauna reușesc, pentru că-mi vin în minte soluții chiar și dacă sunt la teatru sau noaptea înainte de culcare când citesc. Ei bine, pokerul reușește să mă extragă definitiv din problema filmului și pentru câteva ore sau zile dacă e turneu, mă golește definitiv. Când mă întorc la produsul meu sunt proaspăt și cu mintea clară.

Și pentru că am fost de două ori până acum la turnee EPT, Deauville și Sanremo, (ca să-mi fac o idee despre jocul profesioniștilor) unde am reușit să câștig turnee de calificare, dar pe care nici nu am avut curajul să le joc și nici nu am avut timpul necesar, vreau să merg la Barcelona și să-mi programez să pot rămâne ca să joc Main Event-ul fără să am niciun stres. Ar fi o confruntare interesantă cu mine, mai ales că de fiecare dată când joc imi dau seama cât mai am de învățat.





Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *