DAN CHIȘU: ” Poker makes me face exceptional circumstances” DAN CHIȘU: ”Pokerul mă pune în situații excepționale”

Without any doubt, Dan Chișu is an exceptional human being – in proof of his achievements. It seems that he also decided to do more in poker, and even though at the moment he does not picture himself living out of it, one never knows what the future holds. Read this material, made exclusively for our magazine, in order to learn more about his relationship with Poker.

 You have created the film festival named Dakino, you succeed as an actor, director, and also you wrote the book „Alone in the shower”, and since it was launch, this also has been a success. Recently you have made your appearance more and more to various poker tournaments held at PokerFest, even managing to win one of them. How is it that you succeeded in all that you do?

 With regard to Poker, I have gained two mini events of last year’s Pokerfest and this year’s Pokerfest Cup. I also won the two Tuesday high rollers, when in fact I come almost regularly at the club. Otherwise, this is a question that I can’t answer. Success in my opinion consists of work and perseverance, and also a bit of talent.

 We suspect that poker is a passion for you, how did this game begin to appeal to you?

 Everybody plays poker in their youth. I started playing at my grandparents, when we played poker on plumbs or Mirabelle plums. After school, I played poker on pocket change. I began to play the game of Hold’em rather late, several years ago. And, one day, Ionel Anton has invited me and Naumovici to participate to a poker tournament. He explained to us that he wants to change the face of Poker, which was seen as a game of the punks and thugs, and the fact that it’s not really a game of luck. I accepted, after a few hours of playing I got eliminated and I understood that what we were playing had nothing to do with the game, and I gave a few interviews for Protv. This was my first tournament. After that, I started to play wih a group of friends and I found that poker is an interesting way of breaking away from daily problems.

 Where do you see the game of poker in your future?

 It will remain at the amateurism stage, of course. I don’t see myself living out of poker. I love so much what I do and believe me that the film industry is an extraordinarily creative one. Especially for me, because I write screenplays that I also produce. It is an immense satisfaction to see how based on some notes I make with my telephone, a script is born, filmed, and then a year later you, projected on the screen at the premiere, and most times at festivals throughout the world. But poker makes me face exceptional circumstances, which often resembles those of life or business. How to negotiate, how do your partners behave, aggressively or not, how to control your attitude, how to show your position, when to give it all (all-in), when to withdraw (fold). It is a game of patience and discipline. Sometimes I can tell the way some of the players do business, the way they behave in life and in society … etc., just by watching their game.

 Until last year the poker game was relatively prohibited in our country, there were no special locations for this type of game, with the exception of casinos. As a result of recent legislative changes, the possibility of opening poker clubs has appeared. How do you see this change and how do you see the future of this game in our country?

It is perhaps the best initiative in relation to this game, because, in fact, this is not a game of chance. It is true that luck also plays a role, but it does not define it as a whole. No one can say the exact percentage of luck of the poker game. I believe that every hand needs also luck or not. There are, however, clear moments in which the position and the science of the game permanently eliminate the luck.

I hope the game will obtain a good position in Romania and I also hope to see an EPT Event here, like in Vienna or Prague.

 Considering that there are very many poker clubs in Bucharest, please tell us which one do you prefer?

 It is very simple for me. The Pokerfest Club is the only one where I feel good. Mainly due to my relationship with Sorin, but I mostly trust the outfit of the club and the fact that I play with people that I also like to socialize with. The filter of players is perfect. I hate extreme passion accompanied by rude gestures that appear in the heat of the moment or the abuse of the dealers who magically become responsible for the misfortune or ignorance of the players. In fact, all the dealers here are very professional. It bothers me that players amend the new dealers without justification, not understanding that all dealers pass through the starting phase. And there is also something else at Pokerfest Club. It’s the restaurant, the service and above all the people there, which are flawless. With the attitude towards customers, it could be in any good restaurant in Bucharest.

 What type of poker you prefer, Hold’em, Omaha, 5 Card, …? Are you a fan of the tournament or of the cash game?

 I am only playing Hold’em tournaments. I may also play cash, but only Omaha. I find it to be the hardest game to predict. Especially since every card after the flop can bring major changes in position.

 Online poker sees a considerable development lately, have you experienced this type of game also? In your opinion, how does online poker affect the live type?

 There is a big problem here. Everybody who plays online poker will play also live. Their problem is that they get bored quickly, expecting every hand, and they play 16-18 tables at once. And so that you may understand my position, I will tell you what a great poker player from the States said. „In my days, all the players knew each other.  We came to Las Vegas for the World Championship, and a handful of folks who got to the final table saluted each other. But now, I understood that there is a new generation of players, who have played online in one year as many hands as we had played our entire lives … how can one compete with them”… and more recently, I have heard that even Phil Ivey took as a coach a young online player.

 What are your future plans, both professionally and in terms of Poker?

 I plan to make more and better movies and to have time to play poker in the periods of time between films. To me poker is the best lightning rod for stress I’ve discovered. I am involved in completing a project, for example, and 5 days in a row I watch the same moment of montage to find the perfect solution and I can’t get it out of my head. And I need to distance myself from that situation at least for a few days, so that I may come with a fresh opinion. I do not always succeed, because my mind is invaded by solutions even when I am at the theater or at night time, before bedtime, when I read. Well, Poker manages to permanently extract me from that problem of the movie, and for a few hours or days, if it is a tournament, it empties me, totally. When I go back to my product I am fresh and with a clear mind.

 And because I’ve been twice so far at EPT tournaments, Deauville and Sanremo, (to get me a clue about the game of the professionals) where I managed to win qualifying tournaments, but I have not had the courage to play them or the time, I want to go to Barcelona and to make my program so that I would stay and play the Main Event without having to stress about something. It would be an interesting confrontation, especially since every time I play I realize how much I still have to learn.

Fără îndoială, Dan Chișu este un om de excepție – dovadă stau realizările sale. Se pare că și în poker și-a propus să facă mai multe, și chiar dacă pentru moment nu se vede trăind din asta, nu se știe niciodată ce ne rezervă viitorul. Citiți acest material, realizat în exclusivitate pentru revista noastră, pentru a afla mai multe despre relația sa cu pokerul.

 Ați înființat festivalul de film Dakino, aveți succes în calitatea de actor, regizor și, de asemenea, ați scris cartea „Singur sub duș”, care și aceasta a fost o reușită încă de la lansare. În ultima vreme ați apărut tot mai des la diverse turnee de poker organizate la PokerFest, reușind chiar să-l câștigați pe unul dintre ele. Cum se face că aveți reușite în tot ceea ce întreprindeți?

 În ce privește pokerul, am câștigat două mini eventuri de la Pokerfestul de anul trecut și Cupa Pokerfest de anul acesta. Am mai câștigat și două high roller-uri de marți, când de fapt vin aproape regulat la club. În rest, aceasta este o întrebare la care nu pot eu să răspund. Succesul este după mine muncă și perseverență. Și puțin talent.

 Pokerul, bănuim că este o pasiune pentru dumneavoastră, cum a început să vă placă acest joc?

 Cine nu a jucat poker în tinerețe. Am început undeva la bunici când jucam poker pe prune sau corcodușe. După școală, poker pe mărunțiș. Hold’em am început să joc târziu, acum câțiva ani. Și, într-o zi, Ionel Anton m-a invitat pe mine și pe Naumovici să participăm la un turneu de poker la Brașov. Ne-a explicat că vrea să mai schimbe fața pokerului, care era privit ca un joc al golanilor și interlopilor, și că de fapt nu e chiar un joc de noroc. Am acceptat, am ieșit după câteva ore, am înțeles că ce jucam noi nu avea nicio legătură cu jocul și am dat câteva interviuri la Protv. Ăsta a fost primul turneu. După care am început să jucăm într-un grup de prieteni și am găsit pokerul un mod interesant de a mă desprinde de problemele zilnice.

 Unde vedeți jocul de poker în viitorul dumneavoastră?

 Bineînțeles că rămâne la stadiul de amatorism. Nu mă văd trăind din asta. Îmi place atât de tare ce fac și credeți-mă că filmul este o industrie extraordinar de creativă. Mai ales pentru mine, care îmi scriu singur scenariile, pe care tot singur le produc. Este o satisfacție imensă să vezi cum de la niște notițe scrise în telefon se naște un scenariu, apoi se filmează și după un an îl vezi proiectat pe ecran la premieră și de cele mai multe ori proiectat în festivaluri prin toată lumea. Dar pokerul mă pune în situații excepționale, care de multe ori seamănă cu situațiile din viață sau din bussines. Cum negociezi, cum se comportă partenerii, agresivi sau nu, cum îți controlezi atitudinea, cum arăți ce poziție ai, când să dai totul (all-in), când să te retragi (fold). Este un joc de răbdare și disciplină. Sunt jucători despre care din momentul în care le văd jocul, pot să-mi imaginez cum fac afaceri, cum se comportă în viață și în societate,…etc.

 Până anul trecut jocul de poker era relativ prohibit în țara noastră, nu existau locații destinate în special acestui tip de joc, excepție făcând cazinourile. În urma schimbărilor legislative din ultima vreme a apărut posibilitatea deschiderii cluburilor de poker legale. Cum vedeți această schimbare și care credeți că va fi viitorul acestui joc în țara noastră?

 Este poate cea mai bună inițiativă în ceea ce privește acest joc. Pentru că, de fapt, nu este un joc de noroc. E drept și norocul joacă un rol, dar nu poate fi definit în ansamblu. Nimeni nu poate spune exact cât la sută este noroc în jocul de poker. Eu cred că fiecare mână în parte are sau nu nevoie și de noroc. Sunt însă momente clare în care poziția și știința jocului elimină definitiv norocul.

Sper ca jocul să se poziționeze bine în România și să văd și aici un EPT Event, așa cum e la Viena sau Praga.

 Având în vedere că există foarte multe cluburi de poker în București, vă rog să ne spuneți care este locația dumneavoastră preferată?

 La mine e foarte simplu. Pokerfest Club este singurul în care mă simt bine. În primul rând și pentru relația pe care o am cu Sorin, dar cel mai mult îmi dă încredere ținuta clubului și faptul că joc alături de oameni cu care îmi face plăcere să și socializez. Filtrul jucătorilor este perfect. Urăsc pasiunea dusă la extrem cu gesturi necuviincioase la nervi sau cu injurii aduse dealerilor care ca prin minune devin responsabili de ghinionul sau neștiința jucătorilor. De fapt, toți dealerii de acolo sunt foarte profesioniști. Mă mai deranjează jucătorii care amendează fără justificare dealerii începători, neînțelegând că toți trec prin faza de început. Și mai e ceva la Pokerfest Club. Restaurantul, și mai ales serviciul oamenilor de acolo. Impecabil. Ar putea fi în oricare restaurant bun din București cu atitudinea pe care o au față de clienți.

 Ce tipuri de poker preferați, Hold’em, Omaha, Five Card,…? Sunteți un adept al turneelor sau a jocului cash?

 Joc doar turnee de Hold’em. Mi se mai întâmplă să joc cash, dar doar Omaha. Mi se pare jocul cel mai greu previzibil. Mai ales că fiecare carte după flop poate aduce schimbări majore în poziție.

 În ultima vreme pokerul online a luat un avânt considerabil, ați încercat și acest tip de joc? Cum considerați că este afectat pokerul live de cel online?

 Aici e o mare problemă. Toți cei care joacă poker online ajung să joace și live. Problema lor este că se plictisesc repede, așteptând fiecare mână, ei jucând câte 16-18 mese odată. Și ca să înțelegeți poziția mea am să vă spun ce a declarat un mare jucător de poker din State. “Pe vremea noastră ne știam între noi cam toți. Veneam în Las Vegas la Campionatul Mondial și ne salutam o mână de oameni care ajungeam la masa finală. Dar acum, am înțeles că a apărut o nouă generație de jucători, care au jucat on-line într-un singur an câte mâini am jucat noi toată viața…cum să te lupți cu ei”…și mai nou, am auzit că până și Phil Ivey și-a luat coach un tânăr jucător de pe net.

 Care sunt planurile dumneavoastră de viitor, atât pe plan profesional, cât și în ceea ce privește pokerul?

 Sa fac filme cât mai multe și cât mai bine și să am timp să joc poker în perioadele dintre filme. Este pentru mine cel mai bun paratrăsnet de stres pe care l-am descoperit. Sunt implicat în finalizarea de proiect, de exemplu, și văd câte 5 zile la rând același moment din montaj ca să-i găsesc varianta perfectă și nu pot să îmi scot din cap asta. Și am nevoie să mă extrag din situație măcar pentru câteva zile ca să pot avea o opinie proaspătă. Nu întotdeauna reușesc, pentru că-mi vin în minte soluții chiar și dacă sunt la teatru sau noaptea înainte de culcare când citesc. Ei bine, pokerul reușește să mă extragă definitiv din problema filmului și pentru câteva ore sau zile dacă e turneu, mă golește definitiv. Când mă întorc la produsul meu sunt proaspăt și cu mintea clară.

Și pentru că am fost de două ori până acum la turnee EPT, Deauville și Sanremo, (ca să-mi fac o idee despre jocul profesioniștilor) unde am reușit să câștig turnee de calificare, dar pe care nici nu am avut curajul să le joc și nici nu am avut timpul necesar, vreau să merg la Barcelona și să-mi programez să pot rămâne ca să joc Main Event-ul fără să am niciun stres. Ar fi o confruntare interesantă cu mine, mai ales că de fiecare dată când joc imi dau seama cât mai am de învățat.

Fără îndoială, Dan Chișu este un om de excepție – dovadă stau realizările sale. Se pare că și în poker și-a propus să facă mai multe, și chiar dacă pentru moment nu se vede trăind din asta, nu se știe niciodată ce ne rezervă viitorul. Citiți acest material, realizat în exclusivitate pentru revista noastră, pentru a afla mai multe despre relația sa cu pokerul.

 Ați înființat festivalul de film Dakino, aveți succes în calitatea de actor, regizor și, de asemenea, ați scris cartea „Singur sub duș”, care și aceasta a fost o reușită încă de la lansare. În ultima vreme ați apărut tot mai des la diverse turnee de poker organizate la PokerFest, reușind chiar să-l câștigați pe unul dintre ele. Cum se face că aveți reușite în tot ceea ce întreprindeți?

 În ce privește pokerul, am câștigat două mini eventuri de la Pokerfestul de anul trecut și Cupa Pokerfest de anul acesta. Am mai câștigat și două high roller-uri de marți, când de fapt vin aproape regulat la club. În rest, aceasta este o întrebare la care nu pot eu să răspund. Succesul este după mine muncă și perseverență. Și puțin talent.

 Pokerul, bănuim că este o pasiune pentru dumneavoastră, cum a început să vă placă acest joc?

 Cine nu a jucat poker în tinerețe. Am început undeva la bunici când jucam poker pe prune sau corcodușe. După școală, poker pe mărunțiș. Hold’em am început să joc târziu, acum câțiva ani. Și, într-o zi, Ionel Anton m-a invitat pe mine și pe Naumovici să participăm la un turneu de poker la Brașov. Ne-a explicat că vrea să mai schimbe fața pokerului, care era privit ca un joc al golanilor și interlopilor, și că de fapt nu e chiar un joc de noroc. Am acceptat, am ieșit după câteva ore, am înțeles că ce jucam noi nu avea nicio legătură cu jocul și am dat câteva interviuri la Protv. Ăsta a fost primul turneu. După care am început să jucăm într-un grup de prieteni și am găsit pokerul un mod interesant de a mă desprinde de problemele zilnice.

 Unde vedeți jocul de poker în viitorul dumneavoastră?

 Bineînțeles că rămâne la stadiul de amatorism. Nu mă văd trăind din asta. Îmi place atât de tare ce fac și credeți-mă că filmul este o industrie extraordinar de creativă. Mai ales pentru mine, care îmi scriu singur scenariile, pe care tot singur le produc. Este o satisfacție imensă să vezi cum de la niște notițe scrise în telefon se naște un scenariu, apoi se filmează și după un an îl vezi proiectat pe ecran la premieră și de cele mai multe ori proiectat în festivaluri prin toată lumea. Dar pokerul mă pune în situații excepționale, care de multe ori seamănă cu situațiile din viață sau din bussines. Cum negociezi, cum se comportă partenerii, agresivi sau nu, cum îți controlezi atitudinea, cum arăți ce poziție ai, când să dai totul (all-in), când să te retragi (fold). Este un joc de răbdare și disciplină. Sunt jucători despre care din momentul în care le văd jocul, pot să-mi imaginez cum fac afaceri, cum se comportă în viață și în societate,…etc.

 Până anul trecut jocul de poker era relativ prohibit în țara noastră, nu existau locații destinate în special acestui tip de joc, excepție făcând cazinourile. În urma schimbărilor legislative din ultima vreme a apărut posibilitatea deschiderii cluburilor de poker legale. Cum vedeți această schimbare și care credeți că va fi viitorul acestui joc în țara noastră?

 Este poate cea mai bună inițiativă în ceea ce privește acest joc. Pentru că, de fapt, nu este un joc de noroc. E drept și norocul joacă un rol, dar nu poate fi definit în ansamblu. Nimeni nu poate spune exact cât la sută este noroc în jocul de poker. Eu cred că fiecare mână în parte are sau nu nevoie și de noroc. Sunt însă momente clare în care poziția și știința jocului elimină definitiv norocul.

Sper ca jocul să se poziționeze bine în România și să văd și aici un EPT Event, așa cum e la Viena sau Praga.

 Având în vedere că există foarte multe cluburi de poker în București, vă rog să ne spuneți care este locația dumneavoastră preferată?

 La mine e foarte simplu. Pokerfest Club este singurul în care mă simt bine. În primul rând și pentru relația pe care o am cu Sorin, dar cel mai mult îmi dă încredere ținuta clubului și faptul că joc alături de oameni cu care îmi face plăcere să și socializez. Filtrul jucătorilor este perfect. Urăsc pasiunea dusă la extrem cu gesturi necuviincioase la nervi sau cu injurii aduse dealerilor care ca prin minune devin responsabili de ghinionul sau neștiința jucătorilor. De fapt, toți dealerii de acolo sunt foarte profesioniști. Mă mai deranjează jucătorii care amendează fără justificare dealerii începători, neînțelegând că toți trec prin faza de început. Și mai e ceva la Pokerfest Club. Restaurantul, și mai ales serviciul oamenilor de acolo. Impecabil. Ar putea fi în oricare restaurant bun din București cu atitudinea pe care o au față de clienți.

 Ce tipuri de poker preferați, Hold’em, Omaha, Five Card,…? Sunteți un adept al turneelor sau a jocului cash?

 Joc doar turnee de Hold’em. Mi se mai întâmplă să joc cash, dar doar Omaha. Mi se pare jocul cel mai greu previzibil. Mai ales că fiecare carte după flop poate aduce schimbări majore în poziție.

 În ultima vreme pokerul online a luat un avânt considerabil, ați încercat și acest tip de joc? Cum considerați că este afectat pokerul live de cel online?

 Aici e o mare problemă. Toți cei care joacă poker online ajung să joace și live. Problema lor este că se plictisesc repede, așteptând fiecare mână, ei jucând câte 16-18 mese odată. Și ca să înțelegeți poziția mea am să vă spun ce a declarat un mare jucător de poker din State. “Pe vremea noastră ne știam între noi cam toți. Veneam în Las Vegas la Campionatul Mondial și ne salutam o mână de oameni care ajungeam la masa finală. Dar acum, am înțeles că a apărut o nouă generație de jucători, care au jucat on-line într-un singur an câte mâini am jucat noi toată viața…cum să te lupți cu ei”…și mai nou, am auzit că până și Phil Ivey și-a luat coach un tânăr jucător de pe net.

 Care sunt planurile dumneavoastră de viitor, atât pe plan profesional, cât și în ceea ce privește pokerul?

 Sa fac filme cât mai multe și cât mai bine și să am timp să joc poker în perioadele dintre filme. Este pentru mine cel mai bun paratrăsnet de stres pe care l-am descoperit. Sunt implicat în finalizarea de proiect, de exemplu, și văd câte 5 zile la rând același moment din montaj ca să-i găsesc varianta perfectă și nu pot să îmi scot din cap asta. Și am nevoie să mă extrag din situație măcar pentru câteva zile ca să pot avea o opinie proaspătă. Nu întotdeauna reușesc, pentru că-mi vin în minte soluții chiar și dacă sunt la teatru sau noaptea înainte de culcare când citesc. Ei bine, pokerul reușește să mă extragă definitiv din problema filmului și pentru câteva ore sau zile dacă e turneu, mă golește definitiv. Când mă întorc la produsul meu sunt proaspăt și cu mintea clară.

Și pentru că am fost de două ori până acum la turnee EPT, Deauville și Sanremo, (ca să-mi fac o idee despre jocul profesioniștilor) unde am reușit să câștig turnee de calificare, dar pe care nici nu am avut curajul să le joc și nici nu am avut timpul necesar, vreau să merg la Barcelona și să-mi programez să pot rămâne ca să joc Main Event-ul fără să am niciun stres. Ar fi o confruntare interesantă cu mine, mai ales că de fiecare dată când joc imi dau seama cât mai am de învățat.

Fără îndoială, Dan Chișu este un om de excepție – dovadă stau realizările sale. Se pare că și în poker și-a propus să facă mai multe, și chiar dacă pentru moment nu se vede trăind din asta, nu se știe niciodată ce ne rezervă viitorul. Citiți acest material, realizat în exclusivitate pentru revista noastră, pentru a afla mai multe despre relația sa cu pokerul.

 Ați înființat festivalul de film Dakino, aveți succes în calitatea de actor, regizor și, de asemenea, ați scris cartea „Singur sub duș”, care și aceasta a fost o reușită încă de la lansare. În ultima vreme ați apărut tot mai des la diverse turnee de poker organizate la PokerFest, reușind chiar să-l câștigați pe unul dintre ele. Cum se face că aveți reușite în tot ceea ce întreprindeți?

 În ce privește pokerul, am câștigat două mini eventuri de la Pokerfestul de anul trecut și Cupa Pokerfest de anul acesta. Am mai câștigat și două high roller-uri de marți, când de fapt vin aproape regulat la club. În rest, aceasta este o întrebare la care nu pot eu să răspund. Succesul este după mine muncă și perseverență. Și puțin talent.

 Pokerul, bănuim că este o pasiune pentru dumneavoastră, cum a început să vă placă acest joc?

 Cine nu a jucat poker în tinerețe. Am început undeva la bunici când jucam poker pe prune sau corcodușe. După școală, poker pe mărunțiș. Hold’em am început să joc târziu, acum câțiva ani. Și, într-o zi, Ionel Anton m-a invitat pe mine și pe Naumovici să participăm la un turneu de poker la Brașov. Ne-a explicat că vrea să mai schimbe fața pokerului, care era privit ca un joc al golanilor și interlopilor, și că de fapt nu e chiar un joc de noroc. Am acceptat, am ieșit după câteva ore, am înțeles că ce jucam noi nu avea nicio legătură cu jocul și am dat câteva interviuri la Protv. Ăsta a fost primul turneu. După care am început să jucăm într-un grup de prieteni și am găsit pokerul un mod interesant de a mă desprinde de problemele zilnice.

 Unde vedeți jocul de poker în viitorul dumneavoastră?

 Bineînțeles că rămâne la stadiul de amatorism. Nu mă văd trăind din asta. Îmi place atât de tare ce fac și credeți-mă că filmul este o industrie extraordinar de creativă. Mai ales pentru mine, care îmi scriu singur scenariile, pe care tot singur le produc. Este o satisfacție imensă să vezi cum de la niște notițe scrise în telefon se naște un scenariu, apoi se filmează și după un an îl vezi proiectat pe ecran la premieră și de cele mai multe ori proiectat în festivaluri prin toată lumea. Dar pokerul mă pune în situații excepționale, care de multe ori seamănă cu situațiile din viață sau din bussines. Cum negociezi, cum se comportă partenerii, agresivi sau nu, cum îți controlezi atitudinea, cum arăți ce poziție ai, când să dai totul (all-in), când să te retragi (fold). Este un joc de răbdare și disciplină. Sunt jucători despre care din momentul în care le văd jocul, pot să-mi imaginez cum fac afaceri, cum se comportă în viață și în societate,…etc.

 Până anul trecut jocul de poker era relativ prohibit în țara noastră, nu existau locații destinate în special acestui tip de joc, excepție făcând cazinourile. În urma schimbărilor legislative din ultima vreme a apărut posibilitatea deschiderii cluburilor de poker legale. Cum vedeți această schimbare și care credeți că va fi viitorul acestui joc în țara noastră?

 Este poate cea mai bună inițiativă în ceea ce privește acest joc. Pentru că, de fapt, nu este un joc de noroc. E drept și norocul joacă un rol, dar nu poate fi definit în ansamblu. Nimeni nu poate spune exact cât la sută este noroc în jocul de poker. Eu cred că fiecare mână în parte are sau nu nevoie și de noroc. Sunt însă momente clare în care poziția și știința jocului elimină definitiv norocul.

Sper ca jocul să se poziționeze bine în România și să văd și aici un EPT Event, așa cum e la Viena sau Praga.

 Având în vedere că există foarte multe cluburi de poker în București, vă rog să ne spuneți care este locația dumneavoastră preferată?

 La mine e foarte simplu. Pokerfest Club este singurul în care mă simt bine. În primul rând și pentru relația pe care o am cu Sorin, dar cel mai mult îmi dă încredere ținuta clubului și faptul că joc alături de oameni cu care îmi face plăcere să și socializez. Filtrul jucătorilor este perfect. Urăsc pasiunea dusă la extrem cu gesturi necuviincioase la nervi sau cu injurii aduse dealerilor care ca prin minune devin responsabili de ghinionul sau neștiința jucătorilor. De fapt, toți dealerii de acolo sunt foarte profesioniști. Mă mai deranjează jucătorii care amendează fără justificare dealerii începători, neînțelegând că toți trec prin faza de început. Și mai e ceva la Pokerfest Club. Restaurantul, și mai ales serviciul oamenilor de acolo. Impecabil. Ar putea fi în oricare restaurant bun din București cu atitudinea pe care o au față de clienți.

 Ce tipuri de poker preferați, Hold’em, Omaha, Five Card,…? Sunteți un adept al turneelor sau a jocului cash?

 Joc doar turnee de Hold’em. Mi se mai întâmplă să joc cash, dar doar Omaha. Mi se pare jocul cel mai greu previzibil. Mai ales că fiecare carte după flop poate aduce schimbări majore în poziție.

 În ultima vreme pokerul online a luat un avânt considerabil, ați încercat și acest tip de joc? Cum considerați că este afectat pokerul live de cel online?

 Aici e o mare problemă. Toți cei care joacă poker online ajung să joace și live. Problema lor este că se plictisesc repede, așteptând fiecare mână, ei jucând câte 16-18 mese odată. Și ca să înțelegeți poziția mea am să vă spun ce a declarat un mare jucător de poker din State. “Pe vremea noastră ne știam între noi cam toți. Veneam în Las Vegas la Campionatul Mondial și ne salutam o mână de oameni care ajungeam la masa finală. Dar acum, am înțeles că a apărut o nouă generație de jucători, care au jucat on-line într-un singur an câte mâini am jucat noi toată viața…cum să te lupți cu ei”…și mai nou, am auzit că până și Phil Ivey și-a luat coach un tânăr jucător de pe net.

 Care sunt planurile dumneavoastră de viitor, atât pe plan profesional, cât și în ceea ce privește pokerul?

 Sa fac filme cât mai multe și cât mai bine și să am timp să joc poker în perioadele dintre filme. Este pentru mine cel mai bun paratrăsnet de stres pe care l-am descoperit. Sunt implicat în finalizarea de proiect, de exemplu, și văd câte 5 zile la rând același moment din montaj ca să-i găsesc varianta perfectă și nu pot să îmi scot din cap asta. Și am nevoie să mă extrag din situație măcar pentru câteva zile ca să pot avea o opinie proaspătă. Nu întotdeauna reușesc, pentru că-mi vin în minte soluții chiar și dacă sunt la teatru sau noaptea înainte de culcare când citesc. Ei bine, pokerul reușește să mă extragă definitiv din problema filmului și pentru câteva ore sau zile dacă e turneu, mă golește definitiv. Când mă întorc la produsul meu sunt proaspăt și cu mintea clară.

Și pentru că am fost de două ori până acum la turnee EPT, Deauville și Sanremo, (ca să-mi fac o idee despre jocul profesioniștilor) unde am reușit să câștig turnee de calificare, dar pe care nici nu am avut curajul să le joc și nici nu am avut timpul necesar, vreau să merg la Barcelona și să-mi programez să pot rămâne ca să joc Main Event-ul fără să am niciun stres. Ar fi o confruntare interesantă cu mine, mai ales că de fiecare dată când joc imi dau seama cât mai am de învățat.

Fără îndoială, Dan Chișu este un om de excepție – dovadă stau realizările sale. Se pare că și în poker și-a propus să facă mai multe, și chiar dacă pentru moment nu se vede trăind din asta, nu se știe niciodată ce ne rezervă viitorul. Citiți acest material, realizat în exclusivitate pentru revista noastră, pentru a afla mai multe despre relația sa cu pokerul.

 Ați înființat festivalul de film Dakino, aveți succes în calitatea de actor, regizor și, de asemenea, ați scris cartea „Singur sub duș”, care și aceasta a fost o reușită încă de la lansare. În ultima vreme ați apărut tot mai des la diverse turnee de poker organizate la PokerFest, reușind chiar să-l câștigați pe unul dintre ele. Cum se face că aveți reușite în tot ceea ce întreprindeți?

 În ce privește pokerul, am câștigat două mini eventuri de la Pokerfestul de anul trecut și Cupa Pokerfest de anul acesta. Am mai câștigat și două high roller-uri de marți, când de fapt vin aproape regulat la club. În rest, aceasta este o întrebare la care nu pot eu să răspund. Succesul este după mine muncă și perseverență. Și puțin talent.

 Pokerul, bănuim că este o pasiune pentru dumneavoastră, cum a început să vă placă acest joc?

 Cine nu a jucat poker în tinerețe. Am început undeva la bunici când jucam poker pe prune sau corcodușe. După școală, poker pe mărunțiș. Hold’em am început să joc târziu, acum câțiva ani. Și, într-o zi, Ionel Anton m-a invitat pe mine și pe Naumovici să participăm la un turneu de poker la Brașov. Ne-a explicat că vrea să mai schimbe fața pokerului, care era privit ca un joc al golanilor și interlopilor, și că de fapt nu e chiar un joc de noroc. Am acceptat, am ieșit după câteva ore, am înțeles că ce jucam noi nu avea nicio legătură cu jocul și am dat câteva interviuri la Protv. Ăsta a fost primul turneu. După care am început să jucăm într-un grup de prieteni și am găsit pokerul un mod interesant de a mă desprinde de problemele zilnice.

 Unde vedeți jocul de poker în viitorul dumneavoastră?

 Bineînțeles că rămâne la stadiul de amatorism. Nu mă văd trăind din asta. Îmi place atât de tare ce fac și credeți-mă că filmul este o industrie extraordinar de creativă. Mai ales pentru mine, care îmi scriu singur scenariile, pe care tot singur le produc. Este o satisfacție imensă să vezi cum de la niște notițe scrise în telefon se naște un scenariu, apoi se filmează și după un an îl vezi proiectat pe ecran la premieră și de cele mai multe ori proiectat în festivaluri prin toată lumea. Dar pokerul mă pune în situații excepționale, care de multe ori seamănă cu situațiile din viață sau din bussines. Cum negociezi, cum se comportă partenerii, agresivi sau nu, cum îți controlezi atitudinea, cum arăți ce poziție ai, când să dai totul (all-in), când să te retragi (fold). Este un joc de răbdare și disciplină. Sunt jucători despre care din momentul în care le văd jocul, pot să-mi imaginez cum fac afaceri, cum se comportă în viață și în societate,…etc.

 Până anul trecut jocul de poker era relativ prohibit în țara noastră, nu existau locații destinate în special acestui tip de joc, excepție făcând cazinourile. În urma schimbărilor legislative din ultima vreme a apărut posibilitatea deschiderii cluburilor de poker legale. Cum vedeți această schimbare și care credeți că va fi viitorul acestui joc în țara noastră?

 Este poate cea mai bună inițiativă în ceea ce privește acest joc. Pentru că, de fapt, nu este un joc de noroc. E drept și norocul joacă un rol, dar nu poate fi definit în ansamblu. Nimeni nu poate spune exact cât la sută este noroc în jocul de poker. Eu cred că fiecare mână în parte are sau nu nevoie și de noroc. Sunt însă momente clare în care poziția și știința jocului elimină definitiv norocul.

Sper ca jocul să se poziționeze bine în România și să văd și aici un EPT Event, așa cum e la Viena sau Praga.

 Având în vedere că există foarte multe cluburi de poker în București, vă rog să ne spuneți care este locația dumneavoastră preferată?

 La mine e foarte simplu. Pokerfest Club este singurul în care mă simt bine. În primul rând și pentru relația pe care o am cu Sorin, dar cel mai mult îmi dă încredere ținuta clubului și faptul că joc alături de oameni cu care îmi face plăcere să și socializez. Filtrul jucătorilor este perfect. Urăsc pasiunea dusă la extrem cu gesturi necuviincioase la nervi sau cu injurii aduse dealerilor care ca prin minune devin responsabili de ghinionul sau neștiința jucătorilor. De fapt, toți dealerii de acolo sunt foarte profesioniști. Mă mai deranjează jucătorii care amendează fără justificare dealerii începători, neînțelegând că toți trec prin faza de început. Și mai e ceva la Pokerfest Club. Restaurantul, și mai ales serviciul oamenilor de acolo. Impecabil. Ar putea fi în oricare restaurant bun din București cu atitudinea pe care o au față de clienți.

 Ce tipuri de poker preferați, Hold’em, Omaha, Five Card,…? Sunteți un adept al turneelor sau a jocului cash?

 Joc doar turnee de Hold’em. Mi se mai întâmplă să joc cash, dar doar Omaha. Mi se pare jocul cel mai greu previzibil. Mai ales că fiecare carte după flop poate aduce schimbări majore în poziție.

 În ultima vreme pokerul online a luat un avânt considerabil, ați încercat și acest tip de joc? Cum considerați că este afectat pokerul live de cel online?

 Aici e o mare problemă. Toți cei care joacă poker online ajung să joace și live. Problema lor este că se plictisesc repede, așteptând fiecare mână, ei jucând câte 16-18 mese odată. Și ca să înțelegeți poziția mea am să vă spun ce a declarat un mare jucător de poker din State. “Pe vremea noastră ne știam între noi cam toți. Veneam în Las Vegas la Campionatul Mondial și ne salutam o mână de oameni care ajungeam la masa finală. Dar acum, am înțeles că a apărut o nouă generație de jucători, care au jucat on-line într-un singur an câte mâini am jucat noi toată viața…cum să te lupți cu ei”…și mai nou, am auzit că până și Phil Ivey și-a luat coach un tânăr jucător de pe net.

 Care sunt planurile dumneavoastră de viitor, atât pe plan profesional, cât și în ceea ce privește pokerul?

 Sa fac filme cât mai multe și cât mai bine și să am timp să joc poker în perioadele dintre filme. Este pentru mine cel mai bun paratrăsnet de stres pe care l-am descoperit. Sunt implicat în finalizarea de proiect, de exemplu, și văd câte 5 zile la rând același moment din montaj ca să-i găsesc varianta perfectă și nu pot să îmi scot din cap asta. Și am nevoie să mă extrag din situație măcar pentru câteva zile ca să pot avea o opinie proaspătă. Nu întotdeauna reușesc, pentru că-mi vin în minte soluții chiar și dacă sunt la teatru sau noaptea înainte de culcare când citesc. Ei bine, pokerul reușește să mă extragă definitiv din problema filmului și pentru câteva ore sau zile dacă e turneu, mă golește definitiv. Când mă întorc la produsul meu sunt proaspăt și cu mintea clară.

Și pentru că am fost de două ori până acum la turnee EPT, Deauville și Sanremo, (ca să-mi fac o idee despre jocul profesioniștilor) unde am reușit să câștig turnee de calificare, dar pe care nici nu am avut curajul să le joc și nici nu am avut timpul necesar, vreau să merg la Barcelona și să-mi programez să pot rămâne ca să joc Main Event-ul fără să am niciun stres. Ar fi o confruntare interesantă cu mine, mai ales că de fiecare dată când joc imi dau seama cât mai am de învățat.

Fără îndoială, Dan Chișu este un om de excepție – dovadă stau realizările sale. Se pare că și în poker și-a propus să facă mai multe, și chiar dacă pentru moment nu se vede trăind din asta, nu se știe niciodată ce ne rezervă viitorul. Citiți acest material, realizat în exclusivitate pentru revista noastră, pentru a afla mai multe despre relația sa cu pokerul.

 Ați înființat festivalul de film Dakino, aveți succes în calitatea de actor, regizor și, de asemenea, ați scris cartea „Singur sub duș”, care și aceasta a fost o reușită încă de la lansare. În ultima vreme ați apărut tot mai des la diverse turnee de poker organizate la PokerFest, reușind chiar să-l câștigați pe unul dintre ele. Cum se face că aveți reușite în tot ceea ce întreprindeți?

 În ce privește pokerul, am câștigat două mini eventuri de la Pokerfestul de anul trecut și Cupa Pokerfest de anul acesta. Am mai câștigat și două high roller-uri de marți, când de fapt vin aproape regulat la club. În rest, aceasta este o întrebare la care nu pot eu să răspund. Succesul este după mine muncă și perseverență. Și puțin talent.

 Pokerul, bănuim că este o pasiune pentru dumneavoastră, cum a început să vă placă acest joc?

 Cine nu a jucat poker în tinerețe. Am început undeva la bunici când jucam poker pe prune sau corcodușe. După școală, poker pe mărunțiș. Hold’em am început să joc târziu, acum câțiva ani. Și, într-o zi, Ionel Anton m-a invitat pe mine și pe Naumovici să participăm la un turneu de poker la Brașov. Ne-a explicat că vrea să mai schimbe fața pokerului, care era privit ca un joc al golanilor și interlopilor, și că de fapt nu e chiar un joc de noroc. Am acceptat, am ieșit după câteva ore, am înțeles că ce jucam noi nu avea nicio legătură cu jocul și am dat câteva interviuri la Protv. Ăsta a fost primul turneu. După care am început să jucăm într-un grup de prieteni și am găsit pokerul un mod interesant de a mă desprinde de problemele zilnice.

 Unde vedeți jocul de poker în viitorul dumneavoastră?

 Bineînțeles că rămâne la stadiul de amatorism. Nu mă văd trăind din asta. Îmi place atât de tare ce fac și credeți-mă că filmul este o industrie extraordinar de creativă. Mai ales pentru mine, care îmi scriu singur scenariile, pe care tot singur le produc. Este o satisfacție imensă să vezi cum de la niște notițe scrise în telefon se naște un scenariu, apoi se filmează și după un an îl vezi proiectat pe ecran la premieră și de cele mai multe ori proiectat în festivaluri prin toată lumea. Dar pokerul mă pune în situații excepționale, care de multe ori seamănă cu situațiile din viață sau din bussines. Cum negociezi, cum se comportă partenerii, agresivi sau nu, cum îți controlezi atitudinea, cum arăți ce poziție ai, când să dai totul (all-in), când să te retragi (fold). Este un joc de răbdare și disciplină. Sunt jucători despre care din momentul în care le văd jocul, pot să-mi imaginez cum fac afaceri, cum se comportă în viață și în societate,…etc.

 Până anul trecut jocul de poker era relativ prohibit în țara noastră, nu existau locații destinate în special acestui tip de joc, excepție făcând cazinourile. În urma schimbărilor legislative din ultima vreme a apărut posibilitatea deschiderii cluburilor de poker legale. Cum vedeți această schimbare și care credeți că va fi viitorul acestui joc în țara noastră?

 Este poate cea mai bună inițiativă în ceea ce privește acest joc. Pentru că, de fapt, nu este un joc de noroc. E drept și norocul joacă un rol, dar nu poate fi definit în ansamblu. Nimeni nu poate spune exact cât la sută este noroc în jocul de poker. Eu cred că fiecare mână în parte are sau nu nevoie și de noroc. Sunt însă momente clare în care poziția și știința jocului elimină definitiv norocul.

Sper ca jocul să se poziționeze bine în România și să văd și aici un EPT Event, așa cum e la Viena sau Praga.

 Având în vedere că există foarte multe cluburi de poker în București, vă rog să ne spuneți care este locația dumneavoastră preferată?

 La mine e foarte simplu. Pokerfest Club este singurul în care mă simt bine. În primul rând și pentru relația pe care o am cu Sorin, dar cel mai mult îmi dă încredere ținuta clubului și faptul că joc alături de oameni cu care îmi face plăcere să și socializez. Filtrul jucătorilor este perfect. Urăsc pasiunea dusă la extrem cu gesturi necuviincioase la nervi sau cu injurii aduse dealerilor care ca prin minune devin responsabili de ghinionul sau neștiința jucătorilor. De fapt, toți dealerii de acolo sunt foarte profesioniști. Mă mai deranjează jucătorii care amendează fără justificare dealerii începători, neînțelegând că toți trec prin faza de început. Și mai e ceva la Pokerfest Club. Restaurantul, și mai ales serviciul oamenilor de acolo. Impecabil. Ar putea fi în oricare restaurant bun din București cu atitudinea pe care o au față de clienți.

 Ce tipuri de poker preferați, Hold’em, Omaha, Five Card,…? Sunteți un adept al turneelor sau a jocului cash?

 Joc doar turnee de Hold’em. Mi se mai întâmplă să joc cash, dar doar Omaha. Mi se pare jocul cel mai greu previzibil. Mai ales că fiecare carte după flop poate aduce schimbări majore în poziție.

 În ultima vreme pokerul online a luat un avânt considerabil, ați încercat și acest tip de joc? Cum considerați că este afectat pokerul live de cel online?

 Aici e o mare problemă. Toți cei care joacă poker online ajung să joace și live. Problema lor este că se plictisesc repede, așteptând fiecare mână, ei jucând câte 16-18 mese odată. Și ca să înțelegeți poziția mea am să vă spun ce a declarat un mare jucător de poker din State. “Pe vremea noastră ne știam între noi cam toți. Veneam în Las Vegas la Campionatul Mondial și ne salutam o mână de oameni care ajungeam la masa finală. Dar acum, am înțeles că a apărut o nouă generație de jucători, care au jucat on-line într-un singur an câte mâini am jucat noi toată viața…cum să te lupți cu ei”…și mai nou, am auzit că până și Phil Ivey și-a luat coach un tânăr jucător de pe net.

 Care sunt planurile dumneavoastră de viitor, atât pe plan profesional, cât și în ceea ce privește pokerul?

 Sa fac filme cât mai multe și cât mai bine și să am timp să joc poker în perioadele dintre filme. Este pentru mine cel mai bun paratrăsnet de stres pe care l-am descoperit. Sunt implicat în finalizarea de proiect, de exemplu, și văd câte 5 zile la rând același moment din montaj ca să-i găsesc varianta perfectă și nu pot să îmi scot din cap asta. Și am nevoie să mă extrag din situație măcar pentru câteva zile ca să pot avea o opinie proaspătă. Nu întotdeauna reușesc, pentru că-mi vin în minte soluții chiar și dacă sunt la teatru sau noaptea înainte de culcare când citesc. Ei bine, pokerul reușește să mă extragă definitiv din problema filmului și pentru câteva ore sau zile dacă e turneu, mă golește definitiv. Când mă întorc la produsul meu sunt proaspăt și cu mintea clară.

Și pentru că am fost de două ori până acum la turnee EPT, Deauville și Sanremo, (ca să-mi fac o idee despre jocul profesioniștilor) unde am reușit să câștig turnee de calificare, dar pe care nici nu am avut curajul să le joc și nici nu am avut timpul necesar, vreau să merg la Barcelona și să-mi programez să pot rămâne ca să joc Main Event-ul fără să am niciun stres. Ar fi o confruntare interesantă cu mine, mai ales că de fiecare dată când joc imi dau seama cât mai am de învățat.