Cuba, mi amorCuba, mi amor

On July 1, 2015 the US President Barack Obama officially announced the reopening of the US Embassy in Cuba, thing that will happen also the other way, Cubans will open an embassy on the territory of the United States.

This event is considered one very important in what we might call re-warming of diplomatic relations and good neighborliness between the two countries after the Soviet missile crisis in the 60s. Reopening of the two embassies represent the final step made by the US and Cuba in the process initiated by US President by lifting the travel restrictions to and from Cuba since December 2014. In April, this year, Obama has met, at a summit held in Panama ,with Fidel Castro’s brother- Raul, who for many years has taken the control over the country’s reins, and they had discussed further details on the resumption of diplomatic relations between Cuba and USA.

Decreed in February 1962 and greatly increased after the Cuban Missile Crisis of October 14, 1962, the total US embargo on economic and financial transactions with Cuba was the main cause of poverty that the Cubans had to bear in the last decades.

For years, before the Cuban Revolution, which ended victoriously on January 1, 1959 by the overthrow of the dictator Fulgencio Batista, character supported by the American, this beautiful tropical island was considered the paradise of gambling in the Caribbean Sea.

Gambling has started in Cuba in the back rooms from nightclubs. Patrons of clubs were renting these rooms to any persons who wanted to gamble. But the work was not regulated, it was illegal. Everything was closely related to prostitution and with the excess of fun and alcohol. A lot of foreign tourists, especially Americans knew that if they came here they would found in abundance women, rum and gambling tables. The Cuban government at the time, has not thwarted these activities, many things happened under the eyes of corrupt police officers and authorities. Not being a regulated market, the casinos at that time could freely manipulate earnings in the house advantage.

In the ’30s Havana began to thrive, evolution reflected also in the volume of constructions. Luxury hotels, casinos and nightclubs multiplied during that period to support more the development of tourism, strongly rivaling with the famous Miami. Sans Souci, Hotel Habana Riviera, which was meant to be the largest hotel-casino in the world, and the Hotel Nacional Casino were the first hosts of the gambling operators in Cuba.

During this period of growth, Havana has became the Cuban city with the largest share of the population in the middle class, simultaneously accompanied by the development of gambling, but also by the development of corruption. The capital of Cuba has surpassed Las Vegas in these years of glory, according to recorded gains.

Meyer Lansky, senior member of the Genovese Mafia family, was the man behind the success of the first Cuban casinos. He started work in Las Vegas and he was the one who proposed to the former dictator Fulgencio Batista a business plan whereby Havana to compete from the same to the same with Vegas and Monte Carlo. Lansky promised a growth of revenues from gambling and also the increase of „contributions” to the dictator and his clique of officials. In this way he easily obtained the consent of Batista. Since the spring of 1955 began the golden age of gambling in Cuba.

The state began promoting the image of casinos within their borders. Then many state subsidized loans were granted to the newly founded casinos. Lansky proposed himself to transform the Riviera Hotel in a luxury center for gambling. Important people all over the world quickly turned their attention to the new Vegas, the Latin American version. Thus, Havana became a symbol of extravagance, luxury, and of decadence. Hundreds of thousands of dollars (a lot of money then) it ran into Cuban gambling every day during that period. Binomial Lansky – Batista saw their plans fulfilled, that have gained a worldwide renown. However, the end was near.

Since 1953, forces of socialist principle opposed to the Batista regime. Cuban Revolution began in July 26, 1953 when armed rebels attacked the Moncada barracks in Santiago and since then it had been seen on the horizon the brutal end of gambling industry in the island.

On December 31, 1958, the communist insurgents won the Battle of Santa Clara, and on January 8, Castro with Che Guevara triumphantly entered Havana. Batista regime had ended, and with it the gambling industry in Cuba. Seen as a symbols of decadence and debauchery promoted by Americans across the country, Fidel Castro has „nationalized” all casinos in the country, including the national lottery, passing them under the control of the Government. As soon as the Americans have instituted the economic and naval blockade on Cuba, the entire Cuban gambling industry has never recovered, losing their main source of funding. In that moment Vegas has respired. The threat from the Caribbean had ceased.

The place where Frank Sinatra, Ava Gardner, Marlene Dietrich or Gary Cooper were lured by the promise of games, opulence and luxury ceased to exist. Now only the photos that you can still see today on the walls of the National Hotel bar remember why towards the end of its period of glory, in 1958, about 300,000 American tourists visited the city. At that time Havana had 135 cinemas, a higher number than those from Paris or New York. The famous American writer Ernest Hemingway, who spent the last part of his life in Cuba, said the beauty of Havana was surpassed only by Paris and Venice.

We do not know what will happen with gambling in Cuba. Will they return in the foreground? Can the Cuba’s backward economy based solely on agriculture and tourism revive the gambling? What is the mood of the population on gambling after nearly 60 years of castrist regime?

We will follow with interest the „thaw” of US-Cuban relations and will wait and see if on the immediate economic agenda of Cuba can be also passed the gaming.

Finally we offer an excerpt from Fidel Castro’s speech of July 11, 1992 held in the evening session of the National Assembly of People’s Power (Cuban Parliament): „We have to accept tourism as an economic necessity, but we must say that it will be a tourism with no drugs, no brothels, without prostitution, without gambling. There is no cleaner tourism than the Cuban tourism, because this is really without drug dealers, no gambling houses. There are hookers, but prostitution is not allowed in our country. There are no women forced to sell themselves to a tourist. Those who do so do it on their own, voluntarily and without any need for it.  We can say that they are highly educated hookers and quite healthy, because we are the country with the lowest number of AIDS cases. “(Source www.evz.ro , România lui Cristoiu. Through Fidel Castro’s Cuba: „We have educated hookers”).În data de 1 iulie 2015 președintele american Barack Obama a anunțat oficial redeschiderea ambasadei SUA în Cuba, lucru care se va întâmpla și în celălalt sens, cubanezii vor deschide o ambasadă pe teritoriul Statelor Unite.

Acest eveniment este considerat unul foarte important în ceea ce am putea numi re-încălzirea relațiilor diplomatice și de bună vecinătate dintre cele două țări după criza rachetelor sovietice din anii ’60. Redeschiderea celor două ambasade reprezintă pasul final făcut de SUA și Cuba în procesul inițiat de președintele american prin ridicarea restricțiilor de călătorie în și dinspre Cuba din decembrie 2014. În aprilie, în acest an, Obama s-a întâlnit la un summit ținut în Panama cu fratele lui Fidel Castro, Raul, cel care de mai mulți ani a preluat controlul asupra frâielor țării, și au discutat mai multe detalii privind reluarea relațiilor diplomatice dintre Cuba și SUA.

Decretat în februarie 1962 și puternic întărit după Criza Rachetelor Cubaneze din 14 octombrie 1962, embargoul american total asupra tranzacțiilor economice și financiare cu Cuba a fost principala cauză a sărăciei pe care a trebuit să o suporte cubanezii în ultimele decenii.

Ani de zile, înainte de Revoluția Cubaneză, care s-a încheiat victorios pe 1 ianuarie 1959 prin răsturnarea de la putere a dictatorului Fulgencio Batista, personaj susținut de americani, această insulă tropicală superbă era considerată paradisul jocurilor de noroc din Marea Caraibelor.

Jocurile de noroc au debutat în Cuba în camerele din spatele cluburilor de noapte. Patronii cluburilor închiriau aceste camere oricăror persoane care doreau să practice jocuri de noroc. Însă activitatea nu era reglementată, era ilegală. Totul se făcea în strânsă legătură cu prostituția și cu excesul de distracție și alcool. O mulțime de turiști străini, în special americani, știau că dacă veneau aici găseau din belșug femei, rom și mese de joc. Guvernul cubanez de la acea vreme nu a zădărnicit aceste activități, multe lucruri întâmplându-se sub ochii corupți ai polițiștilor și autorităților. Nefiind o piață reglementată, cazinourile de atunci puteau manipula în voie câștigurile în avantajul casei.

În anii ’30 Havana a început să prospere, evoluție reflectată și în volumul construcțiilor. Hotelurile de lux, cazinourile și cluburile de noapte se înmulțeau în acea perioadă pentru a sprijini și mai mult dezvoltarea turismului, rivalizând puternic cu faimosul Miami. Sans Souci, Hotel Habana Riviera, cel care s-a vrut a fi cel mai mare hotel-cazinou din lume, și Hotel Nacional Casino au fost primele gazde ale operatorilor de jocuri de noroc din Cuba.

În această perioadă de creștere, Havana a ajuns să fie orașul cubanez cu cea mai mare pondere a populației din clasa de mijloc, însoțită simultan de dezvoltarea aici a jocurilor de noroc, dar și de evoluția corupției. Capitala Cubei a devansat în acești ani de glorie Las Vegasul după veniturile înregistrate.

Meyer Lansky, membru de rang înalt al familiei mafiote Genovese, a fost omul din spatele succesului primelor cazinouri cubaneze. El și-a început activitatea în Las Vegas şi a fost cel care i-a propus fostului dictator Fulgencio Batista un plan de afaceri prin care Havana să concureze de la egal la egal cu Vegasul şi Monte Carlo. Lansky a promis creșterea veniturilor din gambling și totodată creșterea „contribuțiilor” către dictator și camarila lui de funcționari. În felul acesta a obținut cu uşurinţă acordul lui Batista. Din primăvara lui 1955 a început epoca de aur a jocurilor de noroc în Cuba.

Statul a început să promoveze imaginea cazinourilor în interiorul graniţelor. Atunci s-au acordat multe credite subvenţionate de stat cazinourilor nou înființate. Lansky și-a propus să transforme Hotelul Riviera într-un centru de lux pentru jocurile de noroc. Oameni importanți din întreaga lume și-au îndreptat rapid atenția către noul Vegas, cel în variantă latino-americană. Astfel, Havana a devenit simbolul extravaganței, al luxului, dar şi al decadenţei. Sute de mii de dolari (bani mulți pe atunci) se rulau în gamblingul cubanez în fiecare zi în acea perioadă. Binomul Lansky – Batista și-au văzut planurile împlinite, care au căpătat un renume mondial. Cu toate acestea, sfârșitul era aproape.

Încă din 1953, regimului Batista i se opuneau forțe de sorginte socialistă. Revoluția Cubaneză a început în 26 iulie 1953 când rebeli înarmați au atacat Barăcile Moncada din Santiago și încă de atunci se întrezărea la orizont sfârșitul brutal al industriei de jocuri de noroc din insulă.

Pe 31 decembrie 1958, insurgenţii comuniști au câștigat Bătălia de la Santa Clara, iar pe 8 ianuarie Castro împreună cu Che Guevara intrau în Havana triumfători. Regimul Batista luase sfârșit, și odată cu el și industria de gambling din Cuba. Văzute ca simboluri ale decadenței și desfrâului promovat de americani pe teritoriul țării lui, Fidel Castro a „naționalizat” toate cazinourile țării, inclusiv loteria naţională, trecându-le sub controlul guvernului. Imediat ce americanii au instituit blocada navală și economică asupra Cubei, întreaga industrie de jocuri de noroc cubaneză nu și-a mai revenit niciodată, pierzându-și principala sursă de finanțare. În acel moment Vegasul a respirat ușurat. Amenințarea din Caraibe încetase.

Locul unde Frank Sinatra, Ava Gardner, Marlene Dietrich sau Gary Cooper fuseseră atrași de mirajul jocurilor, al opulenței și al luxului încetase a mai exista. Acum doar fotografiile care încă le mai vezi și astăzi pe pereții barului Hotelului National mai amintesc de ce spre sfârșitul perioadei sale de glorie, în 1958, circa 300.000 de turiști americani au vizitat orașul. În acea perioadă Havana avea 135 de cinematografe, un număr mai mare decât cele de la Paris sau New York. Celebrul scriitor american Ernest Hemingway, care și-a petrecut ultima parte a vieții în Cuba, spunea că frumusețea Havanei era depășită doar de Paris și Veneția.

Nu știm ce se va întâmpla cu jocurile de noroc din Cuba. Vor reveni ele în prim plan? Pot revigora jocurile de noroc economia înapoiată a Cubei bazată doar pe agricultură și turism? Care mai este starea de spirit a populației cu privire la gambling după aproape 60 de ani de regim castrist?

Vom urmări cu interes “dezghețul” relațiilor americano-cubaneze și așteptăm să vedem dacă pe agenda economică imediată a Cubei poate fi trecut și gamingul.

În încheiere vă oferim un fragment din discursul lui Fidel Castro din 11 iulie 1992, ţinut la sesiunea de seară a Adunării Naţionale a Poporului (Parlamentul Cubanez): „Trebuie să acceptăm turismul ca o necesitate economică, dar trebuie să spunem că va fi un turism fără droguri, fără bordeluri, fără prostituţie, fără jocuri de noroc. Nu este turism mai curat decît turismul cubanez, pentru că acesta e realmente fără traficanţi de droguri, fără case de jocuri de noroc. Sînt curve, dar prostituţia nu-i permisă în ţara noastră. N-avem femei forţate să se vîndă turistului. Cele care fac asta, o fac pe cont propriu, în chip voluntar, şi fără a fi constrînse să facă asta. Putem spune că ele sînt curve educate şi suficient de sănătoase, pentru că sîntem ţara cu cel mai mic număr de cazuri de SIDA.” (Sursa www.evz.ro , România lui Cristoiu. Prin Cuba lui Fidel Castro: „Avem curve educate”).