Cu cărțile de joc în mână

luni, 10 februarie 2014

de Vlad Grigorescu

Numele meu este Vlad Grigorescu, sunt magician și aceasta este povestea despre drumul meu parcurs cu cărțile de joc în mână.

Aveam 19 ani. Eram obsedat de câțiva ani de cărțile de joc, iar interesul pentru ele fierbea în mine de mic. Făceam trucuri. Bune. Foarte bune. Simple. Complicate. Îmi exasperam prietenii cu ele ori de câte ori aveam ocazia. Le plăcea foarte mult. Reușeam să îi impresionez cu cărțile în lipsa altor atuuri pe care alții poate că le aveau. Aveam dexteritatea deja foarte dezvoltată și eram mereu pregătit, pachetul pus într-o ordine specială întotdeauna. Ziceau despre mine că sunt foarte bun…dar de data asta nu mai era atât de simplu.

Eram prezent la prima mea reprezentație oficială. Eram plătit să prestez pentru clienții unui bar din București. Trebuia să merg la grupurile mari sau mici de clienți și să îi întrețin cu trucurile mele, cât timp venea comanda care, uneori, putea întârzia cam mult din pricina aglomerației locului. Localul mergea foarte bine și patronul, cum îmi place mie să cred, știa să își investească banii cu cap.

Era cu totul alta miza acum. Cu prietenii mei de la liceu nu era o problemă dacă ceva nu mergea. Aici, în schimb, pe lângă că mă făceam de râs, scădeam și calitatea barului pentru care am fost angajat.

Cu pachetul în mână m-am apropiat de primul grup: „Sunt Vlad Grigorescu și te rog să alegi o carte!” Ce aveam în minte să fac a ieșit bine, dar ce reacții credeam că vor avea ei nu au coincis deloc cu realitatea. Nu le-a displăcut, dar nu s-au simțit ca la un show adevărat. Nu au „simțit magia”.

La următorul grup a fost puțin mai bine. La următorul și mai bine. Eram angajat să fac asta în fiecare seară și aveam reacții din ce în ce mai bune. Prindeam experiență repede, carisma mea începea să se contureze. Am învățat cum să le vorbesc, am învățat cum să interacționez cu ei, cum să le dau indicații și cum să îi fac să le asculte, am învățat cum să îi fac să fie interesați, cum să aprecieze ce au văzut, cum să îi surprind, cum să fiu mereu cu un pas înaintea lor, cum să mă comport în situațiile neașteptate, cum să tratez diferitele tipuri de personalități, cum să îi impresionez, mai pe scurt, cum să construiesc un show foarte bun.

Ajunsesem să fac să aplaude și grupuri de câte 2 sau 3 oameni, într-un loc în care aplauzele nu erau ceva firesc. Începuse să fie foarte rare grupurile de la care nu plecam cu aplauze. Dar voiam să fac mai mult, să mă vadă mai multă lume.

Am început să realizez spectacole mai mari în cluburi în care se făcea Stand Up Comedy sau teatre studențești mai mici. Și acolo, tot cu pachetul de cărți, dar în fața a 50-100 de oameni. Era cu totul altceva. Acum spectatorii stăteau în întuneric, departe de mine și atitudinea lor era alta. Era mai greu să îi controlez. Cărțile de joc își făceau treaba, trucurile erau la fel de bune, dar eu trebuia să trec la nivelul următor.

Am început să fac spectacolele din ce în ce mai des și să devin din ce în ce mai bun. Nu a durat mult până am început să stăpânesc un public mai mare. Carisma mea se adaptase astfel încât, cu pachetul de cărți să pot face un spectacol memorabil pentru toată lumea. Am început să am turnee prin țară, să am fani, să fiu căutat și angajat pentru tot felul de evenimente mondene sau private, corporate sau să particip la diferite campanii.

Am început să fac spectacole în teatre de prestigiu, în săli mari de spectacole și am ajuns cu pachetul de cărți să ridic în picioare și 1000 de oameni care aplaudau pe ritmul melodiei de la finalul spectacolului. Cu același pachet de cărți.

Evident, în toată povestea asta, cărțile de joc sunt doar o metaforă pentru toate trucurile diferite, care sunt într-un fel aceleași la toți magicienii, indiferent de dimensiunea, recuzita sau spectaculozitatea lor. Chiar dacă sunt diferite, tot trucuri sunt, tot un „pachet de cărți de joc”. Contează doar cine ține pachetul de cărți și drumul pe care l-a parcurs cu el în mână.

Uitându-mă înapoi, aproape 10 ani mai târziu, drumul parcurs de mine pare lung și plin de etape care m-au transformat într-un performer profesionist de succes, dar știu că drumul meu abia acum începe. Sunt Vlad Grigorescu și te rog să alegi o carte!

 

 

 

 

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *