“COVIDEASCA LA ROMÂNI” SAU „DE-A V-AŢI ASCUNSELEA” CU INDUSTRIA DE GAMBLING

joi, 22 octombrie 2020
Av. Prof. dr. Marius Pantea

Av. Prof. dr. Marius Pantea

Astăzi, când scriu aceste rânduri, observ că jocurile de noroc sunt oarecum, alături de HORECA, „vinovaţii de serviciu”, pentru răspândirea virusului care de ceva vreme ne-a limitat drastic viaţa fiecăruia dintre noi.

 

Pentru că situaţia generală din tot bussines-ul este deteriorată, era normal ca şi industria de gambling să fie afectată, dar, „joaca” celor care guvernează, este ca în copilărie – de-a v-aţi ascunselea. Este de neimaginat, uşurinţa cu care Comitetele şi Comiţiile, din pix, închid, deschid, opresc temporar sau definitiv activitatea operatorilor de jocuri de noroc. Fără a avea nici o responsabilitate, dispun restricţii pe bandă rulantă, fără a fi acoperiţi de studii medicale sau sociologice care să justifice deciziile luate, doar la propunerea unuia sau altuia, membru în comisiile respective, cu sau fără ştiinţă de carte.

Trebuie să stiţi că nu fac parte dintre cei care cred în „teoria conspiraţiei”, încerc să-mi explic prezentul prin prisma faptelor, a acţiunilor şi a vremurilor pe care le trăiesc, dar ultima perioadă de timp, m-a detreminat să-mi pun întrebări serioase cu privire la modul în care cei plătiţi să gestioneze problemele curente ale acestei ţări, sunt sau nu apţi pentru această sarcină. Dacă pe vremuri, problema era că unii sau alţii şi-au plagiat ori lucrarea de licenţă, ori pe cea de master sau doctoratul, se poate observa că am ajuns în altă etapă, există persoane care şi-au măsluit diplomele de bacalaureat, licenţă etc., şi au purces la a pofti funcţii de conducere prin instituţiile de stat, vreme îndelungată, fără ca cineva sau ceva să-i deranjeze. Asta pe lângă regula generală care se aplică, adică „omul potrivit la locul potrivit” – nici o legătură cu realitatea. Au fost instalaţi în funcţii oameni care neavând nici o treabă cu domeniul au început un proces lung şi anevoios de „calificare la locul de muncă”, rezultatul acestuia neîntârziind să apară – acte normative pe care nici cei care le-au redactat nu le înţeleg, decizii şi hotărâri care se bat cap în cap – într-un cuvânt „haos” care s-a generalizat.

Dar, asta este viaţa! Mergem mai departe, şi aşteptăm vremuri mai bune. „Speranţa” este cea cu care fiecare dintre noi trăieşte, vom vedea ce va fi să vină.

Îndrăznesc în prezentul înscris să adresez oarece întrebări, în neant, doarece până la acest ceas, nici eu şi nici mare parte din cei implicaţi în industria de gambling din România, nu am identificat ori nu am primit răspuns.

Prima întrebare este „de ce, de aproape un an (octombrie 2019) nu se mai pot deschide conturi la băncile din România pentru operatorii de jocuri de noroc?”. Am primit tot felul de răspunsuri: „că nu este adevărat, că se deschid” – am încercat în câteva rânduri să fac acest lucru, dar refuzul a fost unanim de la toate băncile din ţara noastră „nu se poate!”. Ba că este risc mare având în vedere activitatea desfăşurată, ba că nu este necesar contul la bancă, că se poate plăti direct la trezorerie cu sacoşa, o sumedenie de astfel de răspunsuri, unele scrise (bine ticluite) altele doar răspunsuri informale pe e-mail sau verbale (telefonice sau „face to face”). Cel mai adesea a fost în discuţie „marele risc de spălarea a banilor” care planează asupra industriei de gambling doar în România. Băncile care activează pe teritoriul românesc şi care vin din piaţa europeană sau internaţională lucrează liniştite cu operatorii de jocuri de noroc în alte state, doar la noi pare a fi o problemă.

Se poate ca onorata bancă să aibă dreptate, dacă avem în vedere răspunsurile date de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, sub semnătura Preşedintelui, care la întrebările punctuale adresate de avocaţi sau de operatori ne spune că: „o persoană juridică străină, care furnizează servicii de jocuri de noroc (la distanţă, NU pe teritoriul României) nu are calitatea de entitate raportoare, în sensul Legii 129/2019”. „Noaptea minţii” este singurul lucru care mi-a trecut prin gând, fără să jignesc. Rog să observaţi, că am pus ghilimele, iar între ele am copiat cuvânt cu cuvânt dintr-o astfel de adresă.

Pe de altă parte, sunt siderat de bătălia dată de licenţiaţii clasa a 2-a. Unii încearcă să acapareze piaţa, iar ceilalţi să supravieţuiască. Din păcate în acest război, sunt implicate şi autorităţile statului, care au avut obligaţii de reglementare. Vorbesc aici despre celebra normă tehnică intitulată „Condiţiile minime tehnice de verificare”, notificată la un moment dat la Comisia Europeană, şi nepublicată nici în prezent, dar şi de identificarea unor soluţii pentru a permite autorizarea pe domeniul jocurilor de noroc (fie că vorbim de autorizare voluntară, fie că se permitea autorizarea cu organisme din alte state membre UE). Şi organismele de evaluare a conformităţii, au avut de suferit în această perioadă, din cauza reglementărilor legislative neclare şi interpretabile. Ba se prelungesc automat pentru o perioadă CVT-urile (pe perioada stării de alertă), ba trebuie făcute verificările (perioada stării de urgenţă – când aceste aspecte au fost uitate de reglementator), ba că, dacă depune dosar de autorizare trebuie, sau nu trebuie că sunt valabile cele vechi şi tot aşa. În acest moment exisă un conflict, declanşat de interese mai presus decât cele ale statului român, pe care Asociaţia de Acreditare din România, trebuie să-l gestioneze atent, altfel, va bloca piaţa de servicii oferite operatorilor de jocuri de noroc şi va permite funcţionarea doar a organismelor de evaluare a conformităţii din afara ţării sau acreditate în afara ţării.

Pe de altă parte, termenul de 25 octombrie, dă fiori tuturor operatorilor de jocuri de noroc tradiţionale – este data la care trebuie plătite „dările”. Toată lumea aşteaptă o Ordonanţă care parcă nu mai vrea să apară. Astăzi datoria către buget depăşeşte 16 miliarde de lei, iar faptul că statul a amânat plăţile pentru a permite economiei să respire a fost un lucru bun, dar pentru operatorii de jocuri există încă oarece probleme. Achitarea taxelor de autorizaţie şi de licenţă este o adevărată provocare pentru contabili, deoarece, pe perioada martie-octombrie, au existat interdicţii totale de funcţionare, opriri temporare (de tipul program impus – închis între orele 23.00 şi 06.00, sau localităţi/judeţe care au închis pentru anumite perioade întreaga activitate), limitări ale numărului de mijloace de joc care puteau fi operate (30% din spaţiu sau 50% din spaţiu – indiferent dacă era sală dedicată sau agenţie de pariuri, etc.). Toate acestea trebuie să primească un răspuns clar din partea O.N.J.N. şi A.N.A.F., să se stabilească clar care sunt sumele care trebuie achitate de operatorii licenţiaţi. Gamblingul este industria care plăteşte taxele în avans, dar trebuie ţinut cont că activitatea le-a fost afectată grav, iar taxele care vor fi achitate, trebuie diminuate, funcţie de numărul de mijloace de joc care au fost utilizate şi de perioada de funcţionare a acestora. Este nedrept, nelegal şi neconcurenţial să percepi de la industria de jocuri de noroc tradiţionale, taxa de autorizare (ori taxa de viciu) pentru un mijloc de joc integral, în condiţiile sus menţionate, sau pentru cazinori ori cluburile de poker, plata integrală a acestor taxe, în condiţiile în care le-a fost limitat numărul de jucători, orele de funcţionare şi aşa mai departe.

Mai sunt o sumedenie de întrebări de pus: Se va reorganiza sau nu O.N.J.N.? De ce? şi Cum? Ce se întâmplă dacă operatorii de jocuri nu vor avea bani sa-şi plătească toate taxele către buget, vor fi suspendate licenţele? În perioada cât este închis un oraş (Bucureştiul sau altul) sau un judeţ, cât timp se vor mai primii banii pentru angajaţii trimişi în somaj tehnic? Va fi industria de jocuri exceptată, ca şi până acum de la acordarea de ajutoare financiare (operatorii de jocuri nu pot aplica pentru Programul IMM Invest, unde statul garantează până la 90% din valoarea creditului pentru capital de lucru, nu beneficiază de ajutoare pentru plata chiriilor şi a altor cheltuieli etc.)?

În concluzie, industria de gambling este un contributor important la bugetul statului, iar autorităţile trebuie să privească cu mare atenţie şi să ofere soluţii similare şi pentru acestă ramură, altfel, se vor trezii cu mari „găuri” la buget, cu firme intrate în insolvenţă, cu o masă de oameni aruncaţi în somaj şi cu o înfloritoare industrie paralelă care va exploata la negru tot felul de jocuri de noroc. Nu cred că, după înfiinţarea ONJN, în anul 2013, factorii de decizie sunt dispuşi să arunce în haos, tot ce s-a realizat până în prezent. Hotărârile celor care conduc trebuie să fie clare, să permită funcţionarea industriei şi să ajute la depăşirea acestor probleme, nicidecum să îngreuneze şi mai tare sau să permită introducerea arbitrariului şi a concurenţei neloiale în această piaţă.

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *