CONTUL BANCAR – O NOUĂ PROVOCARE PENTRU ORGANIZATORII DE JOCURI DE NOROC

luni, 6 ianuarie 2020

Andreea Ciocanaru

de Andreea Ciocănaru, Avocat Stagiar, C.A. LUCA Mihai Cătălin

Potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) lit. B pct. ii) din Ordonanța nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, obținerea licenței de organizare a jocurilor de noroc la distanță este condiționată de deținerea unui cont bancar pentru depozitarea fondurilor jucătorilor la o instituție bancară din România.

În mod evident, condiția este obligatorie pentru întreaga perioadă de valabilitate a licenței.

Deși la o primă vedere această condiție nu pare a ridica probleme deosebite, încă din 2016, instituțiile bancare au manifestat o politică rezervată în ceea ce privește deschiderea conturilor pentru organizatorii de jocuri de noroc, pentru ca în cursul acestui an să refuze sau să solicite încetarea unilaterală a relațiilor de afaceri cu organizatorii de jocuri de noroc.

Efectul acestor decizii se resimte acut în domeniul jocurilor de noroc, operând de facto ca un impediment pentru aprobarea unor noi cereri de licențiere.

Chiar dacă ar îndeplini toate celelalte condiții stabilite de lege pentru obținerea licenței și a autorizației de organizare și exploatare a jocurilor de noroc, respectiv pentru prelungirea autorizației de exploatare a jocurilor de noroc, imposibilitatea obiectivă în care se află societatea de a putea proba existența relației de afaceri cu o societate bancară din România, generează respingerea cererii de licențiere/autorizare.

În încercarea de a identifica motivele care stau la baza refuzului băncilor de a iniția sau de a continua parteneriatele comerciale cu organizatorii de jocuri de noroc, având în vedere că deciziile nu sunt motivate, putem doar presupune că acestea se încadrează în strategia generală de minimizare a riscurilor, în principal, a celor menționate de legislația privind prevenirea și combaterea spălării banilor.

Situațiile în care băncile pot refuza deschiderea unui cont bancar cu servicii de bază, prin aceasta înțelegându-se depuneri, retrageri, primirea și efectuarea de plăți, fiind vorba așadar de niște servicii minimale, sunt următoarele:

  • nu se respectă normele UE privind spălarea de bani și finanțarea terorismului;
  • persoana în cauză are deja deschis un cont bancar similar;
  • nu se face dovada interesului real pentru deschiderea unui cont bancar în cazul în care se solicită deschiderea unui cont bancar într-o altă țară decât cea în care persoana își are domiciliul sau sediu.

Desigur că din perspectivă comercială, banca, la fel ca orice profesionist, are dreptul de a își selecta clientela.

Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, care transpune Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului definesc societățile bancare și furnizorii de jocuri de noroc drept entități raportoare.

Aceste entități au obligația de raportare privind tranzacțiile suspecte, atunci când suspectează sau au motive să suspecteze că: bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni sau au legătură cu finanţarea terorismului, persoana sau împuternicitul/reprezentantul/mandatarul acesteia nu este cine pretinde a fi, informaţiile pe care le deţine pot folosi pentru impunerea prevederilor Legii 129/2019,  suspiciuni referitoare la caracterul, scopul economic sau motivaţia tranzacţiei, cum ar fi existenţa unor anomalii faţă de profilul clientului, precum şi atunci când există indicii că datele deţinute despre client ori beneficiarul real nu sunt reale sau de actualitate, iar clientul refuză să le actualizeze ori oferă explicaţii care nu sunt plauzibile.

Din această perspectivă, presupunem că băncile sunt ezitante în acceptarea relațiilor de afaceri cu organizatorii de jocuri de noroc, apreciind că activitatea de jocuri de noroc este o activitate cu risc crescut de spălare a banilor, ca urmare a acceptării tranzacțiilor în numerar, a transferurilor financiare prin intermediul mijloacelor de plată care nu permit identificarea jucătorului.

O astfel de concluzie nu are însă în vedere faptul că în calitate de entitate raportoare, organizatorii de jocuri de noroc au aceleași obligații de monitorizare, evaluare și combatere a riscurilor de spălare a banilor.

În același timp, activitatea de jocuri de noroc este una dintre cele mai riguros reglementate și controlate domenii economice, fiind monopol de stat și aflându-se în permanență sub monitorizarea și supravegherea Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc.

Mai mult, tranzacțiile derulate între organizatorul de jocuri de noroc la distanță și clientul său, vor trebui să treacă de filtre multiple de verificare (al organizatorului, al procesatorului de plăți), riscul de omitere a tranzacțiilor vizate de legislația privind spălarea banilor fiind semnificativ redus.

Atât timp cât organizatorii de jocuri de noroc respectă reglementările în domeniu, se conformează politicilor interne de verificare privind reprezentanții societății, beneficiarii reali, dețin licență sau autorizație valabile, nu vedem niciun motiv pentru ca banca să refuze deschiderea unui cont bancar pentru depozitarea fondurilor jucătorilor.

Dacă această practică a sistemului bancar nu va fi înlăturată, din ce în ce mai mulți organizatori de jocuri de noroc la distanță vor fi în imposibilitatea de a se conforma cerințelor legale.

În opinia noastră, în calitate de autoritate de monitorizare în domeniul jocurilor de noroc, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc deține argumentele necesare pentru schimbarea etichetei pe care sistemul bancar a pus-o organizatorilor de jocuri de noroc, intervenția autorității fiind permisă și așteptată pentru a fi evitat riscul blocajelor în activitatea operatorilor.

 

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *