Complex Casino din Mamaia renaște ca Pasărea Phoenix

După zeci de ani de existență într-o stare deplorabilă, Complexul Casino din Mamaia are șansa unui nou început datorită unui investitor italian, care și-a propus să readucă pe harta turistică a stațiunii o clădire cu o istorie de aproape opt decenii.

Istoricul monumentului arhitectural de la malul mării

În 1920, după primul război mondial începea reconstrucția stațiunii Mamaia, puternic devastată de conflict. Patru ani mai târziu aici funcționau un bufet, un restaurant de clasă, o bodegă-patiserie și o șalupă confortabilă și luxoasă. În 1930 a început construirea Cazinoului Mamaia și a clădirii băilor. Amprenta asupra proiectului îi aparține arhitectului Victor G. Stephănescu, fiul compozitorului George Stephănescu, figură marcantă a muzicii românești și întemeietorul Operei Române. La 15 august 1935 cazinoul a fost inaugurat în prezența Regelui Carol al II-lea, a membrilor Guvernului și a municipalității din  Constanța. Pasarela de la Casino a devenit repede un punct de atracție al stațiunii și, practic, oricine își petrecea vacanța la Mamaia trebuia să facă măcar o promenadă pe construcția lungă de 105 metri. De asemenea și cazinoul își întâmpina oaspeții din înalta societate cu spații moderne, svelte, aerate, cu o notă discretă de eleganță și confort.

Cazinoul, opera unuia dintre cei mai cunoscuți arhitecți români ai secolului al XX-lea

Victor G. Stephănescu, una dintre personalitățile de prim rang ale României, a lăsat moștenire nenumărate monumente arhitectonice în toate zonele țării, de la Arenele Romane, Gara de Nord, Biblioteca Metropolitană din Piața Amzei din București, Catedrala Încoronării de la Alba Iulia, cu Palatul Regal și cel Episcopal, Banca Națională și Primăria din Constanța, astăzi Muzeul de Antichități din Piața Ovidiu și până la Monumentul Unirii de la Cernăuți, construit împreună cu sculptorul Burca. Arhitectul a făcut parte din pleiada de arhitecți români care au construit România în prima jumătate a secolului al XX-lea într-un stil de orientare eclectică și neoromânească.

Complex Casino Mamaia era în trecut un magnet pentru turiștii străini

Cazinoul este un simbol al epocii de aur a stațiunii, când oameni din întreaga Europă veneau în acest loc, însă numai cei cu dare de mână își permiteau ca destinație de vacanță însorita stațiune românească. În 1934 la Mamaia au fost înregistrați 12.000 de vizitatori din Polonia, Ungaria și Cehoslovacia.

În primele zile ale anului 1936 se începea executarea celor 600 de cabine de băi, precum și a podului din beton, cu tobogan maritim, la capătul căruia era proiectat un bar.

Cel de-al doilea război mondial a distrus atmosfera boemă care domnnea în Mamaia. Dar, în anul 1960 a început refacerea stațiunii. Ansamblul arhitectural cuprindea șapte hoteluri cu 9-12 etaje, 10 hoteluri cu patru etaje, 10 restaurante, trei baruri de zi și două de noapte, cazinoul cu diferite săli de joc, bufete-braserii, trei centre comerciale, două teatre-cinematograf în aer liber, cluburi nautice, parcuri de distracție și numeroase terenuri de sport.

Numărul turiștilor străini creștea de la an la an în stațiunea românească. Iar companii de renume la acea vreme, precum Kaufhof și T.U.I. din Germania Federală, Klarsksons din Anglia, B.B.N. Neckermann din Olanda, Ultramontes din Belgia, Ciefco din Franța sau Trivsel Resor din Suedia au semnat contracte pentru hotelurile din Mamaia.

Romancierul Miguel Angel Asturias, laureat al premiului Nobel, a rămas impresionat de splendoarea stațiunii, de Complex Casino Mamaia și de toate celelalte puncte de divertisment. ”Mamaia rivalizează cu orice stațiune de pe Coasta de Azur, de pe riviera italiană sau de pe plajele Floridei. De asta sunt sigur”, astfel descria romancierul spaniol stațiunea românească în anul 1968.

Pasarela Casino din Mamaia a fost, pentru o perioadă îndelungată, o construcție emblematică pentru stațiune. Terasa cazinoului, plaja din zonă, dar și pasarela abundau de turiști români și străini. Mai târziu, lipsa de interes a autorităților pentru punctele turistice a făcut ca amprenta trecerii timpului să transforme pasarela într-o ruină. Încă din anii comunismului, aceasta a început să se degradeze, a rămas fără balustradele de protecție, betonul a început să crape, iar marea a săpat la fundație, astfel încât acum nu mai reprezintă decât un adevărat pericol pentru cei care se aventurează să pășească totuși pe acest pod. Administratorii plajei au limitat accesul pe dig cu panouri de protecție, dar  nici acestea nu au rezistat prea mult. Câțiva ingineri constructori au luat decizia de a repara ce se mai putea din pasarelă. Planurile lor prevedeau acoperirea fisurilor, hidroizolarea construcției și o nouă înfățișare. Dar, cum nu au reușit să adune prea mulți voluntari, nici materiale de construcție, ceea ce se anunța o inițiativă extraordinară a rămas la stadiul de proiect.

Un italian atras de mirajul monumentului istoric

Gilberto Bivona, administratorul cazinoului din Mamaia, și-a propus să schimbe înfățișarea clădirii, lăsată în paragină timp îndelungat. Și-a propus ca în cel mult doi ani aceasta să devină centrul staţiunii. Până acum a investit 800.000 de euro, sumă cu care a făcut un traseu de promenadă cu magazine, restaurante şi o grădină exotică. Printre planurile italianului se mai numără și construirea unei piscine pe plajă, mărirea piațetei, care va fi dedicată organizării unor spectacole și parade de modă.

Omul de afaceri italian are o experienţă de 30 de ani în management de cazinouri în Las Vegas, potrivit presei centrale.

Cazinoul din Mamaia a fost clasat ca monument istoric. La finele lunii septembrie, imobilul a fost încadrat în Lista monumentelor istorice. Ansamblul Cazinoul Mamaia are, potrivit unui ordin semnat de ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor, pavilion central, restaurant, corpuri laterale cu cabine şi pod cu bar maritim.

 

Author: Editor

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *