Ciprian Hrișcă: “Poker remains a hobby, as it was at the beginning”Ciprian Hrişcă: “Pokerul rămâne un hobby, aşa cum a început”

Without hiding behind sunglasses and a hood, the first Romanian who played at the final table within a ETP contest in 2008, at Budapest, remains a balanced guy; he knows exactly what is the place of the poker game in this life – simply amusement.

 How did the story begin?

It all started when I was just a kid. In my family there was this tradition on every Sunday to play poker with 5 cards on toothpicks, matches and punishments. The atmosphere was strictly amusing. I have started playing Texas Hold’em late, in 2007-2008, together with my colleagues at work. After a while, it became a tradition, starting to play weekly. I didn’t know exactly what the game was about, but after taking some time to study on my own, I learned the rules. Everybody was a beginner; I had nobody to learn from. I had my debut in poker playing in a casino, and after that, I followed the tournaments. My way was quite simple, there is nothing spectacular to talk about… this can be the history of any player, including a poker player. For me, poker started as a hobby and I intend to keep it like this.

Have you felt certain abilities for the poker game or you have discovered them on the run?

My passion for poker started when I was a kid; regarding the abilities, I think the others should judge that. I see this as a study since I loved mathematics, probabilities and statistics. From my point of view, poker is more mathematics and less fortune. Poker must respect mathematics; more, it is connected to management, when it comes to the speculative attitude at the gaming table, the number of chips and the competitor. It is connected to discipline. There are many factors involved. In order to obtain certain advantages on the fact that the competitor shows easily his thoughts, for example, this is a trump that comes in years…  one cannot have it from the beginning.

Until now you have analyzed yourself, trying to identify your weak points, as well the strong ones…

Yes, of course! I know about 90% of my weak points. But here’s the difference between me and the professional players. I have difficulties in managing my defects, to control them. I have the winner’s enthusiasm. Once, I start spending, I go to the final table. I have never liked mediocrity. That is why my results are on top; I want to be on top.

What does a poker player need in order to have the same results as you?

A lot of work! You cannot have the highest results in poker, unless watching each aspect of your work. If I have the smallest imbalance, I prefer not to play. I had a 2-3 month period when I didn’t touch the cards. I waited for that particular moment when the unstoppable wish came towards me. I don’t like the routine of the loser. I use this all the time. I don’t want to have a bad run. This is not the approach of a professional player; it’s rather the approach of a player that loves the game. When I sit at the table, I feel the pleasure and I give it all. I love having fun at the table, to experience and feel those small things that for others might mean nothing. I like making friends at the table, this helps me a lot, it gives me the necessary relaxation to concentrate for a long period. I don’t believe in sunglasses or a hood, we are usual people. I prefer finding other methods to “protect” against the competitor. I love life more then poker, but poker is a part of my life, yet I cannot consider it my life. That’s the difference. If I don’t like it any more, I’ll stop playing. Over the years, I had other passions, chess for example. For bridge I have lost a few years of college. Once finding something that gave me a bigger motivation, as poker, I have focused on that. I can be considered a man of extremes. Yet, I consider there are many other important things in life – family, friends. I can give up a poker game at any moment, even a final table, if I have to help a friend or a member of my family. That’s why I’m saying that poker it was just a hobby for me, and I would like to keep it like this. If you want to earn money, or to turn the poker game into business, this is different. But in order to become a professional player, results and earnings are not enough. You can be a professional even if you don’t have great results, because talent can weigh in. Not all of us can play poker, it’s true. I have the skills, but it’s not my destiny- I am realistic. For others, though, money comes first, but disconnects you from your own life, ruining the balance.

What about the poker game online?

I prefer playing free chips because it is the only way to experiment. If I want to change something within the poker game, this gives me the possibility to try things. I prefer playing live and not on line, for me poker is a way to discover the world, to communicate, things that cannot be done in front of the computer.

You have participated to several tournaments. Which one remained in your mind and heart?

The EPT last year in Barcelona… I was so close to win, but, at the same time, I had a bad chance I cannot forget. It was the first time when I felt something like that, and, I hope, for the last time. After four hours of playing I was the chip leader of the tournament; I had 10 consecutive hands, starting as favorite and I lost them all.

I also enjoyed the EPT in Budapest in 2008 because, besides the competition, the city is great, I feel so good there. Barcelona and Budapest make me feel like home.

How does a usual day look like for you?

I hold several businesses, starting with a car service, to real estate. I like playing football with my friends, or I go bowling. When I find time, I read a good book; this really makes me feel comfortable with myself.Fără a se ascunde după o glugă şi ochelari de soare, primul român ajuns la masa finală într-un turneu EPT, în 2008, la Budapesta, rămâne un tip echilibrat; ştie foarte bine ce loc ocupă pokerul în viaţa sa – pur şi simplu divertisment.

Cum a început pentru tine povestea numită poker?

Totul a început de când eram mic. Era o tradiţie la mine acasă să jucăm duminica în familie poker cu cinci cărţi pe scobitori, beţe de chibrit şi pedepse. Atmosfera era strict una de amuzament. De Texas Hold’em m-am apucat foarte târziu, prin 2007-2008, împreună cu colegii de serviciu. După o perioadă, acest lucru a devenit o tradiţie, începând să jucăm săptămână de săptămână. Iniţial nu prea ştiam despre ce e vorba, însă, după aceea am început să studiez singur, să aprofundez. Nu prea aveam de la cine să învăţ pentru că atunci toată lumea era la început. Am debutat cu adevărat în jocul de poker în cazino, după care am luat calea turneelor. Parcursul meu a fost unul destul de simplu, nimic spectaculos. Asta poate fi istoria oricărui jucător din orice sport, inclusiv de poker. Pentru mine pokerul a început ca un hobby şi aşa vrea să şi rămână.

Ai simţit că ai avut nişte abilităţi anume pentru poker sau le-ai descoperit pe parcurs?

Pasiunea pentru poker am avut-o de mic, cât în ceea ce priveşte abilitatea consider că alţii sunt mai în măsură să aprecieze asta. Eu văd totul ca pe o chestiune de studiu pentru că mi-a plăcut foarte mult matematica, mi-au plăcut probabilităţile, statisticile. Din punctul meu de vedre, pokerul e un joc absolut matematic şi mai puţin de noroc. Pokerul trebuie să respecte matematica; în plus are legătură şi cu managementul atunci când vine vorba de atitudinea speculativă la masa de joc, de numărul de chipsuri, de adversar, are legătură cu disciplina. Sunt foarte mulţi factori care afectează un joc de poker. Că poţi obţine anumite avantaje foarte mari de pe urma faptului că adversarul se trădează foarte uşor şi că nu beneficiază de avantajul bluffului, spre exemplu, acesta este un atu pe care un jucător şi-l câştigă în timp. Nu-l poţi avea de la început.

Să înţeleg că ai reuşit până în prezent să faci o auto-analiză, încercând să identifici care sunt punctele tale slabe, care sunt cele forte…

Da, evident! Îmi cunosc puntele slabe în proporţie de 90%. Însă aici intervine diferenţa între mine şi profesionişti. Mie îmi e mult mai greu să-mi gestionez defectele, să le stăpânesc. Eu am avântul câştigătorului. În momentul în care am intrat în bani, joc până la masa finală. Nu mi-a plăcut niciodată să mă zbat în mediocritate. De aceea rezultatele mele sunt de top, vreau să fiu printre primii.

Ce îi trebuie unui jucător de poker pentru a ajunge să aibă rezultatele tale?

Multă muncă! Nu poţi face performanţă în poker atâta timp cât nu ai grijă de fiecare aspect al muncii tale. Dacă intervine cel mai mic dezechilibru, eu prefer să nu joc. Am avut o perioadă de 2-3 luni când nu am atins cărţile. Am aşteptat acel moment în care să-mi vină o poftă nebună să joc pentru că mi-e frică de rutina care intervine în viaţa jucătorului de poker care pierde. Mă feresc mereu de lucrul acesta. Nu vreau să ajung vreodată să spun că am avut un run prost. Aceasta nu e abordarea unui profesionist care trăieşte din lucrul acesta, ci a unuia căruia îi place să joace poker din toată inima. Eu când mă aşez la masă simt plăcerea de a juca şi atunci dau totul. Mi-e drag să ne distrăm împreună la masă, să simt acele lucruri mărunte care poate, pentru alţii, nu reprezintă nimic. Îmi place să-mi fac prieteni la masa de joc, iar asta pe mine mă ajută, îmi oferă acea stare de relaxare necesară concetrării pe o perioadă lungă de timp. Eu nu cred în gluga trasă pe cap si ochelari fumurii, la urma-urmei suntem nişte oameni normali. Eu prefer să găsesc alte metode de a mă „proteja” de adversar. Îmi place mai mult viaţa decât pokerul, dar, totuşi pokerul face parte din viaţa mea, însă nu pot spune că este viaţa mea. Aici e diferenţa. În momentul în care nu o să-mi mai facă plăcere, nu o să mai joc. Am avut de-a lungul vieţii şi alte pasiuni precum şahul; pentru bridge am pierdut chiar şi ani de facultate. În momentul în care am găsit ceva care m-a motivat mai mult, aşa cum a fost pokerul, m-am focusat numai pe asta. Pot fi considerat un om al extremelor. Consider, totuşi, că în viaţă sunt alte lucruri mult mai importante precum familia, prietenii. Sunt în stare să renunţ oricând la un joc de poker, chiar şi la o masă finală, ca să ajut un prieten sau un membru al familiei. De aceea am spus că pokerul a început ca un hobby şi aşa vreau să şi rămână. Dacă vrei să câştigi bani de pe urma pokerului sau să faci din poker un business, asta este altceva. Însă pentru a fi profesionist nu se limitează totul la câştiguri şi rezultate. Poţi fi profesionist chiar dacă nu ai rezultate notabile, întrucât poate interveni talentul. Dar e drept, nu oricine poate juca poker. Eu am talentul necesar, însă nu am menirea de a fi profesionist – sunt realist. Pentru alţii, însă, mirajul banilor e primordial, lucru ce-i privează de o viaţă normală, intevenind dezechilibrul.

Cum stau lucrurile pe partea de on-line?

Prefer să joc pe free-chipsuri pentru că e singurul loc în care pot face experimente. Dacă vreau să schimb ceva în jocul de poker, aici îmi permit să fac mai multe încercări. Prefer jocul live şi nu on-line pentru că pentru mine pokerul e un mod de a descoperi lumea, de a comunica, lucruri pe care în faţa unui computer nu le poţi face.

Dintre turneele la care ai participat, care ţi-a rămas la suflet?

EPT de anul trecut de la Barcelona pentru că am fost foarte aproape de o performanţă, dar, totodată, am avut parte de un element de ghinion desăvârşit care mi s-a întipărit în minte. A fost pentru prima oară când am avut parte de aşa ceva şi, sper, şi pentru ultima oară. După patru ore de joc eram chip-leaderul turneului; am avut zece mâini consecutive în care am pornit ca favorit, dar le-am pierdut pe toate.

La fel de mult mi-a plăcut şi EPT Budapesta 2008, pentru că pe lângă competiţia existentă aici, oraşul e minunat, mă simt bine acolo. Şi în Barcelona şi în Budapesta mă simt ca acasă.

Cum e viaţa ta de zi cu zi?

Deţin mai multe business-uri, începând de la service auto şi până la agenţii imobiliare. Îmi place să ies cu prietenii la fotbal, bowling. Când gasesc o după-amiză liniştită îmi fac timp să citesc şi o carte ceea ce mă face să ma simt bine, eu cu mine.